miercuri, 26 august 2009

Umanitatea nu e o insula

Impresionant film!
Adevarat si dureros, deopotriva!


video

duminică, 23 august 2009

Cea mai mare forţă din Univers

de Constantin D. Pavel

Cea mai mare forţă din Univers este Iubirea.

Când iubeşti, eşti fericit.

Când iubeşti, eşti îngăduitor.

Când iubeşti, eşti liber.

Când iubeşti, eşti curajos.

Când iubeşti, eşti sănătos.

Când iubeşti, eşti umil.

Când iubeşti, eşti sincer.

Când iubeşti, eşti bun.

Când iubeşti, eşti frumos.

Când iubeşti, eşti curat.

Când iubeşti, eşti divin.

Când iubeşti, dăruieşti.

Când iubeşti, trăieşti.

duminică, 16 august 2009

Constanţa: mitocani la malul mării

O radiografie reală a societăţii româneşti actuale, făcută de jurnalistul Florin Marin, de la ziarul "Adevărul", presărată cu o mulţime de comentarii cât se poate de pertinente, semnate de cititorii articolului.

Trag de ceva timp semnale de alarmă în privinţa roganizării populaţiei din această ţară şi remarc cu mare părere de rău că scriitorul Victor Bugariu, într-unul din romanele sale, "Zeul apatiei", publicat cu aproape 10 ani în urmă, a avut dreptate în privinţa transformării României în Rominia, dar nu mă aşteptam ca previziunile sale să se adeverească, Dumnezeule!!!, atât de repede şi atât de exact!

Vă las să citiţi cu atenţie şi, apoi, rogu-vă, să comentaţi... Încă mai sper într-o salvare. Nu ştiu de unde poate veni, dar, în al 13-lea ceas (da, e bine, e al 13-lea!!!), o idee de-a voastră poate salva spiritul căzut într-o profundă apatie al ţării în care ne-am născut...

Iată articolul:
"Liniştea celor care au venit zilele acestea să se relaxeze la malul mării este tulburată de comportamentul neadecvat al unora dintre turişti. Dacă cei veniţi pe litoral sunt întrebaţi ce îi deranjează cel mai mult la mare, primul lucru despre care vorbesc este mizeria.

Gheorghe Petre (53 de ani), din Constanţa, ne spune o poveste mitocănească: „Două doamne beau bere pe faleză. Una din ele se plângea de mizeria de pe plajă şi spunea că în Anglia nu ai voie cu berea pe stradă. Însă după ce au terminat băutura, au lăsat dozele goale pe plajă“.
În funcţie de locul în care s-au aşezat, turiştii amintesc şi de gălăgia asurzitoare care răzbate dinspre terase. Când vine vorba despre vecinii de pătură sau de şezlong, turiştii menţionează câteva categorii de persoane care le „întunecă” ziua pe plajă. Una dintre cele mai cunoscute categorii de mitocani este formată din DJ-ii ambulanţi.
Cel mai adesea manelişti, aceştia au reinventat petrecerea privată în aer liber cu ajutorul telefonului mobil. Din micile boxe ale aparatului se aud urlete, îndemnuri monosilabice la dans. Pentru ei nu s-au inventat căştile. Lumea trebuie să audă şi ultimul fişier mp3 pe care îl au în telefon.

Seminţarii alungă turiştii civilizaţi
Pe litoralul românesc, gunoiul este o specie total aparte, care creşte în soarele arzător, în lipsa celor şapte ani de acasă. Are diverse forme, culori şi este alcătuit din substanţe care mai de care mai greu de digerat de natură. La finalul unei zile, se adună tone de resturi.
Pe oricare plajă sunt ziare, pahare şi PET-uri, recipiente din sticlă, resturi de mâncare care zac pe lângă cearşafuri sau şezlonguri. Monica (57 de ani) şi Laura (40 de ani) stau într-o zonă mai retrasă de pe plaja Mamaia.
„Până acum nu am observat comportamentul oamenilor sau mai bine zis l-am ignorat. Dar mai am patru zile de stat, aşa că...”, spune Monica. Prietena ei are însă ceva de reproşat: „Mai devreme am stat în alt loc. Mă deranjau unii care mâncau seminţe, iar cojile pe care le scuipau veneau spre noi din cauza vântului. A trebuit să ne mutăm”.

Gălăgiosul se dă în spectacol
Râde cu gura până la urechi, fără să se sinchisească de cei din jur. Este un fin observator al trupurilor feminine care se perindă pe nisip şi le adresează onomatopee dintre cele mai colorate. Gălăgiosul stă mereu în gaşcă şi are nevoie de public. La terasă se manifestă mai în largul lui decât pe plajă, de preferat după câteva beri.
El este cel care alungă clienţii unui local. Ieri, la o terasă din Mamaia, trei cupluri au abandonat meniurile pe masă, după ce au fost agresaţi auditiv de un individ plin de el. Spectacolul oferit de acesta a continuat, până când stiva de pahare de pe masa din faţa lui a ajuns la o jumătate de metru.
Gălăgia se face simţită şi din cauza localurilor care risipesc decibelii la tot pasul, chiar la câţiva metri de plajă.


Chiştocarii transformă plaja în scrumieră
Una dintre cele mai răspândite specii de resturi de sezon estival create de om este mucul de ţigară. Pentru unii dintre fumătorii care vin pe plajă, pentru că mai sunt persoane care strâng în urma lor, nisipul nu este altceva decât o imensă scrumieră. Aşa se ajunge că fiecare castel de nisip ridicat de puşti să conţină, printre altele, măcar 20-30 de mucuri de ţigară. Când valurile se întind mai mult pe plajă, marea le adună conştiincioasă şi le depune din nou, peste un timp, ca pe un şirag, în amintirea celor care au trecut pe acolo.

Podoabele cât mai făloase sunt la modă pe litoral. Lanţul gros, de regulă de aur, atârnă în general la gâtul bărbaţilor. Femeile, în schimb, nu renunţă să se afişeze cu inele, câteodată pe toate degetele, liniştindu-se în sinea lor că nu au cum să le piardă, din moment ce au venit doar să se bronzeze. „Anduţu, nu-ţi pune nisip în cap, mamă, că-ţi intră în ochi”, îi spune o mămică accesorizată din belşug băieţelului de vreo doi ani. Cu toate că e mic, de la mânuţa lui stângă nu lipseşte brăţara din aur.

COMENTARIILE CITITORILOR

ROMANIA, TARA DE C...
Autorul acestui articol merita platit de 1 000 000 de ori mai mult pt acest articol.

Dragul meu, din aceste motive prefer sa vizitez USA, ASIA si parintii in Sibiu doar.

iar eu iti dau dreptate. de aceea prefer sa merg in grecia, bulgaria sau turcia. si mai ieftin la pret si mai calitativ.

Udrea poate sa-si bage undeva land of choice-ul ei


The Land of Choice ?????
Recomand tuturor celor care vor sa petreaca un concediu linistit sa o faca oriunde, dar nu in Land of Choice. Bine ca am scapat din Mirlania (Romania) si recomand la toata lumea cu bun simt sa faca la fel. Lasati acolo gunoaiele societatii. Sunt majoritare si nu ai cum lupta pe plan local inpotriva lor. Asa ca indrazniti, ca nu aveti nimic de pierdut. Nu ascultati la cei ce au plecat sa lucreze la negru pe santiere sau agricultura. Astia sunt oameni fara pregatire profesionala si oricind riscul de a deveni somer exista. Ati auzit cumva ca au ramas someri oameni cu o oarecare pregatire profesionala?

Pecinginea educatiei
Ce este mai grav este faptul ca aceasta pecingine educationala, odata cu iesirea romanilor in strainatate, tinde sa se extinda. Plajele din Bulgaria si Grecia sunt pline de modelele prezentate in articol. Chistocarii, semintarii, cocalarii, manelistii au invadat asemeni cancerului lumea civilizata. Concediul iti este transformat de cele mai multe ori de catre specimenele respective in zile de stress. Nu ai unde sa te mai refugiezi de refularile si flatulatiile mitocanilor.

Educatia se face in scoala si acasa. In locurile publice se aplica legea, o lege care, pe langa faptul ca este cam schioapa, nici nu se aplica. Militia nu realizeaza ca aplicand legea, fara discriminare, are o sursa sigura de castig.
Dar, militia este o organizatie criminala de tip mafiot si se cere desfintata si reorganizata pe principiile UE.

Asta-i Romania reala, de care nu vrem sa vorbim. O Romanie primitivo-tiganoasa.
O uriasa satra ptr neamu' lu' Mailat. Pacat de putinii cetateni cu bun simt, dar sunt o minoritate. Urangutanii astia isi gasesc protectorii la toate nivelele... politic, militie, justitie, administratie, fisc... etc. Motiv ptr care isi fac de cap fara sa-i deranjeze vreo oficialitate platita ptr mentinerea ordinii.
"Land of gipsy's" este sloganul perfect ptr Rromania.

ai perfecta dreptate, asa este!!! ce ne facem????

mitocanul este rasa protejata prin lege!

am 30 de ani. Nici eu nu stiu daca am sa mai apuc un alt mod de a se comporta al unei bune parti din societatea romaneasca. Nu stiu daca am sa mai apuc un alt chip al acesui popor.

nu mai astepta
Ai 30 de ani si viata inainte. Nu ti-o irosi degeaba in Mirlania zisa Romania. Pe toti care-i cunosc si au parasit-o nu au regretat o clipa. Chiar daca si in afara Mirlaniei viata este cu urcusuri si coborisuri. In primul rind scapi de mitocani. Eu pentru nimic in lume nu mai am de gind sa revin acolo, printre aceste gunoaie sociale. Cine spune ca e greu printre straini se inseala. Depinde din ce categorie sociala faci parte.

D-aia evit litoralul
Anul acesta am preferat un concediu mai obositor si plin de alergatura. Dar mai ieftin decat un sejur in Mamaia, Tataia, Unchiul si alte statiuni de pe coasta vestica a batranului Pont. Am preferat sa alerg prin muzeele Parisului, castelele Loirei, catedralele numite, in lipsa crasa de fantezie, "Notre Dame", sa admir luminile Praterului si sa degust o autentica bere bavareza, acompaniata de niste wursten la fel de autentici, in celebra Hoffbrauhaus. Si asta tocmai pentru a ma elibera de mitocania care ne inconjoara la tot pasul. Manelele ascultate la volum maxim, gunoaiele aruncate dupa bunul plac peste tot, mai putin la tomberon (apreciez campania "educa animalul din tine"), aurul afisat ostentativ sub diverse forme, in special ca o zgarda imensa ce orneaza gatlejul cocalarului, bagajele voluminoase ce blocheaza usile vagoanelor de tren, metrou sau tramvai... chiar doream sa scap de asa ceva, si timp de 12 zile am reusit.
Toti dam vina pe educatie pentru acest comportament grobian al unei minoritati agresive, dar sa nu uitam un lucru: educatie se face mai intai in familie, abia apoi in scoala si, in final, in societate. Daca ii zici vreo doua direct nesimtitului care isi arunca gunoiul pe unde apuca (nu invective, dar o observatie de genul "daca nu vezi tomebronul amplasat la 50 m, du-te la Optinova!"), daca escaladezi mormanul de bagaje care oricum iti blocheaza trecerea, daca iti dai si tu la maxim muzica simfonica pe care o asculti la casti, ca raspuns la nesimtirea manelistului, va fi sigur mai bine. Chiar nu cred ca este nevoie de militieni ca sa ne aparam dreptul la un trai civilizat.

vineri, 14 august 2009

Oamenii sunt...

de Constantin D. Pavel

Oamenii sunt atât de minunaţi, atât de divini, atât de fericiţi şi plini când se nasc...

Ce se întâmplă cu ei când cresc? De ce se golesc de conţinut, de iubire, de fericire, de inteligenţă, de frumuseţe? De ce ajung nişte automate lipsite de orice viitor, de orice viziune, de orice ambiţie şi orice speranţă?...

Oamenii sunt atât de minunaţi, atât de divini, atât de fericiţi şi plini când se nasc...

De ce oare uită să se mai uite în interiorul lor şi privesc mai mult în exterior, la aparenţele vieţii celorlalţi? De ce nu-şi scriu propriul destin şi acceptă cu atâta uşurinţă să îl scrie alţii în locul lor? De ce nu se opresc odată din hemoragia de ură, pentru a-şi canaliza viaţa în cunoaşterea Iubirii?

Oamenii sunt atât de minunaţi, atât de divini, atât de fericiţi şi plini când se nasc...

De ce se golesc odată cu înaintarea în vârstă, alergând înnebuniţi după averi, când toate averile Lumii sunt în Inima lor? De ce, deşi au ochi, sunt orbi, lipsiţi de viziune? De ce se complac în a trăi vieţi de robi plini de umilinţă, când toată Împărăţia e la picioarele lor?...

Oamenii sunt atât de minunaţi, atât de divini, atât de fericiţi şi plini când se nasc...

De ce oare mor înainte de a muri?...

marți, 11 august 2009

duminică, 2 august 2009

CITESTE O CARTE PE LUNA, ASCULTA UN CD PE ZI - SI VEI PUTEA APOI SA FII!

DEZVOLTARE PERSONALA LA SUPERLATIV
http://www.pavcon.ro