vineri, 30 mai 2008

Sfârşitul lumii...


de Constantin D. Pavel

Mi-a rămas adânc întipărită în memorie, dar mai ales în suflet, chipul unei neveste venită la spital cu soţul suferind. Toată noaptea nu putusem să dorm din cauza ei, fiindcă sforăise îngrozitor de tare; dormea pe un fotoliu îngust, vechi, aşezat lângă patul soţului pe care venise să-l vegheze în timpul analizelor medicale. Erau din Ţăndărei, aveau doi băieţi, iar bărbatul ei suferea de dureri îngrozitoare de abdomen. Fusese operat la o măsea la spitalul din Craiova, iar de acolo ajunseseră la Bucureşti după ce, în numai câteva zile, starea bărbatului se agravase foarte tare, simţind dureri atroce în zona abdominală. Făcuse la Craiova o mulţime de investigaţii, dar nimeni nu reuşea să îşi dea seama ce anume are. La spitalul din Bucureşti începuse o serie de analize, dar deşi îl băgaseră pe glucoză şi pe medicamente de calmat durerile, medicii tot nu izbutiseră să îl liniştească. Omul era la capătul puterilor, nemâncat de zile întregi, nedormit şi înnebunit de durerile care nu-l mai slăbeau deloc. Soţia lui părea doborâtă şi ea de oboseală şi de griji. Cel mai mult, însă, o sâcâia lipsa de informaţii privind boala de care suferea soţul ei. Nu ştiau nimic, nu reuşeau să-şi dea seama ce este, iar bărbatul îi tot repeta că el nu mai poate, că n-o mai duce mult... Încerca să-l îmbărbăteze, să-l facă să nu renunţe, să lupte pentru viaţa lui, dar soţul părea că nu mai găseşte resurse pentru a continua. În dimineaţa zilei în care eu am făcut o endoscopie şi am aflat că am două ulcere pe duoden, el a făcut o tomografie computerizată... M-am întors în salon şi am aşteptat-o pe doctoriţă, să-mi spună ce anume trebuie să fac pentru a mă vindeca. Şi-atunci, soţia din Ţăndărei a întrebat-o pe doctoriţă, încă o dată, ce anume crede că are bărbatul ei. Nu voi uita niciodată chipul ei, în clipa în care doctoriţ i-a spus că, cel mai probabil, omul ei are cancer limfatic, fiindcă avea tot abdomenul plin de ganglioni limfatici inflamaţi. Pur şi simplu, întregul ei univers s-a prăbuşit în acea clipă, viaţa i s-a scurs din ochi şi orice speranţă i-a murit. Vorbele doctoriţei păreau că o topesc rapid, una după alta, şi deşi medicul continua să-i explice despre ce ar fi vorba şi ce terapie cu citostatice va trebui să urmeze soţul ei, ea, femeia simplă din Ţăndărei, nu mai era acolo... Lumea ei se prăbuşise odată cu fatidicul cuvânt care ieşise din gura doctoriţei: „cancer!!!”. Ştefan al ei avea cancer! Şi lumea lor, cea pe care o cunoşteau ei, avea să se sfârşească aici, odată pentru totdeauna...

marți, 27 mai 2008

"Cum să-mi realizez visul?"

de Constantin D. Pavel

„Cum fac să îmi realizez visul?” Aceasta este cea mai frecventă întrebare care apare pe buzele prospecţilor după ce au înţeles planul de marketing. Întrebarea care se pune însă trebuie formulată un pic diferit: „Cum fac să-mi realizez visul prin intermediul acestei afaceri?” De fapt, simplificând, oamenii vor să ştie cum să facă afacerea pentru a ajunge rapid la rezultate.

Experienţa liderilor din sistemele de network marketing duce la o singură concluzie, la un singur răspuns, pe cât de simplu, pe atât de adevărat: „faceţi lucrurile cât mai simplu cu putinţă, pentru a putea fi duplicate cu uşurinţă!”.

Acesta este, de fapt, secretul marilor reţele de consumatori. Voi puteţi fi constructorii unor mari reţele aplicând principiul enunţat mai sus. Ce înseamnă, de fapt, să faci lucrurile simple şi uşor de duplicat? Vom încerca să creionăm câteva explicaţii în paginile care urmează.

Un principiu simplu, care ne poate înălţa afacerea până la cer, într-o scurtă perioadă de timp, este „lucrul cu numere mari”. Aceasta înseamnă că e nevoie de foarte multe persoane cărora să le transmitem informaţia despre afacere, pentru ca o parte din ele să înceapă să lucreze şi să ne devină parteneri. Potrivit legilor statisticii, din 10 persoane cărora le arătăm planul de marketing, se vor înscrie în afacere, în medie, 3. E un procent destul de bun: 30%! Dar din cei trei va lucra doar unul, însă, afirmă Diamanţii, şi acesta e mai mult decât suficient. Totuşi, la început, când afacerea trebuie construită om cu om, nevoia de reuşită este mare şi acest insignifiant procent de 10% nu mai are atâta putere de motivare pe cât ar trebui. Tu, dacă eşti la început, ar trebui să ştii că, de fapt, nu toţi oamenii cu care începi acum afacerea îţi vor fi alături când vei ajunge Diamant. Ca orice altă activitate, MLM-ul are nevoie de timp şi ceva efort conştient pentru a-l învăţa, iar oamenii care ţi se înscriu acum în afacere şi vor renunţa peste o lună, şase sau un an-doi, reprezintă cărţile şi caietele citite şi scrise în perioada şcolarizării. Nu rămâi cu cărţile şi caietele după un an de şcoală, ci cu informaţiile şi cunoştinţele din ele. Aşa că sfatul nostru este să nu te ataşezi foarte tare de ... purtătoarele de informaţie. N-ai de făcut decât să inviţi oameni la planul de marketing sau să le ţii chiar tu plan de marketing, după o planificare atentă, tratată cu rigurozitate şi responsabilitate. Cum am mai afirmat şi în altă lucrare de-a mea, eu mi-am impus să cunosc zilnic o persoană nouă şi să ţin zilnic un plan de marketing. Astfel, am ocazia, cel puţin teoretic, de a prospecta minim 30 de persoane lunar şi de a înscrie în reţeaua mea (fronţi sau adâncimi), minim 9 persoane. Iar dacă legile statisticii funcţionează, aceasta înseamnă că înscriu în fiecare lună cel puţin un viitor lider şi constructor de reţea, care în decurs de 3-5 ani, îmi va aduce un venit în dolari sau euro cu cel puţin patru zerouri.

Network marketing-ul este o activitate de cursă lungă. Cine îl începe aşteptându-se la venituri imediate şi neapărat mari, va renunţa odată şi odată. Şi eu am făcut-o... Dar când mi-am dat seama că oricum muncesc ceva în fiecare zi, ceva care de cele mai multe ori nu îmi aduce un venit rezidual, am realizat imensa valoare a afacerii de network marketing şi m-am reîntors la ea. Rezultatele mele de acum nu sunt extraordinare, dar vor fi. Am studiat mult sistemul, l-am discutat îndelung cu lideri de la mai multe companii de profil care activează pe tot mapamondul, nu numai în România, şi am înţeles ce trebuie să fac pentru a ajunge să-mi văd visul cu ochii. Mă lupt cu mine însumi în fiecare zi pentru a face ce trebuie făcut, nu ce îmi place să fac; uneori reuşesc, alteori dau greş, dar, oricum, pun în fiecare zi măcar o cărămidă edificiului afacerii mele şi reţeaua creşte. Ştiu că îţi doreşti, dragă networker începător, să ai rapid rezultate, să te vezi rapid scăpat de datorii sau să-ţi cumperi cât mai repede maşina ori casa visurilor tale, însă... ai răbdare. Ai răbdare. Ai mare răbdare. Fă-ţi un plan de lucru, extra-activităţii tale de bază, urmează-l cu încăpăţânare în fiecare zi şi, într-o jumătate de an – un an, vei avea primele rezultate! Te vei schimba, devenind persoana care este în stare să managerieze veniturile uriaşe la care vei avea acces.

=========================================================================
Extras din cartea "Alţi 3 Paşi spre Extraordinar!", în curs de apariţie la Editura PAVCON. Comenzile se primesc la http://profesordefericire.tripod.com sau la comenzipavcon@yahoo.com

luni, 26 mai 2008

Vampirii printre noi !

de Constantin D. Pavel

Există vampiri!!!
Am dovada!!!
Am păţit-o astăzi! Şi mă rog lui Dumnezeu să nu mă transform şi eu!
E vorba despre o specie de vampiri mult, mult mai periculoasă decât cei ai lui Bram Stoker. Sunt printre noi tot timpul, atât noaptea cât şi ziua. Nu se tem de cruce, nu se tem de razele soarelui, nu se tem de aghiasmă, nu se tem de absolut nimic! Acţionează neîncetat, atacând pe oricine le pică în gheare, fie el copil, bătrân, femeie ori bărbat. Şi ce este cel mai periculos e că nu sug sângele, ci ceva mult, mult mai important: energia!
Da, azi am intalnit vampiri energetici!...

joi, 22 mai 2008

Concentrat

de Constantin D. Pavel

Sunt ce am fost şi voi fi ce sunt!

miercuri, 21 mai 2008

Sunt prieten cu Eminescu, Caragiale si Vlaicu...

de Constantin D. Pavel

Am învăţat la un curs de inteligenţă financiară un lucru care, în timp, avea să mă transforme dintr-un personaj cu minte închisă, într-unul cu mintea larg deschisă către universul atât de mult dorit al... banilor! Despre acest lucru am să vă vorbesc în cele ce urmează, pentru că, dacă mie mi-a făcut bine, sunt convins că şi vouă o să vă facă bine. Este vorba despre... prietenie! Dar nu despre prietenia obişnuită dintre un om şi un alt om, ci despre o prietenie mai specială, între un om şi banii lui! Pentru cei mai mulţi dintre voi, ceea ce voi afirma eu în continuare o să vi se pară cel puţin "ciudat", însă tot ce vă pot spune ca să vă fac să credeţi este că... funcţionează!
Pentru a deveni bogat este nevoie să te împrieteneşti cu banii. Să-i tratezi la fel cum îţi tratezi cei mai buni prieteni. Să nu le faci niciodată ceea ce nu le-ai face prietenilor tăi şi să le oferi întotdeauna tot ceea ce le oferi celor mai buni prieteni. Cum pot face asta? - m-am întrebat. Iar răspunsul primit la curs a fost unul care mi-a eliberat mintea de prejudecăţi şi m-a determinat să cred cu mai mare uşurinţă într-o relaţie de prietenie cu banii mei. Prin repetarea unor fraze utilizate drept ancore-mentale, am creat în mintea şi în sufletul meu un locşor în care banii se simt întotdeauna bine, se simt protejaţi, iubiţi, trataţi cu respect şi consideraţie.
"Eu iubesc banii, iar banii mă iubesc pe mine!"
"Azi eu primesc bani de pretutindeni şi mereu am un surplus!"
"Banii sunt fericiţi când ajung la mine!"
"Sunt magnet pentru bani!"
După care a venit lucrul despre care am dorit să vă spun încă de la început: personalizarea banilor! Şi cum fiecare bancnotă conţine pe o faţă chipul unui personaj important din istoria ţării, am învăţat să personific banii. Aşa că în buzunar, în portofel sau în cont nu mai am zeci, sute sau mii de lei, ci pe bunii mei prieteni Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale şi Aurel Vlaicu!

========================================================================
Despre relaţia specială pe care o poţi crea cu banii, cu... Eminescu, Caragiale şi Vlaicu, poţi afla mai multe participând la Cursul PAVCON eDucational "Învaţă Să Faci Bani!"! Detalii la http://profesordefericire.tripod.com

luni, 19 mai 2008

Tot de prin agende...

de Constantin D. Pavel

"Adună multe informaţii, înainte de a da tu mai departe informaţia!"

"Nu contează ce funcţionează, contează ce se duplică..."

"Uneltele sunt mai importante decât înscrierea în afacere!"

"Întrece-te pe tine însuţi!"

"În cine să am încredere, în cei care renunţă sau în liderii care merg mai departe?"

"Omul creează circumstanţele!"

"Copiii noştri ştiu lucruri pe care noi le-am uitat..."

"Dacă tu nu înveţi, cei din jurul tău vor renunţa..."

"Ţelul nu sunt procentele primite, ci educaţia acumulată!"

"Citeşte şi spune mai departe! Asta va schimba lumea în care trăieşti!"

"Oamenii vin şi pleacă... Sponsorul adevărat rămâne!"

"Eu vând soluţii la probleme!"

"Deschide oamenilor calea spre visele lor..."

"Suntem înconjuraţi de <>!"

"Daruieşte oamenilor încrederea ta în viaţă!"

luni, 12 mai 2008

Codarul

de Constantin D. Pavel

Prindeam fluturi albaştri în căuşul palmelor, îi lăsam să se liniştească o vreme, apoi, râzând în lumina soarelui de vară, le dădeam drumul brusc, cu mâinile ridicate deasupra capului, îmbătându-mă de sentimentul libertăţii în acelaşi timp cu ei, fericiţii zburători efemeri. Le urmăream zborul în înalturi, la început haotic, fără orizont, după care îşi recăpătau controlul busolei interioare şi-şi redresau traiectoria, urmând invizibila cărare prin văzduh către acasă. Şi râdeam fericit.
Aveam şase ani.
— Cătăline! mă striga Mircea, de dincolo de gardul de sârmă ruginită al cimitirului. Vino repede, să vezi ce-am prins!
Alergam cuprins de freamăt şi mă strecuram prin spărtura de lângă salcâmi, atent să nu-mi agăţ hainele în capetele ascuţite ale sârmelor tăiate cu patentul.
— Ce-ai prins?!! întrebam curios, fremătând de nerăbdare.
— Un codar! Şi desfăcea încet ghiocul palmelor, permiţând antenelor prizonierului înaripat să sondeze exteriorul. Să nu-l iei de aripi! mă sfătuia. Agaţă-l de cap, dar să nu-l strângi tare, că-l omori!
Îşi desfăcea şi mai mult palmele, lăsând loc degetelor mele curioase să se furişeze după codar. Prindeam fluturele cu delicateţe, iar Mircea îşi descleşta capcana palmelor.
— Ţine-l bine, băi, ţine-l bine! Să nu-l scapi! Pe-ăsta luăm o sută de puncte!
O sută de puncte la faţade. Zeci de imagini de pe feţele cutiilor de chibrituri, care mai de care mai frumoasă, care mai de care mai interesantă. Şi toate pentru acest minunat codar!
— E mişto, nu? exclama Mircea cu mândrie, bombându-şi pieptul.
— Îhî, îngăimam eu, întorcând fluturele pe toate feţele.
Albul gălbui al aripilor era secţionat de dungi negre-maronii, o reţea întreagă de liniuţe însoţindu-le până în vârfurile cozilor lungi. Părea speriat. Părea foarte speriat codarul. Iar morţii din jurul nostru începuseră să şuşotească...
— Îi auzi, Mircică?!!!...
Mă privea suspicios ca un miliţian, apoi îşi plimba ochii jur-împrejur, încercând să zărească intruşii.
— N-aud pe nimeni!? ridica el din umeri.
— Le-ai prins fluturele, Mircică! Era al lor, mesagerul lor... Mesagerii nu se opresc niciodată din drum, Mircică!
— Al cui mesager, bă, ţicnitule?!
— Al morţilor...
Pupilele i se dilatau câteva clipe, pentru ca apoi, privind soarele care strălucea cu putere pe cerul unei minunate zile de vară, să se apropie şi să-mi răsucească un arătător la tâmplă:
— Ai luat-o-n bozii sau ce-ai?
Degetele cu care ţineam codarul îmi îngheţau. Răceala continua să urce pe antebraţ, paralizându-mă. O simţeam ca pe un şarpe secular ce mi se-ncolăcea în jurul venelor, lingându-mi tendoanele cu limba lui despicată-n vârf, în căutarea oaselor. Era trimisul Morţii, de dincolo de Întuneric, un singuratic fără nici o şansă de supravieţuire în Lumea Luminii. Era Codarul. Îi dădeam drumul, dar nu zbura. Se târa pe palma mea, către încheietură, către cot.
— Prinde-l, băi, nu-l lăsa să scape! striga Mircea şi se repezea să-l apuce.
— Mi-am regăsit morţii, Mircică, i-am regăsit pe toţi! Prin el, prin codar. Nu-ncerca să-l opreşti, de nu vrei să te ia cu el în Lumea Umbrelor!
Mircea se închina şi-o rupea la fugă, către gaura din gardul de sârmă. Îl urmăream împleticindu-se prin ciulinii crescuţi lângă groapa de gunoi a tărtăşenilor. Apoi se pitula în lanul de porumb de lângă drumul prăfuit pe care treceau căruţele şi tractoarele spre câmpurile ceapeului.
Codarul îmi traversa încet braţul, urca pe umăr, lăsând în urma lui cărări de gheaţă. Când îmi atingea gâtul, răceala binefăcătoare a strămoşilor mei îmi reda amintirile viitorului pe care aveam să-l trăiesc. Apoi îmi străbătea bărbia, îmi înfiora buzele, îmi gâdila nasul şi mi se împotmolea o vreme între sprâncenele stufoase, pentru a se opri, în cele din urmă, în mijlocul frunţii. Sărutul lui era sărutul Morţii şi-al morţilor mei de neam.
O viaţă, şi încă o viaţă, şi altă viaţă, şi încă una, şi tot aşa mi se perindau prin minte destine, Destinul, Codarul, Tărâmul Întunecat. Toate mă aşteptau de eoni şi-aveau să mă mai aştepte alţi şi alţi eoni. Codarul doar îmi dăduse de veste. El nu era decât un mesager. Mesagerul morţilor mei. Mesagerul celor duşi şi al celor ce-aveau să se ducă.

Mă reîntâlneam cu Mircea seara, la poartă. Fugea de mine ca de un spectru. Nu înţelegea ce prinsese în cimitir. Sau poate că înţelegea, mai bine chiar decât mine, căci morţii lui erau la fel de vii ca şi morţii mei. Vii ca morţii tuturor viilor.
Cu părere de rău, înainte ca el să închidă poarta, după ce se retrăgea în curte, îi strigam o şoaptă:
— Codarul a fost doar un mesager, Mircică... Moartea îl va urma mult mai târziu... Mult, mult mai târziu...

=========================================================================
Citat din cartea "Miracolele zilei", de Constantin D. Pavel, aparută la Editura PAVCON. Promoţie în luna mai: în loc de 13 lei, numai 8 lei! Comenzi la comenzipavcon@yahoo.com

marți, 6 mai 2008

Unde-s mulţi, puterea creşte

de Constantin D. Pavel

Unde-s mulţi, puterea creşte! Haideţi să ne unim forţele pentru a promova dezvoltarea personală în rândul tuturor prietenilor noştri. Trimiteţi linkul acestui blog tuturor prietenilor voştri. Veţi face o mare diferenţă în viaţa lor, în numai câteva luni! Credeţi în puterea schimbării în bine, căci se poate; am văzut de prea multe ori întâmplându-se asta ca să mai am vreun dubiu!
Succes la însămânţat!

Adresa blogului:
http://profesordefericire.blogspot.com

Gânduri de prin agenda...

de Constantin D. Pavel

Pentru ca v-au plăcut celelalte "gânduri" culese de prin agendele mele, vă mai ofer o porţie, spre creşterea minţii şi încântarea sufletului...

"Dacă rămâi în joc suficient de mult timp, cu siguranţă va sosi şi clipa ta de glorie!"

"Majoritatea oamenilor se află la doar 2-3 salarii de moartea financiară..."

"Nu renunţa prea devreme şi nu începe prea târziu!"

"Oportunităţile există pretuntindeni, numai că oamenii nu ştiu cum să le vadă!"

"Nu unde călătoreşti contează până la urmă, ci cu cine faci călătoria..."

"Cine te împiedică să fii ceea ce vrei să fii?"

"Când nu ştii, citeşte! Când crezi că ştii, mai citeşte o dată!"

"Cine nu citeşte e mort, numai că el nu-şi dă seama..."

"Cărţile schimbă vieţi!"

"Construieşte-ţi viaţa astfel încât să nu devii o povară pentru copiii tăi!"

"Banii vin la noi doar atunci când suntem pregătiţi să-i preţuim la adevărata lor valoare."

Mult succes, dragilor, în tot ceea ce sunteţi!

CITESTE O CARTE PE LUNA, ASCULTA UN CD PE ZI - SI VEI PUTEA APOI SA FII!

DEZVOLTARE PERSONALA LA SUPERLATIV
http://www.pavcon.ro