Lungul drum al zilei de azi... (II)

de Constantin D. Pavel

Iniţial, m-am simţit extrem de... frustrat! Apoi m-am enervat foarte tare pe mine însumi! La naiba! Pentru ce trăiesc pe pământul ăsta? Cine sunt eu, la urma urmelor – un slujbaş pentru alţi oameni sau un om care oferă slujbe? Un amărât de muncitor pe plantaţia de vise a altora sau proprietarul propriei mele plantaţii, cultivată cu propriile-mi vise? Eu-merit-mai-mult! Aşa mi-am zis, apoi mi-am dat seama că nu făceam decât să copiez replici din filme. Şi dacă tot mă aflam la capitolul ăsta, am luat cea mai bună replică posibilă – ultima, finală: EU-merit-TOTUL!
Aşa de ambiţionat m-am simţit în acea zi încât am început să împărtăşesc tuturor apropiaţilor mei impresionanta descoperire pe care o făcusem! „Eu merit totul“, le-am spus, „şi voi acţiona, de-acum înainte, pentru a avea totul!“ „Gata, s-a zis cu vremea perdanţilor – voi părăsi tabăra lor şi voi trece dincolo, în tabăra învingătorilor!“ Mi s-a răspuns, însă, cu multă, foarte multă susceptibilitate. Nu mă aşteptam deloc la aşa ceva! Şi iar m-am simţit frustrat – „cum naiba, măi oameni buni, de nu înţelegeţi?!!“. Ştii ce mi s-a spus? Ceea ce spun majoritatea perdanţilor – şi nu mă refer acum la cei care mai pierd din când în când în viaţă, ci la cei care-şi pierd viaţa, şi-o irosesc clipă de clipă, ceas de ceas, zi după zi, dedicându-se posturii de slugi umile, şi chiar luptând cu dinţii şi cu ghearele pentru a-şi păstra aceste posturi. „Ai o carieră!“ „Cum poţi să faci aşa ceva?!“ „Ai ajuns bine, la un post important de televiziune!“ „Câştigi bine, cunoşti oameni sus-puşi! Iar tu vrei să renunţi la toate astea?! Pentru ce?“
Da, asta-i întrebarea: „Pentru ce?“
În paginile care urmează voi răspunde la „pentru ce“-ul meu, mai bine zis la „de ce“-ul meu. Analizând atâtea şi atâtea vieţi de succes, am ajuns la concluzia că toate, fără nici o excepţie, s-au bazat pe un „de ce“ puternic, solid, bine ancorat în ceea ce se cheamă existenţa lumii, a Umanităţii. Căci – iar acum îmi exprim o părere pur personală – nu cred să existe ceva mai important pe această lume decât viaţa în ansamblul ei –, iar dedicarea propriei existenţe realizării unui scop măreţ, care să preamărească viaţa totală, este întâiul pas către împlinirea personală deplină. Odată înţeles acest lucru, devine mult mai uşor să-ţi descoperi şi să-ţi duci la îndeplinire ţelul personal. Iar odată pornit pe acest drum, viaţa ta va căpăta o strălucire interioară de neimaginat![...]


(va urma)

--------------
* Fragmentele publicate pe acest blog fac parte din cartea Lungul drum al zilei de azi, de Constantin D. Pavel, lucrare de dezvoltare personală şi life coaching, aflată în pregătire la Editura PAVCON. Precomanda poate fi făcută printr-un e-mail trimis la comenzipavcon@yahoo.com !