miercuri, 23 februarie 2011

Şocul Libertăţii sau Jocul Libertăţii?

de Constantin D. Pavel

Am văzut şi vedem cu toţii, de câ­teva săptă­­mâni încoace, ce se în­tâmplă în nordul Africii, în Egipt şi Tunisia, în Orientul Mijlociu, în Iran, Yemen şi în teritoriile palestiniene. Tsunamiul de pe Nil pare că s-a răs­pândit cu o forţă de­vastatoare asupra în­tregii lumi arabe. Flacăra libertăţii începe să ardă cu putere în Libia, Iran, Yemen, Bahrain, oamenii căpătând curajul de a-şi cere liberta­tea, chiar şi cu preţul vieţii dacă este nevoie; şi, din păcate, chiar a fost nevoie ca unii dintre ei să cadă, căci libertatea, se pare, nu poate fiinţa fără sacrificiul sângelui.

Ne-am bucurat pentru egipteni că au scă­­pat de Mubarak, la fel cum ne-am bucurat pentru noi înşine, în ’89, când am scăpat de Ceau­şescu. Urmează să ne bucurăm pentru fiecare popor arab în parte, căci ceea ce se petrece acolo poate avea un singur deznodământ: eli­berarea! Când anume se va întâmpla asta este doar o chestiune de timp pentru fiecare naţiune în parte; oricum, egiptenii au dat dovadă de con­secvenţă şi au perseverat până când şi-au atins scopul, iar acesta este cel mai elocvent exemplu că se poate!


Da, nu mai e nici un dubiu, lumea arabă se trezeşte. Oamenii se trezesc şi, în disperare, se unesc împotriva celui mai mare rău de pe faţa pământului: asu­prirea omului de către om. Îşi vor atinge dezideratul, vor trăi şi se vor bucura de momentul îmbătător al victoriei, dar... (căci există şi un „dar“ aici) va veni clipa în care vor da piept cu Şocul Libertăţii!

Ce este Şocul Libertăţii? Ceva ce poate fi lesne confundat cu... Jocul Liber­tăţii, o capcană în care cad adesea cei mulţi şi prea puţin educaţi în spiritul real al vieţii. Entuziasmul victoriei va trece şi oamenii simpli se vor trezi din beţia în­vingătorului şi se vor întreba: „Am dat jos răul cel mare, dar acum ce punem în loc?“. În lu­mea celor mulţi aceasta este cea mai legitimă întrebare, însă, în acelaşi timp, este şi cea mai gre­şită dintre toate, căci ea ascunde, în adâncurile-i nesondate, lipsa de viziune şi de responsabi­litate a celor mulţi, care fac revoluţiile.


De ce afirm asta? Pentru că, iată, s-au scurs mai bine de 21 de ani de când românii au murit în stradă pentru obţi­ne­rea libertăţii, plătind, la rândul lor, durerosul pre­ţ al sângelui. Imediat după aceea au cunoscut, pentru o zi sau două, Şocul Libertăţii. Însă nu i-au putut face faţă. Lipsa de educaţie şi de responsabi­litate au determinat poporul român să cadă în capcana numită Jocul Libertăţii. Îl joacă de două decenii, cu rezultate pu­ţine pen­tru marea masă a populaţiei, in­fim de puţine faţă de ceea ce putea aduce asumarea, de către fiecare în parte, a Liber­tăţii câştigate în ’89.


Dacă vor reuşi sau nu arabii să facă faţă Şocului Libertăţii rămâne de vă­zut. Eu înclin să cred, însă, uitându-mă la cum merg lucrurile acolo, că vor pica şi ei acest test şi că se vor rătăci în Jocul Libertăţii, căutând să pună pe alt­cineva în locul lui Hosni Mubarak. Accep­tând acest compromis, cei mulţi se vor degreva de responsabilitatea de a-şi conduce propriile des­tine şi... istoria se va repeta mai curând decât credem.


Discutând aceste idei cu un bun prieten, mi-a spus că oamenii nu sunt pre­gătiţi acum să îşi asume responsabilităţi individuale, că nu sunt gata de o schimbare profundă, aşa cum o văd eu. I-am oferit răspunsul care mie mi se pare cel mai evi­dent: oamenii nu sunt pregătiţi niciodată să îşi asume responsabilitatea propriei vieţi, însă devin deodată pregătiţi chiar din momentul în care şi-o asumă!


Nu ai cum să fii liber cedând altuia, de bună voie, cheile casei tale, dându-i astfel puterea să o transforme în propria-ţi co­livie. Nu ai cum să fii liber aşteptând ca altcineva să decidă în locul tău, în privinţa lucrurilor cu adevărat importante, cum ar fi gândurile, emo­ţiile şi visele tale. Nu ai cum să fii liber renun­ţând de bună voie la atributul principal al liber­tăţii: Liberul Arbitru!


Chiar dacă vrei sau nu să crezi asta, în­treaga societate umană se află, în aceste ceasuri tulburi, la răscruce de vremuri şi miliarde de oameni încă mai adoptă postura păguboasă a struţului, băgând adânc capul în nisip în faţa pericolelor; ei bine, tsunamiul planetar care s-a pornit deja, tocmai pe ei îi va mă­tura primii, pe cei care nu şi-au ancorat vieţile în roca de neclintit a asumării rolului de Fiinţă Umană, de Unic Creator al Pro­priei Realităţi. Tocmai de aceea trăim vremurile pe care le trăim, fiindcă se apropie momentul în care conştiinţa personală a fiecărui om se va trezi şi se va contopi cu Conştiinţa Unică a Uma­nităţii. Legea care va guverna de aici înainte viaţa oamenilor va fi: „Împreună, fiecare poate face mai mult!“.


A trece dincolo de Şocul Libertăţii, în plină Libertate, ori a te lăsa prins în capcana Jocului Liber­tăţii, în sclavia sistemului, e doar o alegere, o simplă ale­gere. Şi indiferent ce vor alege, oa­menii vor fi nevoiţi să trăiască, cel puţin o vreme, cu urmările ale­gerii lor. Dacă le va fi rău, vor şti că au ales răul; dacă le va fi bine, vor şti că s-au ales pe ei înşişi.


Oricum, aşa cum spunea prietenul meu, tot ce se întâmplă în acest moment la nivel global este cât se poate de normal, fiindcă toate aceste tulburări profunde vor duce mai rapid la prăbuşirea celui mai perfid joc inventat de o minte diabolică, Jocul Libertăţii, vor duce la mo­men­tul atât de aşteptat al trezirii conştiinţelor individuale şi la unirea lor într-o Singură Con­şti­inţă, a Umanităţii.


Fie ca şi tu să ţi-o asumi şi să faci parte din ea! Cum? Simplu: fii ceea ce vrei să fii şi nu uita a iubi!

CITESTE O CARTE PE LUNA, ASCULTA UN CD PE ZI - SI VEI PUTEA APOI SA FII!

DEZVOLTARE PERSONALA LA SUPERLATIV
http://www.pavcon.ro