de Constantin D. Pavel
Un bătrân aflat pe patul de moarte, după o viaţă încărcată de experienţe minunate şi de realizări deosebite, e întrebat ce doreşte să lase moştenire şi cui anume?
El cere să-i fie adus nepoţelul de numai şase anişori, cu care rămâne singur în cameră vreme de mai bine de un ceas.
Când nepotul iese de acolo şi e întrebat ce i-a spus bătrânul, răspunde:
— Mi-a cerut să îmi trăiesc viaţa, mereu, ajutându-i pe ceialalţi oameni să aibă ce vor.
— Şi tu ce crezi că înseamnă asta? a fost întrebat copilul.
— Păi... - a spus el cu jumătate de glas - să-i ajut pe toţi oamenii să-şi ia o bicicletă nouă!...
(Idee scrisă la 14 aprilie 2007, în Hotelul Park Inn din Stockholm, Suedia)
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Idei, articole, eseuri, povestiri, nuvele, poezii, dialoguri reale sau imaginare, toate pentru tine, cel ce cauti fericirea... Ne gasesti pe http://www.pavcon.ro
marți, 31 martie 2009
duminică, 29 martie 2009
S-a întâmplat azi-noapte!
de Constantin D. Pavel
S-a întâmplat azi-noapte!
Pur şi simplu, pe la ora 3 dimineaţa m-am trezit brusc din somn, cu o revelaţie în minte: am aflat DE CE a luat România bătaie de la Serbia!
Îmi plac meciurile de fotbal, mai ales cele ale echipei naţionale, dar de când am renunţat la televizor, nu mai sunt atât de "înfocat" cum eram înainte vreme. Partida de aseară, însă, am ţinut cu tot dinadinsul să o urmăresc, pentru că ştiam că este meciul crucial pentru calificarea la Campionatul Mondial din 2010, din Africa de Sud. Aşa că l-am urmărit, cu lumina stinsă (am participat cu plăcere la EarthHour)...
Mâhnit de înfrângerea alor noştri cu 3 la 2, m-am culcat, încercând să îmi dau seama DE CE, în pofida efortului impresionant depus de echipa României, meciul a părut a fi, de la început până la sfârşit, unul al neputinţei? Ce resorturi interioare n-au funcţionat cum trebuie, ce mecanisme s-au gripat la nivelul echipei, ce anume s-a întâmplat cu staff-ul tehnic şi cu tot ce a ţinut de acest meci, de am luat bătaie?
Cum spuneam, răspunsul m-a trezit, pur şi simplu, din somn! Şi m-a făcut să mă dau jos din pat şi să aştern totul pe hârtie, pentru a putea să vi-l împărtăşesc şi vouă - iar voi, cu responsabilitate, să îl daţi mai departe. De ce aţi face asta? Fiindcă acest răspuns conţine în el adevăruri profunde, care pot fi extinse la nivelul întregii societăţi româneşti. Este răspunsul la o întrebare cu un spectru mai larg:
DE CE, ÎN ULTIMII ANI, ROMÂNIA IA BĂTAIE CONSTANT, PE TOATE PLANURILE ŞI ÎN TOATE DOMENIILE: SOCIAL, ECONOMIC, POLITIC, CULTURAL, ŞTIINŢIFIC, EDUCAŢIONAL?
Răspunsul vă va şoca la fel de mult cum m-a şocat şi pe mine:
PENTRU CĂ ROMÂNIA NU MAI E A ROMÂNILOR, IAR NOI NU MAI SUNTEM AI ROMÂNIEI!
Argumente? Iată câteva... (însă dacă veţi sta să analizaţi cu atenţie, veţi putea să le identificaţi şi singuri, în viaţa fiecăruia dintre voi!)
În privinţa echipei de fotbal şi a staff-ului tehnic, pornind de pe teren şi terminând cu diriguitorii fotbalului românesc: majoritatea (99,99%) sunt, din punct de vedere financiar, independenţi. Majoritatea sunt "cetăţeni europeni" sau chiar "cetăţeni planetari", adică îşi pot permite să trăiască în orice colţ al planetei ăsteia, dacă lucrurile nu merg cum trebuie în ţara lor.
Mai mult decât atât, datorită manelizării (tot în proporţie de 99,99%) şi huliganizării suporterilor care merg pe stadioane, jucător de eşti, nu prea mai ai pentru cine să joci, fiindcă oricum frumuseţea reală a jocului, de dragul artei numită fotbal, nu poate fi percepută de un public lipsit de receptorii necesari.
Devotamentul fizic pe teren nu este de ajuns. Mai trebuie adăugat un ingredient, fără de care victoria refuză să vină: se cheamă dedicare sufletească. Aceasta a lipsit şi lipseşte de ani buni românilor, inclusiv a celor de pe terenurile de fotbal! Sârbii au avut-o (dintotdeauna, parcă!) şi de aceea au câştigat. Ei au intrat pe teren învigători deja! Pentru că ei încă mai sunt sârbi şi încă mai au o ţară în numele căreia joacă fotbal!...
În privinţa vieţii românilor, în general, iată încă un argument: stăteam zilele trecute în maşină, în parcare, pe unul din bulevardele mari şi circulate ale Capitalei, aşteptându-mi soţia. Ascultam muzică şi, deodată, am conştientizat ce mi se înfăţişa ochilor, din poziţia în care mă aflam: în faţa mea, o bancă; în oglinda retrovizoare, alte... trei! Iar pe întreg bulevardul, de la un capăt la altul, numărându-le mental, erau nu mai puţin de... 24 de sedii şi sucursale de bănci!
Şi atunci am conştientizat că românii (cel puţin 75% din ei!!!) au vieţile vândute băncilor! Şi eu şi toţi prietenii mei - dar absolut toţi! - avem împrumuturi la bănci! Şi majoritatea nu pentru investiţii, ci pentru cheltuieli!
În cadrul cursului "Învaţă Să Faci Bani!" pe care îl susţin am analizat, la un moment dat, câte zile dintr-o lună munceşte o familie pentru ea şi nevoile ei reale - şi oamenii au rămas înmărmuriţi când au aflat răspunsul: doar 3 zile! Restul munceşte pentru stat, pentru patron şi... pentru bănci/bancheri! Faceţi şi voi socoteala, vorbiţi cu un contabil pentru a vă lămuri în privinţa impozitelor şi... vă veţi da seama.
Citeam pe un forum despre "jocul" jucat de băncile din România cu creditele pentru locuinţe: piaţa imobiliară a fost umflată intenţionat la preţuri aberante, câţiva ani s-a dat "liber la credite imobiliare", oamenii au fost ademeniţi să încheie contracte pe câte 25-30 de ani (o viaţă de om, de altfel!) şi acum, când preţurile la locuinţe au scăzut (şi vor scădea în continuare, la doar 20% din preţurile vehiculate acum un an, pentru că, de fapt, aceasta este valoarea lor reală de piaţă!), oamenii se vor trezi că au de achitat o casă de 5-8 ori!!! Deja sunt familii date afară din casă, pentru că nu au plătit ratele la timp şi, deşi nu mai au casa, sunt obligaţi, prin contract, să achite în continuare ratele, fiindcă la noi nu există legea falimentului persoanei!
Astfel, românii sunt nevoiţi să muncească, zeci de ani de-aici înainte, pentru acţionarii băncilor majoritar străine, cărora nu le pasă nici cât negru sub unghie de români şi România! O listă a tuturor băncilor din România poate fi găsită la această adresă. Nu că v-ar fi de folos în vreun fel, însă, doar aşa, ca fapt informativ, e bine să vă daţi seama...
În privinţa sistemului politic... nici nu mai are rost să dezvolt subiectul. Anul ăsta vom avea alegeri prezidenţiale. Staţi să vedeţi circ şi mizerie umană!...
În privinţa sistemului social, Dumnezeu cu mila! Instituţiile existente sunt doar de formă. Ce funcţionează, funcţionează din inerţie sau atât cât să justifice lefurile aberante ale celor aflaţi în vârful ierarhiei. Scandaluri cu mafioţi aflaţi la conducerea poliţiei, scandaluri cu mafioţi aflaţi în sistemul sanitar, scandaluri cu mafioţi aflaţi în conducerea învăţământului de stat, peste tot numai scandaluri cu mafioţi! Iar aceştia au în continuare pâinea şi cuţitul în mâinile lor!...
În privinţa sistemului cultural, răspunsul e mai mult decât vizibil: manelizarea majorităţii televiziunilor, a tabloidelor şi a anumitor posturi de radio ridică incultura şi stilul de viaţă ţigănesc la rang de exemple socio-culturale. Transformarea românilor în rromi pare a fi ţelul tuturor posturile TV comerciale şi a ziarelor de scandal. Şi le reuşeşte al naibii de bine, din păcate!
În privinţa sistemului educaţional: copiii noştri nu mai învaţă aproape nimic folositor la şcoală! Tot patronatul se vaită că nu mai are pe cine să angajeze şi atrage atenţia că tinerii ies total nepregătiţi de pe băncile liceelor şi facultăţilor. Cel mai bun exemplu, pe care l-am mai dat într-un articol pe acest blog: o domnişoară de la un oficiul al Poştei Române, căreia, pentru că nu îi mergea calculatorul, nu a ştiut să facă, pe hârtie, o simplă scădere cu virgulă!!!
În privinţa sistemului ştiinţific, n-am mai auzit nimic de vreun institut de cercetări românesc de ani de zile! Revista "Ştiinţă şi Tehnică", la care cu mândrie am lucrat imediat după in-voluţie, a fost distrusă intenţionat şi nu mai ştie nimeni nimic de ea... Celelalte publicaţii de popularizare ştiinţifică sunt clone ale unor publicaţii occidentale, care nu au nimic de a face cu ceea ce se întâmplă, din punct de vedere al cercetărilor, pe plaiurile mioritice...
Poate că pare sumbră imaginea prezentată de mine aici, poate pare sumbru răspunsul la întrebarea: DE CE a luat România bătaie de la Serbia?, dar aşa am simţit eu că se prezintă realitatea zilelor noastre... Dacă vreţi să combateţi, aştept comentariile voastre. Dar parcă văd că nu prea veţi găsi argumente...
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
S-a întâmplat azi-noapte!
Pur şi simplu, pe la ora 3 dimineaţa m-am trezit brusc din somn, cu o revelaţie în minte: am aflat DE CE a luat România bătaie de la Serbia!
Îmi plac meciurile de fotbal, mai ales cele ale echipei naţionale, dar de când am renunţat la televizor, nu mai sunt atât de "înfocat" cum eram înainte vreme. Partida de aseară, însă, am ţinut cu tot dinadinsul să o urmăresc, pentru că ştiam că este meciul crucial pentru calificarea la Campionatul Mondial din 2010, din Africa de Sud. Aşa că l-am urmărit, cu lumina stinsă (am participat cu plăcere la EarthHour)...
Mâhnit de înfrângerea alor noştri cu 3 la 2, m-am culcat, încercând să îmi dau seama DE CE, în pofida efortului impresionant depus de echipa României, meciul a părut a fi, de la început până la sfârşit, unul al neputinţei? Ce resorturi interioare n-au funcţionat cum trebuie, ce mecanisme s-au gripat la nivelul echipei, ce anume s-a întâmplat cu staff-ul tehnic şi cu tot ce a ţinut de acest meci, de am luat bătaie?
Cum spuneam, răspunsul m-a trezit, pur şi simplu, din somn! Şi m-a făcut să mă dau jos din pat şi să aştern totul pe hârtie, pentru a putea să vi-l împărtăşesc şi vouă - iar voi, cu responsabilitate, să îl daţi mai departe. De ce aţi face asta? Fiindcă acest răspuns conţine în el adevăruri profunde, care pot fi extinse la nivelul întregii societăţi româneşti. Este răspunsul la o întrebare cu un spectru mai larg:
DE CE, ÎN ULTIMII ANI, ROMÂNIA IA BĂTAIE CONSTANT, PE TOATE PLANURILE ŞI ÎN TOATE DOMENIILE: SOCIAL, ECONOMIC, POLITIC, CULTURAL, ŞTIINŢIFIC, EDUCAŢIONAL?
Răspunsul vă va şoca la fel de mult cum m-a şocat şi pe mine:
PENTRU CĂ ROMÂNIA NU MAI E A ROMÂNILOR, IAR NOI NU MAI SUNTEM AI ROMÂNIEI!
Argumente? Iată câteva... (însă dacă veţi sta să analizaţi cu atenţie, veţi putea să le identificaţi şi singuri, în viaţa fiecăruia dintre voi!)
În privinţa echipei de fotbal şi a staff-ului tehnic, pornind de pe teren şi terminând cu diriguitorii fotbalului românesc: majoritatea (99,99%) sunt, din punct de vedere financiar, independenţi. Majoritatea sunt "cetăţeni europeni" sau chiar "cetăţeni planetari", adică îşi pot permite să trăiască în orice colţ al planetei ăsteia, dacă lucrurile nu merg cum trebuie în ţara lor.
Mai mult decât atât, datorită manelizării (tot în proporţie de 99,99%) şi huliganizării suporterilor care merg pe stadioane, jucător de eşti, nu prea mai ai pentru cine să joci, fiindcă oricum frumuseţea reală a jocului, de dragul artei numită fotbal, nu poate fi percepută de un public lipsit de receptorii necesari.
Devotamentul fizic pe teren nu este de ajuns. Mai trebuie adăugat un ingredient, fără de care victoria refuză să vină: se cheamă dedicare sufletească. Aceasta a lipsit şi lipseşte de ani buni românilor, inclusiv a celor de pe terenurile de fotbal! Sârbii au avut-o (dintotdeauna, parcă!) şi de aceea au câştigat. Ei au intrat pe teren învigători deja! Pentru că ei încă mai sunt sârbi şi încă mai au o ţară în numele căreia joacă fotbal!...
În privinţa vieţii românilor, în general, iată încă un argument: stăteam zilele trecute în maşină, în parcare, pe unul din bulevardele mari şi circulate ale Capitalei, aşteptându-mi soţia. Ascultam muzică şi, deodată, am conştientizat ce mi se înfăţişa ochilor, din poziţia în care mă aflam: în faţa mea, o bancă; în oglinda retrovizoare, alte... trei! Iar pe întreg bulevardul, de la un capăt la altul, numărându-le mental, erau nu mai puţin de... 24 de sedii şi sucursale de bănci!
Şi atunci am conştientizat că românii (cel puţin 75% din ei!!!) au vieţile vândute băncilor! Şi eu şi toţi prietenii mei - dar absolut toţi! - avem împrumuturi la bănci! Şi majoritatea nu pentru investiţii, ci pentru cheltuieli!
În cadrul cursului "Învaţă Să Faci Bani!" pe care îl susţin am analizat, la un moment dat, câte zile dintr-o lună munceşte o familie pentru ea şi nevoile ei reale - şi oamenii au rămas înmărmuriţi când au aflat răspunsul: doar 3 zile! Restul munceşte pentru stat, pentru patron şi... pentru bănci/bancheri! Faceţi şi voi socoteala, vorbiţi cu un contabil pentru a vă lămuri în privinţa impozitelor şi... vă veţi da seama.
Citeam pe un forum despre "jocul" jucat de băncile din România cu creditele pentru locuinţe: piaţa imobiliară a fost umflată intenţionat la preţuri aberante, câţiva ani s-a dat "liber la credite imobiliare", oamenii au fost ademeniţi să încheie contracte pe câte 25-30 de ani (o viaţă de om, de altfel!) şi acum, când preţurile la locuinţe au scăzut (şi vor scădea în continuare, la doar 20% din preţurile vehiculate acum un an, pentru că, de fapt, aceasta este valoarea lor reală de piaţă!), oamenii se vor trezi că au de achitat o casă de 5-8 ori!!! Deja sunt familii date afară din casă, pentru că nu au plătit ratele la timp şi, deşi nu mai au casa, sunt obligaţi, prin contract, să achite în continuare ratele, fiindcă la noi nu există legea falimentului persoanei!
Astfel, românii sunt nevoiţi să muncească, zeci de ani de-aici înainte, pentru acţionarii băncilor majoritar străine, cărora nu le pasă nici cât negru sub unghie de români şi România! O listă a tuturor băncilor din România poate fi găsită la această adresă. Nu că v-ar fi de folos în vreun fel, însă, doar aşa, ca fapt informativ, e bine să vă daţi seama...
În privinţa sistemului politic... nici nu mai are rost să dezvolt subiectul. Anul ăsta vom avea alegeri prezidenţiale. Staţi să vedeţi circ şi mizerie umană!...
În privinţa sistemului social, Dumnezeu cu mila! Instituţiile existente sunt doar de formă. Ce funcţionează, funcţionează din inerţie sau atât cât să justifice lefurile aberante ale celor aflaţi în vârful ierarhiei. Scandaluri cu mafioţi aflaţi la conducerea poliţiei, scandaluri cu mafioţi aflaţi în sistemul sanitar, scandaluri cu mafioţi aflaţi în conducerea învăţământului de stat, peste tot numai scandaluri cu mafioţi! Iar aceştia au în continuare pâinea şi cuţitul în mâinile lor!...
În privinţa sistemului cultural, răspunsul e mai mult decât vizibil: manelizarea majorităţii televiziunilor, a tabloidelor şi a anumitor posturi de radio ridică incultura şi stilul de viaţă ţigănesc la rang de exemple socio-culturale. Transformarea românilor în rromi pare a fi ţelul tuturor posturile TV comerciale şi a ziarelor de scandal. Şi le reuşeşte al naibii de bine, din păcate!
În privinţa sistemului educaţional: copiii noştri nu mai învaţă aproape nimic folositor la şcoală! Tot patronatul se vaită că nu mai are pe cine să angajeze şi atrage atenţia că tinerii ies total nepregătiţi de pe băncile liceelor şi facultăţilor. Cel mai bun exemplu, pe care l-am mai dat într-un articol pe acest blog: o domnişoară de la un oficiul al Poştei Române, căreia, pentru că nu îi mergea calculatorul, nu a ştiut să facă, pe hârtie, o simplă scădere cu virgulă!!!
În privinţa sistemului ştiinţific, n-am mai auzit nimic de vreun institut de cercetări românesc de ani de zile! Revista "Ştiinţă şi Tehnică", la care cu mândrie am lucrat imediat după in-voluţie, a fost distrusă intenţionat şi nu mai ştie nimeni nimic de ea... Celelalte publicaţii de popularizare ştiinţifică sunt clone ale unor publicaţii occidentale, care nu au nimic de a face cu ceea ce se întâmplă, din punct de vedere al cercetărilor, pe plaiurile mioritice...
Poate că pare sumbră imaginea prezentată de mine aici, poate pare sumbru răspunsul la întrebarea: DE CE a luat România bătaie de la Serbia?, dar aşa am simţit eu că se prezintă realitatea zilelor noastre... Dacă vreţi să combateţi, aştept comentariile voastre. Dar parcă văd că nu prea veţi găsi argumente...
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
sâmbătă, 28 martie 2009
NU Codex Alimentarius!!!
Petitie impotriva
CODEX ALIMENTARIUS,
care urmeaza a fi adoptat in decembrie 2009
În luna decembrie 2009 se intenţionează, la nivel mondial, implementarea forţată a unei legi ABUZIVE numite CODEX ALIMENTARIUS, Legea produselor alimentare sau Codul produselor alimentare. Această lege, Codex Alimentarius, intenţionează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii, cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice.
Îmi permit să citez un articol de pe internet:
"Starea de spirit care predomină în cazul mondializării chimiei farmaceutice explică în mare parte desfiinţarea sistematică a inovatorilor ştiinţifici independenţi din ultimii 50 de ani. Această industrie foloseşte orice mijloc pentru a-şi păstra locul pe piaţă în ceea ce priveşte tratamentul cancerului, al SIDA, al maladiilor cardio-vasculare etc. De zeci de ani este posibilă tratarea şi vindecarea în majoritatea cazurilor a acestor maladii prin terapii naturiste alternative, dar sunt aplicate procedee de dezinformare în forţă pentru a se ascunde publicului aceste adevăruri. Scoaterea în afara legii a oricărei informaţii referitoare la medicina alternativă va bloca eradicarea anumitor maladii, asigurând astfel profituri şi mai mari acestei industrii mondiale care tratează doar simptomele bolilor, fără a se îngriji de cauze. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor naturiste în cazul multor boli grave, descrie această situaţie astfel: „Adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a câştiga bani pe seama bolilor cronice şi nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli... Industria farmaceutică are un interes financiar direct în perpetuarea acestor maladii, pentru a-şi asigura menţinerea şi chiar creşterea pieţei de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt făcute pentru a alina simptomele şi nu pentru a trata adevăratele cauze ale bolilor... Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent şi răspândit, ucigând în acest mod milioane de oameni...”
Informarea medicilor este integral finanţată de către trusturi, care ascund cu grijă un mare număr de efecte secundare periculoase şi chiar mortale ale medicamentelor, negându-le public.
După ce a stabilit clar originea acestor crime şi a dovedit responsabilitatea industriei farmaceutice în ceea ce priveşte instalarea unei politici mondiale de genocid extins, doctorul Matthias Rath a înmânat în data de 14 iunie 2003 Curţii Internaţionale de Justiţie de la La Haye (Olanda) un act de acuzare pentru crime împotriva umanităţii.
La data de 13 martie 2002, europarlamentarii au adoptat legi în favoarea industriei farmaceutice, fixate prin dispoziţii ale Codex-ului Alimentarius şi care vizau elaborarea unei reglementări constrângătoare pentru toate terapiile naturiste şi suplimentele alimentare – o manieră mai indirectă de a desfiinţa concurenţii care ar putea să ocupe un anumit loc pe piaţă, pentru că sănătatea se vinde şi se cumpără.
Un val de petiţii din partea populaţiei a inundat mesageria europarlamentarilor într-o asemenea măsură încât comunicaţiile interne au fost blocate.
În ciuda a o jumătate de miliard de petiţii, directivele Codex-ului Alimentar au fost adoptate.
Acest vot a fost o veritabilă denigrare a democraţiei, prevestind viitoarele dificultăţi în respectarea acesteia. Începând cu iulie 2005, directivele Codex-ului Alimentarius, enunţate de către Directiva Europeană în ceea ce priveşte suplimentele alimentare, trebuie aplicate sub ameninţarea sancţiunilor financiare.
Iată în ce constau acestea:
1) Este vorba de a elimina orice supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi înlocuite de 28 de produşi de sinteză farmaceutică (aşadar, toxici), care vor fi dozaţi şi vor fi disponibili numai în farmacii, pe bază de prescripţie medicală. Clasificate ca toxine, vitaminele, mineralele şi plantele medicinale vor fi pe piaţă numai în doze care NU au impact asupra nimănui. Magazinele noastre de produse naturiste şi suplimente alimentare vor rămâne pe raft numai cu 18 produse, atâtea câte sunt pe lista Codex-ului. Tot ceea ce NU este pe listă, de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale şi asta nu înseamnă că vor fi numai cu prescripţie, ci vor fi ILEGALE adică „foloseşte-le şi te duci la închisoare”.
2) Medicina naturistă, cum ar fi acupunctura, medicina energetică, ayurvedică, tibetană etc., va fi progresiv interzisă.
3) Agricultura şi alimentaţia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicând din principiu aşa-numita agricultură bio. Aceasta implică, de exemplu, ca fiecare vacă de lapte de pe planetă să fie tratată cu hormonul de creştere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codex-ului, orice animal de pe planetă folosit în scopuri de hrană TREBUIE tratat cu antibiotice şi cu hormoni de creştere. Regulile Codex-ului permit ca produsele ce conţin organisme modificate genetic (OMG) să nu mai fie etichetate corespunzător. Mai mult, în 2001, 12 substanţe chimice despre care se ştie că sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise în mod unanim de 176 de ţări, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce înapoi 7 dintre aceste substanţe interzise, precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc., care vor putea fi folosite la liber din nou.
4) Alimentaţia umană certificată legal va trebui să fie iradiată cu Cobalt. Sub regulile Codex-ului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Si nivelurile de radiaţie vor fi mult mai mari decât cele permise anterior.
Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminaţi esenţiali, asupra vitaminelor şi mineralelor. Extinderea controalelor va acţiona progresiv eliminând orice medicină alternativă naturistă ancestrală.
Este vremea solidarităţii!!!
NU-ul masiv faţă de Constituţia Europeană înseamnă totodată un NU faţă de Codex Alimentarius, organ de propagandă al industriei chimiei farmaceutice, care vizează obţinerea unui monopol mondial de un despotism nemaiîntâlnit până acum. A nu lua în considerare opinia a sute de milioane de cetăţeni este o gravă lipsă de respect din partea oamenilor politici. Sute de milioane de cetăţeni din întreaga lume nu vor să permită ca medicina naturistă milenară să fie interzisă, pentru ca pseudoştiinţa chimiei farmaceutice să-şi păstreze şi să-şi întărească poziţia pe piaţă.
Rezistenţă Internaţională faţă de Codex Alimentarius!
Africa de Sud a afirmat că nu se va conforma directivelor Codex-ului Alimentarius. Ministrul Sănătăţii, Manto Tshabalala-Msimang, a declarat că ţara sa este în dezacord cu această dihotomie între medicina naturistă şi medicina alopată. Conform concluziilor sale, aceste dispoziţii vizează doar obţinerea banilor de pe urma remediilor brevetate şi de aceea urmăresc să discrediteze folosirea produselor naturiste.
India nu se va conforma directivelor Codex-ului Alimentarius, pentru că acest Codex a promovat formule ce conţin ingrediente chimice care cauzează inflamaţii extrem de distructive la nivelul creierului copiilor. Delegatul indian însărcinat pentru a pleda împotriva Codex-ului a fost ignorat, iar când acesta a insistat pentru o dezbatere, a fost dar afară din cameră.
Asociaţia medicilor şi chirurgilor americani şi-a exprimat opoziţia faţă de Codex Alimentarius, pentru a putea continua să se folosească de remediile naturiste, alături de cele medicamentoase.
În Marea Britanie, practicanţii medicinii naturiste, susţinuţi de membrii Camerei Lorzilor s-au opus ferm politicii pro-Codex a lui Tony Blair. Acesta din urmă a fost taxat pentru ipocrizie, întrucât a afirmat public că familia lui foloseşte remedii naturiste, suplimente alimentare şi produse homeopatice.
"Date fiind toate aceste aspecte, domnilor guvernanţi, declarăm că ne opunem CU HOTĂRÂRE adoptării acestei legi şi vă somăm să refuzaţi adoptarea CODEXULUI în România şi să declaraţi, în faţa întregii lumi, că România NU se va alinia ţărilor care au acceptat CODEXUL.
NU putem şi NU vom permite să ni se dicteze ce să facem cu viaţa şi cu sănătatea noastră!!
Cerem organizarea de REFERENDUM NAŢIONAL pe tema adoptării Codex Alimentarius!!! Adoptarea fără Referendum va fi o ilegalitate, fiind o încălcare a Constituţiei României!!!
FIECARE OM ARE DREPTUL SĂ ALEAGĂ CUM SĂ-ŞI TRĂIASCĂ VIAŢA!
NU ALEGEŢI VOI ÎN LOCUL NOSTRU!!!
Autor: Ingrid Vornicu
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
CODEX ALIMENTARIUS,
care urmeaza a fi adoptat in decembrie 2009
În luna decembrie 2009 se intenţionează, la nivel mondial, implementarea forţată a unei legi ABUZIVE numite CODEX ALIMENTARIUS, Legea produselor alimentare sau Codul produselor alimentare. Această lege, Codex Alimentarius, intenţionează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii, cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice.
Îmi permit să citez un articol de pe internet:
"Starea de spirit care predomină în cazul mondializării chimiei farmaceutice explică în mare parte desfiinţarea sistematică a inovatorilor ştiinţifici independenţi din ultimii 50 de ani. Această industrie foloseşte orice mijloc pentru a-şi păstra locul pe piaţă în ceea ce priveşte tratamentul cancerului, al SIDA, al maladiilor cardio-vasculare etc. De zeci de ani este posibilă tratarea şi vindecarea în majoritatea cazurilor a acestor maladii prin terapii naturiste alternative, dar sunt aplicate procedee de dezinformare în forţă pentru a se ascunde publicului aceste adevăruri. Scoaterea în afara legii a oricărei informaţii referitoare la medicina alternativă va bloca eradicarea anumitor maladii, asigurând astfel profituri şi mai mari acestei industrii mondiale care tratează doar simptomele bolilor, fără a se îngriji de cauze. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor naturiste în cazul multor boli grave, descrie această situaţie astfel: „Adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a câştiga bani pe seama bolilor cronice şi nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli... Industria farmaceutică are un interes financiar direct în perpetuarea acestor maladii, pentru a-şi asigura menţinerea şi chiar creşterea pieţei de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt făcute pentru a alina simptomele şi nu pentru a trata adevăratele cauze ale bolilor... Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent şi răspândit, ucigând în acest mod milioane de oameni...”
Informarea medicilor este integral finanţată de către trusturi, care ascund cu grijă un mare număr de efecte secundare periculoase şi chiar mortale ale medicamentelor, negându-le public.
După ce a stabilit clar originea acestor crime şi a dovedit responsabilitatea industriei farmaceutice în ceea ce priveşte instalarea unei politici mondiale de genocid extins, doctorul Matthias Rath a înmânat în data de 14 iunie 2003 Curţii Internaţionale de Justiţie de la La Haye (Olanda) un act de acuzare pentru crime împotriva umanităţii.
La data de 13 martie 2002, europarlamentarii au adoptat legi în favoarea industriei farmaceutice, fixate prin dispoziţii ale Codex-ului Alimentarius şi care vizau elaborarea unei reglementări constrângătoare pentru toate terapiile naturiste şi suplimentele alimentare – o manieră mai indirectă de a desfiinţa concurenţii care ar putea să ocupe un anumit loc pe piaţă, pentru că sănătatea se vinde şi se cumpără.
Un val de petiţii din partea populaţiei a inundat mesageria europarlamentarilor într-o asemenea măsură încât comunicaţiile interne au fost blocate.
În ciuda a o jumătate de miliard de petiţii, directivele Codex-ului Alimentar au fost adoptate.
Acest vot a fost o veritabilă denigrare a democraţiei, prevestind viitoarele dificultăţi în respectarea acesteia. Începând cu iulie 2005, directivele Codex-ului Alimentarius, enunţate de către Directiva Europeană în ceea ce priveşte suplimentele alimentare, trebuie aplicate sub ameninţarea sancţiunilor financiare.
Iată în ce constau acestea:
1) Este vorba de a elimina orice supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi înlocuite de 28 de produşi de sinteză farmaceutică (aşadar, toxici), care vor fi dozaţi şi vor fi disponibili numai în farmacii, pe bază de prescripţie medicală. Clasificate ca toxine, vitaminele, mineralele şi plantele medicinale vor fi pe piaţă numai în doze care NU au impact asupra nimănui. Magazinele noastre de produse naturiste şi suplimente alimentare vor rămâne pe raft numai cu 18 produse, atâtea câte sunt pe lista Codex-ului. Tot ceea ce NU este pe listă, de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale şi asta nu înseamnă că vor fi numai cu prescripţie, ci vor fi ILEGALE adică „foloseşte-le şi te duci la închisoare”.
2) Medicina naturistă, cum ar fi acupunctura, medicina energetică, ayurvedică, tibetană etc., va fi progresiv interzisă.
3) Agricultura şi alimentaţia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicând din principiu aşa-numita agricultură bio. Aceasta implică, de exemplu, ca fiecare vacă de lapte de pe planetă să fie tratată cu hormonul de creştere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codex-ului, orice animal de pe planetă folosit în scopuri de hrană TREBUIE tratat cu antibiotice şi cu hormoni de creştere. Regulile Codex-ului permit ca produsele ce conţin organisme modificate genetic (OMG) să nu mai fie etichetate corespunzător. Mai mult, în 2001, 12 substanţe chimice despre care se ştie că sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise în mod unanim de 176 de ţări, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce înapoi 7 dintre aceste substanţe interzise, precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc., care vor putea fi folosite la liber din nou.
4) Alimentaţia umană certificată legal va trebui să fie iradiată cu Cobalt. Sub regulile Codex-ului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Si nivelurile de radiaţie vor fi mult mai mari decât cele permise anterior.
Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminaţi esenţiali, asupra vitaminelor şi mineralelor. Extinderea controalelor va acţiona progresiv eliminând orice medicină alternativă naturistă ancestrală.
Este vremea solidarităţii!!!
NU-ul masiv faţă de Constituţia Europeană înseamnă totodată un NU faţă de Codex Alimentarius, organ de propagandă al industriei chimiei farmaceutice, care vizează obţinerea unui monopol mondial de un despotism nemaiîntâlnit până acum. A nu lua în considerare opinia a sute de milioane de cetăţeni este o gravă lipsă de respect din partea oamenilor politici. Sute de milioane de cetăţeni din întreaga lume nu vor să permită ca medicina naturistă milenară să fie interzisă, pentru ca pseudoştiinţa chimiei farmaceutice să-şi păstreze şi să-şi întărească poziţia pe piaţă.
Rezistenţă Internaţională faţă de Codex Alimentarius!
Africa de Sud a afirmat că nu se va conforma directivelor Codex-ului Alimentarius. Ministrul Sănătăţii, Manto Tshabalala-Msimang, a declarat că ţara sa este în dezacord cu această dihotomie între medicina naturistă şi medicina alopată. Conform concluziilor sale, aceste dispoziţii vizează doar obţinerea banilor de pe urma remediilor brevetate şi de aceea urmăresc să discrediteze folosirea produselor naturiste.
India nu se va conforma directivelor Codex-ului Alimentarius, pentru că acest Codex a promovat formule ce conţin ingrediente chimice care cauzează inflamaţii extrem de distructive la nivelul creierului copiilor. Delegatul indian însărcinat pentru a pleda împotriva Codex-ului a fost ignorat, iar când acesta a insistat pentru o dezbatere, a fost dar afară din cameră.
Asociaţia medicilor şi chirurgilor americani şi-a exprimat opoziţia faţă de Codex Alimentarius, pentru a putea continua să se folosească de remediile naturiste, alături de cele medicamentoase.
În Marea Britanie, practicanţii medicinii naturiste, susţinuţi de membrii Camerei Lorzilor s-au opus ferm politicii pro-Codex a lui Tony Blair. Acesta din urmă a fost taxat pentru ipocrizie, întrucât a afirmat public că familia lui foloseşte remedii naturiste, suplimente alimentare şi produse homeopatice.
"Date fiind toate aceste aspecte, domnilor guvernanţi, declarăm că ne opunem CU HOTĂRÂRE adoptării acestei legi şi vă somăm să refuzaţi adoptarea CODEXULUI în România şi să declaraţi, în faţa întregii lumi, că România NU se va alinia ţărilor care au acceptat CODEXUL.
NU putem şi NU vom permite să ni se dicteze ce să facem cu viaţa şi cu sănătatea noastră!!
Cerem organizarea de REFERENDUM NAŢIONAL pe tema adoptării Codex Alimentarius!!! Adoptarea fără Referendum va fi o ilegalitate, fiind o încălcare a Constituţiei României!!!
FIECARE OM ARE DREPTUL SĂ ALEAGĂ CUM SĂ-ŞI TRĂIASCĂ VIAŢA!
NU ALEGEŢI VOI ÎN LOCUL NOSTRU!!!
Autor: Ingrid Vornicu
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
vineri, 27 martie 2009
Măsuri anticriză
de Constantin D. Pavel
Ieri m-am întâlnit, după mulţi ani, cu un coleg de liceu. După bucuria euforică a revederii şi depănarea scurtă a unor amintiri amuzante, a început să se plângă de... criză! Dar a făcut-o într-un mod care m-a impresionat foarte tare. Pur şi simplu, era disperat!
— Cum reuşeşti tu să-ţi menţii nivelul de trai, că eu nu mai pot? m-a întrebat.
Aflasem mai înainte că lucrează într-un service de reparaţii auto şi că din cei opt angajaţi, trei au fost daţi afară, iar după Paşte patronul i-a anunţat că vor mai rămâne doar trei sau patru, pentru că nu mai sunt comenzi cum erau înainte. Soţia lui vinde într-un magazin, dar nici la ea treaba nu merge prea roz... Au doi copii mari, de 16 şi de 15 ani, care vor şi ei să fie în rândul adolescenţilor. Salariile au rămas la fel, pe când euro a crescut enorm. Şi cum au rate în euro... Simţea că nu mai poate!
I-am răspuns printr-o întrebare la care nu se aştepta:
— Cine zice că trebuie să îţi menţii acelaşi nivel de trai?
A clipit încurcat şi s-a încruntat.
— Păi... dar... pentru ce muncim?! Nu ca să trăim mai bine?
— Nu.
— Stai că nu te mai înţeleg! Te-am pierdut aici!...
Pentru că eram cu timpul măsurat, urmând să ajung la o întâlnire, m-am scuzat că nu pot să îi explic acolo, pe loc, şi i-am dat o carte de vizită. L-am rugat să intre diseară pe blog şi să citească răspunsul, dimpreună cu câteva soluţii anticriză, pe care cu toţii le pot adopta pentru a trece cu bine peste această perioadă de transformare socio-financiară. Mă ţin, iată, de cuvânt şi în cele ce urmează vă voi arăta câteva căi simple de "a face faţă crizei", pe care, de obicei, le divulg cursanţilor mei în Cursul PAVCON eDucational "Învaţă Să Faci Bani!". Sper să vă fie de ajutor şi... aştept comentarii!!!
În primul rând, haideţi să lămurim un lucru: nu muncim ca să trăim şi nici nu trăim ca să muncim! Această idee e o mare şi imensă gogoaşă umflată, o capcană în care au picat foarte mulţi oameni lipsiţi de educaţie personală (şi nu mă refer aici la educaţia din şcoală, liceu ori facultate, care nu e educaţie personală, ci educaţie socială – dar pe marginea acestui subiect vom "croşeta" altădată...).
Muncim pentru că ne place ceea ce facem şi pentru a-i servi pe ceilalţi semeni ai noştri prin măiestria noastră! Pentru asta muncim!!!
Dacă munciţi pentru altceva, atunci ceea ce faceţi nu se mai cheamă muncă, ci sclavie: socială, familială ori a ego-ului. Adică munciţi ori pentru că aşa vă cere societatea, adică grupul de prieteni, rudele, familia, care v-au "văzut" făcând activitatea respectivă şi dumneavoastră v-aţi conformat, deşi nu vă place domeniul (cunosc o mulţime de medici, ingineri şi contabili care practică meseria pentru că aşa au vrut părinţii), ori pentru că aveţi o familie şi o casă de întreţinut, iar pentru asta faceţi această concesie, de a lucra oriunde salariul vă acoperă cheltuielile (cunosc o mulţime de oameni care spun fac orice mi se cere, dacă mi se dau bani mai mulţi), ori pentru că aveţi un ego atât de exacerbat încât, ca să vă daţi mare în faţa celorlalţi cu funcţia pe care o ocupaţi, cu casa pe care o aveţi, cu maşina pe care o conduceţi, cu concediile în străinătate pe care le faceţi, cu relaţiile sus-puse pe care le aveţi, cu cercul de oameni importanţi în care vă învârtiţi, acceptaţi să prestaţi o activitate pe care o urâţi, care vă depersonalizează şi nu vă reprezintă aproape deloc! (Şi cunosc şi din aceştia vreo duzină...)
Munca e ceea ce îţi place să faci, iar când o faci nu simţi niciodată că munceşti!
Cel mai bun sfat în acest sens, pe care şi eu l-am primit când făceam ce nu îmi plăcea, este: disciplinează-te, alocă un timp zilnic pentru a face ceea ce îţi place, dezvoltă-ţi abilităţile în acest domeniu până când începi să fi recunoscut de cei din breaslă, apoi începe să pui preţ pe ceea ce faci cu plăcere; cu alte cuvinte, transformă ceea ce faci cu plăcere în sursă de venituri. Iar când vei face din această sursă de trei ori mai mulţi bani decât din serviciul sau activitatea care nu îţi place, poţi renunţa definitiv la cele din urmă, pentru a te dedica exclusiv pasiunii tale! E singura cale cunoscută spre împlinire personală şi bogăţie reală! Fiindcă bogăţia se măsoară nu în contul gras din bancă sau în lucrurile pe care le ai, ci în preţul pe care a trebuit să-l plăteşti pentru a le avea! Iar dacă acest preţ a constat din familia ta, sănătatea ta, liniştea ta interioară... atunci nu eşti bogat, eşti doar... un păcălit al sorţii!
În speranţa că am lămurit, cât de cât, problema muncii pentru a trăi, haideţi să vorbim un pic şi despre cum să facem mai puţine "crize" din cauza "crizei". Sunt acţiuni aparent minore, uşor de aplicat, care, pe termen mediu şi lung aduc beneficii inestimabile!
În primul rând, dacă nu ai de unde lua mai mulţi bani pentru a-ţi păstra nivelul de viaţă, atunci scade nivelul de viaţă! Ştiu că pentru unii sună de neconceput, însă oricum nivelul de viaţă le va scădea, fiindcă, nu-i aşa, este "criză"... A scădea nivelul de viaţă înseamnă a te mulţumi cu mai puţin sau a utiliza servicii/produse mai ieftine – şi nu neapărat mai proaste calitativ. Cel mai bun exemplu, pe care îl dau şi la Cursul "Învaţă Să Faci Bani!", se referă la... hârtia igienică! Fundul nu suferă dacă e şters cu o hârtie mai puţin "mătăsoasă", dar care are avantajul de a fi de 3-4 ori mai ieftină decât cea utilizată înainte de criză! La o simplă socoteală, noi am economisit lunar în familie, doar schimbând hârtia igienică, 180.000 lei vechi. Ceea ce înseamnă pâinea pe 10 zile!
Un alt mod de a strânge bani pentru investiţii: economia de apă. Când ne spălăm pe dinţi, nu mai lăsăm apa să curgă. În loc de a face baie în cada plină cu apă, de două ori pe săptămână, facem doar o dată şi înlocuim o baie cu un duş scurt. Tot legat de apă: în loc să bem apă plată "nu ştiu care", luăm din felul "nu ştiu care", mai ieftin cu 15-20%.
Factura de energie a scăzut cu o treime de când am început să folosim becuri economice, care au şi o durată de viaţă mai lungă şi calmează şi ochii.
Am desfiinţat televizorul (am mai scris despre asta într-un articol de la începutul anului, pe care îl găsiţi în arhiva blogului). Dacă 99% din ce e la el e "gunoi pentru minte şi suflet", ce rost mai avea să-l ţinem? Încă o economie şi de acolo.
Am rărit drumurile cu maşina. Acum plec cu ea doar când e neapărată nevoie. Maaaaare economie şi de acolo (în loc de 4.000.000 lei lunar pe benzină, acum am ajuns la 2.500.000 lei)! Şi, în plus, mişcarea face bine la sănătate!
Cumpărăturile le facem acum strict după listă şi niciodată nu mai mergem la supermarket fără să fi mâncat mai înainte! Ăsta e un truc psihologic pe care puţini îl ştiu: dacă mergi cu burta goală la magazinul alimentar, vei fi tentat să iei de toate, pentru că atunci, în acel moment, îţi este foame! Şi chiar dacă mergi cu lista făcută, vei umple coşul/căruciorul, pentru că nu mai judeci cu mintea, ci cu bruta...
Toate aceste economii pe care le faci sunt egale cu zero, dacă banii economisiţi dispar în totalitate pe rate sau pe alte produse. Banii din economie nu se cheltuiesc, ci se... investesc! Dar despre acest subiect puteţi citi în romanul online DĂ MAI DEPARTE...
Şi un ultim sfat: pentru a scăpa de "problema banilor", investiţi timp, dacă bani nu aveţi! Doar 5 minute pe zi sunt suficiente pentru început. Faceţi-o ca pe o joacă, dar fiţi perseverenţi. Există site-uri care te plătesc pentru a intra şi a sta 30 de secunde pe alte siteuri. Multă vreme m-am ferit de aceste "afaceri", crezând că sunt doar aşa, o înşelătorie... Analizând însă cu atenţie, mi-am dat seama că s-ar putea să funcţioneze. Aşa că l-am înscris pe fiul meu, de probă... La început s-a opus, însă acum îi pare bine! Chiar foarte bine, fiindcă a ajuns să facă aproximativ 8 dolari pe zi, în numai o lună! Iar bucuria lui cea mare vine din faptul ca a realizat deja sursa de venit care îi permite să îşi achite maşina pe care o doreşte după ce va împlini 18 ani!
Tot ce aveţi de făcut este să intraţi la http://bux.to, să vă înscrieţi completând datele personale la Register, la Referrer să scrieţi Anderminator şi... să-i daţi drumul!
Colegul meu spunea că are nevoie de 10.000.000 lei vechi pentru a acoperi creşterea ratelor pe care le are de plătit. La http://bux.to se pot face 10.000.000 de lei într-o lună. Dovedit!
Acum închei parafrazând celebra frază a lui Henry Ford: "Dacă crezi că funcţionează şi pentru tine, ai dreptate! Dacă nu crezi că funcţionează şi pentru tine, tot dreptate ai!"
P.S. Cei care au nevoie de îndrumare pas cu pas pentru înscrierea pe http://bux.to mă pot contacta pe adresa personală de mail: pavcon@yahoo.com
Criză uşoară!!!
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Ieri m-am întâlnit, după mulţi ani, cu un coleg de liceu. După bucuria euforică a revederii şi depănarea scurtă a unor amintiri amuzante, a început să se plângă de... criză! Dar a făcut-o într-un mod care m-a impresionat foarte tare. Pur şi simplu, era disperat!
— Cum reuşeşti tu să-ţi menţii nivelul de trai, că eu nu mai pot? m-a întrebat.
Aflasem mai înainte că lucrează într-un service de reparaţii auto şi că din cei opt angajaţi, trei au fost daţi afară, iar după Paşte patronul i-a anunţat că vor mai rămâne doar trei sau patru, pentru că nu mai sunt comenzi cum erau înainte. Soţia lui vinde într-un magazin, dar nici la ea treaba nu merge prea roz... Au doi copii mari, de 16 şi de 15 ani, care vor şi ei să fie în rândul adolescenţilor. Salariile au rămas la fel, pe când euro a crescut enorm. Şi cum au rate în euro... Simţea că nu mai poate!
I-am răspuns printr-o întrebare la care nu se aştepta:
— Cine zice că trebuie să îţi menţii acelaşi nivel de trai?
A clipit încurcat şi s-a încruntat.
— Păi... dar... pentru ce muncim?! Nu ca să trăim mai bine?
— Nu.
— Stai că nu te mai înţeleg! Te-am pierdut aici!...
Pentru că eram cu timpul măsurat, urmând să ajung la o întâlnire, m-am scuzat că nu pot să îi explic acolo, pe loc, şi i-am dat o carte de vizită. L-am rugat să intre diseară pe blog şi să citească răspunsul, dimpreună cu câteva soluţii anticriză, pe care cu toţii le pot adopta pentru a trece cu bine peste această perioadă de transformare socio-financiară. Mă ţin, iată, de cuvânt şi în cele ce urmează vă voi arăta câteva căi simple de "a face faţă crizei", pe care, de obicei, le divulg cursanţilor mei în Cursul PAVCON eDucational "Învaţă Să Faci Bani!". Sper să vă fie de ajutor şi... aştept comentarii!!!
În primul rând, haideţi să lămurim un lucru: nu muncim ca să trăim şi nici nu trăim ca să muncim! Această idee e o mare şi imensă gogoaşă umflată, o capcană în care au picat foarte mulţi oameni lipsiţi de educaţie personală (şi nu mă refer aici la educaţia din şcoală, liceu ori facultate, care nu e educaţie personală, ci educaţie socială – dar pe marginea acestui subiect vom "croşeta" altădată...).
Muncim pentru că ne place ceea ce facem şi pentru a-i servi pe ceilalţi semeni ai noştri prin măiestria noastră! Pentru asta muncim!!!
Dacă munciţi pentru altceva, atunci ceea ce faceţi nu se mai cheamă muncă, ci sclavie: socială, familială ori a ego-ului. Adică munciţi ori pentru că aşa vă cere societatea, adică grupul de prieteni, rudele, familia, care v-au "văzut" făcând activitatea respectivă şi dumneavoastră v-aţi conformat, deşi nu vă place domeniul (cunosc o mulţime de medici, ingineri şi contabili care practică meseria pentru că aşa au vrut părinţii), ori pentru că aveţi o familie şi o casă de întreţinut, iar pentru asta faceţi această concesie, de a lucra oriunde salariul vă acoperă cheltuielile (cunosc o mulţime de oameni care spun fac orice mi se cere, dacă mi se dau bani mai mulţi), ori pentru că aveţi un ego atât de exacerbat încât, ca să vă daţi mare în faţa celorlalţi cu funcţia pe care o ocupaţi, cu casa pe care o aveţi, cu maşina pe care o conduceţi, cu concediile în străinătate pe care le faceţi, cu relaţiile sus-puse pe care le aveţi, cu cercul de oameni importanţi în care vă învârtiţi, acceptaţi să prestaţi o activitate pe care o urâţi, care vă depersonalizează şi nu vă reprezintă aproape deloc! (Şi cunosc şi din aceştia vreo duzină...)
Munca e ceea ce îţi place să faci, iar când o faci nu simţi niciodată că munceşti!
Cel mai bun sfat în acest sens, pe care şi eu l-am primit când făceam ce nu îmi plăcea, este: disciplinează-te, alocă un timp zilnic pentru a face ceea ce îţi place, dezvoltă-ţi abilităţile în acest domeniu până când începi să fi recunoscut de cei din breaslă, apoi începe să pui preţ pe ceea ce faci cu plăcere; cu alte cuvinte, transformă ceea ce faci cu plăcere în sursă de venituri. Iar când vei face din această sursă de trei ori mai mulţi bani decât din serviciul sau activitatea care nu îţi place, poţi renunţa definitiv la cele din urmă, pentru a te dedica exclusiv pasiunii tale! E singura cale cunoscută spre împlinire personală şi bogăţie reală! Fiindcă bogăţia se măsoară nu în contul gras din bancă sau în lucrurile pe care le ai, ci în preţul pe care a trebuit să-l plăteşti pentru a le avea! Iar dacă acest preţ a constat din familia ta, sănătatea ta, liniştea ta interioară... atunci nu eşti bogat, eşti doar... un păcălit al sorţii!
În speranţa că am lămurit, cât de cât, problema muncii pentru a trăi, haideţi să vorbim un pic şi despre cum să facem mai puţine "crize" din cauza "crizei". Sunt acţiuni aparent minore, uşor de aplicat, care, pe termen mediu şi lung aduc beneficii inestimabile!
În primul rând, dacă nu ai de unde lua mai mulţi bani pentru a-ţi păstra nivelul de viaţă, atunci scade nivelul de viaţă! Ştiu că pentru unii sună de neconceput, însă oricum nivelul de viaţă le va scădea, fiindcă, nu-i aşa, este "criză"... A scădea nivelul de viaţă înseamnă a te mulţumi cu mai puţin sau a utiliza servicii/produse mai ieftine – şi nu neapărat mai proaste calitativ. Cel mai bun exemplu, pe care îl dau şi la Cursul "Învaţă Să Faci Bani!", se referă la... hârtia igienică! Fundul nu suferă dacă e şters cu o hârtie mai puţin "mătăsoasă", dar care are avantajul de a fi de 3-4 ori mai ieftină decât cea utilizată înainte de criză! La o simplă socoteală, noi am economisit lunar în familie, doar schimbând hârtia igienică, 180.000 lei vechi. Ceea ce înseamnă pâinea pe 10 zile!
Un alt mod de a strânge bani pentru investiţii: economia de apă. Când ne spălăm pe dinţi, nu mai lăsăm apa să curgă. În loc de a face baie în cada plină cu apă, de două ori pe săptămână, facem doar o dată şi înlocuim o baie cu un duş scurt. Tot legat de apă: în loc să bem apă plată "nu ştiu care", luăm din felul "nu ştiu care", mai ieftin cu 15-20%.
Factura de energie a scăzut cu o treime de când am început să folosim becuri economice, care au şi o durată de viaţă mai lungă şi calmează şi ochii.
Am desfiinţat televizorul (am mai scris despre asta într-un articol de la începutul anului, pe care îl găsiţi în arhiva blogului). Dacă 99% din ce e la el e "gunoi pentru minte şi suflet", ce rost mai avea să-l ţinem? Încă o economie şi de acolo.
Am rărit drumurile cu maşina. Acum plec cu ea doar când e neapărată nevoie. Maaaaare economie şi de acolo (în loc de 4.000.000 lei lunar pe benzină, acum am ajuns la 2.500.000 lei)! Şi, în plus, mişcarea face bine la sănătate!
Cumpărăturile le facem acum strict după listă şi niciodată nu mai mergem la supermarket fără să fi mâncat mai înainte! Ăsta e un truc psihologic pe care puţini îl ştiu: dacă mergi cu burta goală la magazinul alimentar, vei fi tentat să iei de toate, pentru că atunci, în acel moment, îţi este foame! Şi chiar dacă mergi cu lista făcută, vei umple coşul/căruciorul, pentru că nu mai judeci cu mintea, ci cu bruta...
Toate aceste economii pe care le faci sunt egale cu zero, dacă banii economisiţi dispar în totalitate pe rate sau pe alte produse. Banii din economie nu se cheltuiesc, ci se... investesc! Dar despre acest subiect puteţi citi în romanul online DĂ MAI DEPARTE...
Şi un ultim sfat: pentru a scăpa de "problema banilor", investiţi timp, dacă bani nu aveţi! Doar 5 minute pe zi sunt suficiente pentru început. Faceţi-o ca pe o joacă, dar fiţi perseverenţi. Există site-uri care te plătesc pentru a intra şi a sta 30 de secunde pe alte siteuri. Multă vreme m-am ferit de aceste "afaceri", crezând că sunt doar aşa, o înşelătorie... Analizând însă cu atenţie, mi-am dat seama că s-ar putea să funcţioneze. Aşa că l-am înscris pe fiul meu, de probă... La început s-a opus, însă acum îi pare bine! Chiar foarte bine, fiindcă a ajuns să facă aproximativ 8 dolari pe zi, în numai o lună! Iar bucuria lui cea mare vine din faptul ca a realizat deja sursa de venit care îi permite să îşi achite maşina pe care o doreşte după ce va împlini 18 ani!
Tot ce aveţi de făcut este să intraţi la http://bux.to, să vă înscrieţi completând datele personale la Register, la Referrer să scrieţi Anderminator şi... să-i daţi drumul!
Colegul meu spunea că are nevoie de 10.000.000 lei vechi pentru a acoperi creşterea ratelor pe care le are de plătit. La http://bux.to se pot face 10.000.000 de lei într-o lună. Dovedit!
Acum închei parafrazând celebra frază a lui Henry Ford: "Dacă crezi că funcţionează şi pentru tine, ai dreptate! Dacă nu crezi că funcţionează şi pentru tine, tot dreptate ai!"
P.S. Cei care au nevoie de îndrumare pas cu pas pentru înscrierea pe http://bux.to mă pot contacta pe adresa personală de mail: pavcon@yahoo.com
Criză uşoară!!!
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
miercuri, 25 martie 2009
Creşterea celorlalţi...
de Constantin D. Pavel
Una din legile succesului personal pe care am descoperit-o pe propria-mi piele sună aşa: "Creşterea celorlalţi îţi asigură avansarea".
Principiul e simplu: ajutându-i pe ceilalţi să se dezvolte, vor creşte atât de mult încât ne vor ridica pe noi, cei aflaţi înaintea lor, până vom ajunge la următorul nivel. Aşa că cea mai înţeleaptă decizie pe care o putem lua în viaţă este să îi învăţăm pe ceilalţi tot ce ştim. În felul acesta vom cunoaşte avansarea!
Dacă, în schimb, vom ţine cu dinţii de avantajele nivelului la care am ajuns, manifestând o atitudine ermetică, de îndepărtare a contracandidaţilor, Sistemul Natural de Triere a Oamenilor ne va înlocui, mai devreme sau mai târziu, cu un altul, care nu are nici o problemă în a înţelege cât de benefică este această lege a succesului personal.
Creşterea celorlalţi devine, astfel, o prioritate pentru cei care vor să ajungă să-şi împlinească visele. Tocmai de aceea vă ofer, prin intermediul PAVCON eDucational, toate cunoştinţele pe care le-am acumulat până acum. Fiindcă dorinţa mea este să avansez, dar nu singur, ci împreună cu voi!
Vine un moment în care lupta cu ceilalţi dispare din viaţa noastră şi ajungem să înţelegem că cea mai bună metodă de a ne aduce contribuţia este să (ne) dăruim întru scopul creşterii personale a celor asupra cărora avem capacitate de influenţă.
Cândva, la începutul activităţii mele în "lumea liberă", unul dintre primii mei mentori, un om cu totul deosebit, mi-a răspuns la exaltarea pe care o afişam cu următoarea frază: "Vei avea nevoie de 10 ani ca să poţi înţelege mecanismele bunăstării – şi abia apoi vei începe să ţi-o construieşti!". L-am luat în râs atunci, am zis că mă trage înapoi cu intenţie, că nu doreşte să mă ajute. Dar a avut dreptate. Mare dreptate! Mi-au trebuit 8 ani să pricep despre ce este vorba! Şi când mi-am dat seama, în sfârşit, de mersul natural al lucrurilor şi al vieţii, am realizat că o puteam face şi într-un singur an. Dar cu o condiţie aproape imposibil de îndeplinit: să-mi ucid, pur şi simplu, pe toată durata acestui proces... ego-ul!
=============================================
Extras din Seminarul audio "Mentoring – creşterea celorlalţi", în pregătire la PAVCON Audio. http://www.pavcon.ro
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Una din legile succesului personal pe care am descoperit-o pe propria-mi piele sună aşa: "Creşterea celorlalţi îţi asigură avansarea".
Principiul e simplu: ajutându-i pe ceilalţi să se dezvolte, vor creşte atât de mult încât ne vor ridica pe noi, cei aflaţi înaintea lor, până vom ajunge la următorul nivel. Aşa că cea mai înţeleaptă decizie pe care o putem lua în viaţă este să îi învăţăm pe ceilalţi tot ce ştim. În felul acesta vom cunoaşte avansarea!
Dacă, în schimb, vom ţine cu dinţii de avantajele nivelului la care am ajuns, manifestând o atitudine ermetică, de îndepărtare a contracandidaţilor, Sistemul Natural de Triere a Oamenilor ne va înlocui, mai devreme sau mai târziu, cu un altul, care nu are nici o problemă în a înţelege cât de benefică este această lege a succesului personal.
Creşterea celorlalţi devine, astfel, o prioritate pentru cei care vor să ajungă să-şi împlinească visele. Tocmai de aceea vă ofer, prin intermediul PAVCON eDucational, toate cunoştinţele pe care le-am acumulat până acum. Fiindcă dorinţa mea este să avansez, dar nu singur, ci împreună cu voi!
Vine un moment în care lupta cu ceilalţi dispare din viaţa noastră şi ajungem să înţelegem că cea mai bună metodă de a ne aduce contribuţia este să (ne) dăruim întru scopul creşterii personale a celor asupra cărora avem capacitate de influenţă.
Cândva, la începutul activităţii mele în "lumea liberă", unul dintre primii mei mentori, un om cu totul deosebit, mi-a răspuns la exaltarea pe care o afişam cu următoarea frază: "Vei avea nevoie de 10 ani ca să poţi înţelege mecanismele bunăstării – şi abia apoi vei începe să ţi-o construieşti!". L-am luat în râs atunci, am zis că mă trage înapoi cu intenţie, că nu doreşte să mă ajute. Dar a avut dreptate. Mare dreptate! Mi-au trebuit 8 ani să pricep despre ce este vorba! Şi când mi-am dat seama, în sfârşit, de mersul natural al lucrurilor şi al vieţii, am realizat că o puteam face şi într-un singur an. Dar cu o condiţie aproape imposibil de îndeplinit: să-mi ucid, pur şi simplu, pe toată durata acestui proces... ego-ul!
=============================================
Extras din Seminarul audio "Mentoring – creşterea celorlalţi", în pregătire la PAVCON Audio. http://www.pavcon.ro
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
miercuri, 18 martie 2009
Embrionul
Cine suntem şi de ce suntem aici?...
Iată un posibil răspuns...
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Iată un posibil răspuns...
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
marți, 17 martie 2009
Bestia...
de Constantin D. Pavel
Cea mai rea bestie care îţi guvernează viaţa este ego-ul! Te face să te simţi mare, important, superior, să-ţi doreşti o mulţime de nimicuri şi să pierzi ce e esenţial în viaţă: iubirea celor dragi!
Da, eşti mare, eşti important, dar nu eşti în nici un caz superior cuiva! Şi fii atent aici: mare şi important eşti doar în ochii celor care te iubesc, nu în comparaţie cu alţii!
În spatele casei vecinilor s-au aciuat, acum doi ani, pe toamnă, câţiva „boschetari“. Erau doi bărbaţi şi o femeie, la început. De-a lungul iernii au mai apărut câţiva, astfel că, la un moment dat, le-am pierdut şirul. Se tot perindau prin faţa ferestrei mele de la baie. Un şir nesfârşit de „homeless“, bărbaţi, femei şi copii. Veneau şi plecau aproape tot timpul.
Cu câţiva ani în urmă, un hoţ pe care nu l-am prins niciodată a intrat pe fereastra de la baie (care e una mare, dublă, nu una din acelea mici, obişnuite, cum sunt la bloc) şi mi-a furat o pereche de blugi puşi la uscat, banii din portmoneul aflat în haina pusă la aerisit (cu o seară înainte fusesem într-un loc unde se fumase mult şi intrase mirosul de tutun în haină), o periuţă de dinţi (a mea, nu a soţiei sau a fiului meu) şi o pastă de dinţi obişnuită (deşi pe etajera oglinzii se mai găsea un tub de pastă de dinţi cu aloe vera, de la Forever Living Products, mult
mai scumpă). Pe atunci nu erau „boschetari“ prin împrejurimi, ci numai muncitori şi nişte salahori ceva mai „bruneţi“ care lucrau la o clădire de pe stradă, aflată în reconstrucţie. Mereu am bănuit că hoţul a provenit de acolo...
Sentimentul de insecuritate a rămas însă de atunci în conştiinţa mea, iar când am văzut că „boschetarii“ de alături se înmulţesc peste măsură, s-a accentuat şi m-a împins spre acţiune. Am discutat cu vecinul care le permisese amărâţilor să îşi facă un culcuş la ghena din spatele casei sale, exprimându-mi pe faţă îngrijorarea. El a încercat să mă liniştească, spunându-mi că îl ştie „pe şeful lor“ şi că „garantează pentru ei“. Şi mi-a sugerat să discut şi eu cu el, înainte de a-mi pune planul în aplicare – intenţionam să chem sectoristul să rezolve situaţia, fiindcă îmi era teamă să mai las geamul de la baie deshis şi nesupravegheat.
Mi-am luat inima în dinţi şi într-o dimineaţă l-am abordat pe bărbat. Era un individ la vreo 50 de ani, cu o barbă mare, înspicată, cu ochii roşii şi buzele crăpate de frig. Avea palmele mari, murdare, cu unghiile negre, roase cu dinţii. La prima privire era de-a dreptul înfricoşător...
În numai două minute mi-am schimbat însă total părerea pe care mi-o formasem despre el! Am aflat că fusese profesor suplinitor de limba română şi că ajunsese aşa din cauza durerilor sufleteşti înecate în băutură. Îi murise soţia la naştere, împreună cu copilul pe care amândoi şi-l doriseră atât de mult, în 1991. Era conştient că e un alcoolic incurabil şi că e bolnav de ciroză – atunci am remarcat ce abdomen umflat avea! –, dar luase deja decizia că viaţa nu mai are nici un rost fără „iubirea vieţii lui“ şi alesese strada.
Era lucid, calm şi cumva împăcat cu el şi cu ceea ce devenise. Dar mi-a mărturisit că asta se întâmplă de obicei dimineaţa, înainte să se apuce de băut. Şi m-a asigurat să stau fără griji, fiindcă regulile impuse de el nu vor fi niciodată încălcate!
„Ce fel de reguli?“, l-am întrebat curios. „Noi nu furăm niciodată!“, a spus băţos. „Noi doar cerşim, vindem ce găsim şi, câteodată, mai muncim pe ici pe colo, pe la cine ne acceptă. Dar de furat, nu furăm niciodată!“
Au rămas în spatele casei vecinului până pe la sfârşitul lui aprilie, anul trecut. Şi nu mi-am mai făcut griji de atunci.
Prin noiembrie au venit alţii. Probabil aduşi de vreunul care fusese cu un an în urmă în grup. Cu copii, cu femei, cu adolescenţi care trag pe nas aurolac, pentru a vedea viaţa mai roz...
Mi-am învins bestia din interior şi am început să văd că acolo sunt oameni, nu doar „boschetari“. Şi de ceva vreme, când cumpăr pâine pentru mine, cumpăr şi pentru ei una sau două. Le-o las într-o pungă, pe marginea gardului de ciment care ne desparte curţile. S-au învăţat şi o ridică mereu de acolo... Nu mi-au mulţumit niciodată, dar eu mă simt mulţumit! Am ales să înving bestia din mine şi sunt mult mai împăcat şi mai fericit acum!...
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Cea mai rea bestie care îţi guvernează viaţa este ego-ul! Te face să te simţi mare, important, superior, să-ţi doreşti o mulţime de nimicuri şi să pierzi ce e esenţial în viaţă: iubirea celor dragi!
Da, eşti mare, eşti important, dar nu eşti în nici un caz superior cuiva! Şi fii atent aici: mare şi important eşti doar în ochii celor care te iubesc, nu în comparaţie cu alţii!
În spatele casei vecinilor s-au aciuat, acum doi ani, pe toamnă, câţiva „boschetari“. Erau doi bărbaţi şi o femeie, la început. De-a lungul iernii au mai apărut câţiva, astfel că, la un moment dat, le-am pierdut şirul. Se tot perindau prin faţa ferestrei mele de la baie. Un şir nesfârşit de „homeless“, bărbaţi, femei şi copii. Veneau şi plecau aproape tot timpul.
Cu câţiva ani în urmă, un hoţ pe care nu l-am prins niciodată a intrat pe fereastra de la baie (care e una mare, dublă, nu una din acelea mici, obişnuite, cum sunt la bloc) şi mi-a furat o pereche de blugi puşi la uscat, banii din portmoneul aflat în haina pusă la aerisit (cu o seară înainte fusesem într-un loc unde se fumase mult şi intrase mirosul de tutun în haină), o periuţă de dinţi (a mea, nu a soţiei sau a fiului meu) şi o pastă de dinţi obişnuită (deşi pe etajera oglinzii se mai găsea un tub de pastă de dinţi cu aloe vera, de la Forever Living Products, mult
mai scumpă). Pe atunci nu erau „boschetari“ prin împrejurimi, ci numai muncitori şi nişte salahori ceva mai „bruneţi“ care lucrau la o clădire de pe stradă, aflată în reconstrucţie. Mereu am bănuit că hoţul a provenit de acolo...
Sentimentul de insecuritate a rămas însă de atunci în conştiinţa mea, iar când am văzut că „boschetarii“ de alături se înmulţesc peste măsură, s-a accentuat şi m-a împins spre acţiune. Am discutat cu vecinul care le permisese amărâţilor să îşi facă un culcuş la ghena din spatele casei sale, exprimându-mi pe faţă îngrijorarea. El a încercat să mă liniştească, spunându-mi că îl ştie „pe şeful lor“ şi că „garantează pentru ei“. Şi mi-a sugerat să discut şi eu cu el, înainte de a-mi pune planul în aplicare – intenţionam să chem sectoristul să rezolve situaţia, fiindcă îmi era teamă să mai las geamul de la baie deshis şi nesupravegheat.
Mi-am luat inima în dinţi şi într-o dimineaţă l-am abordat pe bărbat. Era un individ la vreo 50 de ani, cu o barbă mare, înspicată, cu ochii roşii şi buzele crăpate de frig. Avea palmele mari, murdare, cu unghiile negre, roase cu dinţii. La prima privire era de-a dreptul înfricoşător...
În numai două minute mi-am schimbat însă total părerea pe care mi-o formasem despre el! Am aflat că fusese profesor suplinitor de limba română şi că ajunsese aşa din cauza durerilor sufleteşti înecate în băutură. Îi murise soţia la naştere, împreună cu copilul pe care amândoi şi-l doriseră atât de mult, în 1991. Era conştient că e un alcoolic incurabil şi că e bolnav de ciroză – atunci am remarcat ce abdomen umflat avea! –, dar luase deja decizia că viaţa nu mai are nici un rost fără „iubirea vieţii lui“ şi alesese strada.
Era lucid, calm şi cumva împăcat cu el şi cu ceea ce devenise. Dar mi-a mărturisit că asta se întâmplă de obicei dimineaţa, înainte să se apuce de băut. Şi m-a asigurat să stau fără griji, fiindcă regulile impuse de el nu vor fi niciodată încălcate!
„Ce fel de reguli?“, l-am întrebat curios. „Noi nu furăm niciodată!“, a spus băţos. „Noi doar cerşim, vindem ce găsim şi, câteodată, mai muncim pe ici pe colo, pe la cine ne acceptă. Dar de furat, nu furăm niciodată!“
Au rămas în spatele casei vecinului până pe la sfârşitul lui aprilie, anul trecut. Şi nu mi-am mai făcut griji de atunci.
Prin noiembrie au venit alţii. Probabil aduşi de vreunul care fusese cu un an în urmă în grup. Cu copii, cu femei, cu adolescenţi care trag pe nas aurolac, pentru a vedea viaţa mai roz...
Mi-am învins bestia din interior şi am început să văd că acolo sunt oameni, nu doar „boschetari“. Şi de ceva vreme, când cumpăr pâine pentru mine, cumpăr şi pentru ei una sau două. Le-o las într-o pungă, pe marginea gardului de ciment care ne desparte curţile. S-au învăţat şi o ridică mereu de acolo... Nu mi-au mulţumit niciodată, dar eu mă simt mulţumit! Am ales să înving bestia din mine şi sunt mult mai împăcat şi mai fericit acum!...
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
marți, 10 martie 2009
Haina şi Atitudinea...
de Constantin D. Pavel
Duminică, de ziua femeii, foarte de dimineaţă, l-am dus de urgenţă pe tatăl meu la spital. După nici o oră, medicii şi personalul medical îl băgaseră în sala de operaţie şi se apucaseră de treabă. După aproape patru ore, i-au scos din bila inflamată patru calculi, doi din ei incredibil de mari! Acum e în regulă, se simte mai bine... Trebuie să se refacă, aşa că va mai sta în spital o săptămână...
Povestea pe care doresc însă să v-o spun ţine de altceva care s-a petrecut în timpul acestei întâmplări... Ceva care mi-a arătat încă o dată cât de importantă este imaginea personală şi cât de adevărată este afirmaţia din titlul acestui articol.
Mama m-a sunat pe la 5 dimineaţa, duminică; era disperată, speriată şi plângea; aşa că vă daţi seama în ce viteză am plecat de acasă! Am luat la repezeală nişte haine pe mine, nici măcar pe faţă şi pe dinţi nu am apucat să mă spăl, în cap mi-am pus o şapcă neagră şi, cu ochii roşii de nesomn (fiindcă mă culcasem pe la ora 2 din noapte, datorită obiceiului meu de a scrie când ceilalţi din casă dorm...) am condus ca nebunul până la ai mei, pe şoselele incredibil de goale ale capitalei...
L-am luat pe tata, care mă aştepta pregătit, l-am urcat rapid în maşină şi, următoarea oprire, spitalul.
Arătam ca naiba, mă simţeam ca naiba şi... m-au tratat ca naiba, cu multe "aere", de la asistentul din camera de garda - care s-a comportat ca şi cum ar fi fost cel puţin directorul spitalului -, până la asistenta de pe salon, pe mâna căreia l-am lăsat pe tata...
Am bântuit pe holurile spitalului până pe la ora 2 după-amiază, îngrijorat şi cu inima cât un purice. Într-un final, am reuşit să discut cu medicul care a făcut operaţia - un profesionist şi un om deosebit - şi să aflu că totul e în regulă, operaţia reuşise, îi scoseseră „pietrele“ şi avea să se facă bine...
Abia atunci mi-am permis, în sfârşit, să mă duc acasă... Unde m-am bărbierit, am mâncat ceva, mi-am schimbat hainele, mi-am dat şapca jos, mi-am aranjat frizura, ba chiar am şi reuşit să mă odihnesc vreo oră, în nivel Silva... Într-un cuvânt, am redevenit eu cel de toate zilele. Şi pe la ora 17 m-am înfăţişat din nou la spital, să aflu cum se simte tatăl meu.
Şi acum... miezul poveştii: am întâlnit-o pe asistenta de dimineaţă pe culoar...
— Bună seara, am zis. Fiţi amabilă, cum se mai simte dl. Pavel?
— E bine, mi-a răspuns ea, afişând o atitudine de politeţe şi respect, cu un zâmbet larg pe faţă, dar vizibil încurcată pentru că nu mă recunoştea.
Am zâmbit şi eu şi am continuat discuţia, lăsându-i timp să îşi amintească de mine... Şi în vreme ce vorbeam cu ea, mi-am dat seama cât de importantă e imaginea şi... cât de mult se adaptează reacţia celorlalţi la imaginea noastră! Pur şi simplu, atitudinea femeii se schimbase cu totul. De la "aerele" cu care mă întâmpinase de dimineaţă, la politeţea şi admiraţia de acum, distanţa era ca de la cer la pământ.
În plus, am mai remarcat un lucru important: atitudinea mea se schimbase, odată cu schimbarea hainelor. O simplă bluză grena, luată la repezeală dimineaţă, peste care îmi trăsesem în fugă o geacă maronie, nici nu se compara cu cămaşa bleu, călcată şi apretată, asortată cu sacoul închis la culoare, din lână fină şi moale, pe care le purtam acum. Starea mea devenise alta, postura mea devenise alta şi, deşi la secţia de terapie intensivă, unde se afla părintele meu, nu sunt primiţi vizitatori, cererea mea de a-mi vedea tatăl, pentru un minut, a fost acceptată destul de uşor.
Am ştiut, cumva, că în interiorul nostru există două personaje, dar acum dovada a fost cât se poate de puternică! Fiecare dintre noi are un frate interior (sau o soră, după caz) geamăn(ă). Unul e mai impunător şi răzbeşte în viaţă, altul mai umil şi mai slab în atitudine, care încă îşi caută drumul... Depinde numai şi numai de noi pe care dintre ei îl încurajăm să iasă zilnic la iveală!
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Duminică, de ziua femeii, foarte de dimineaţă, l-am dus de urgenţă pe tatăl meu la spital. După nici o oră, medicii şi personalul medical îl băgaseră în sala de operaţie şi se apucaseră de treabă. După aproape patru ore, i-au scos din bila inflamată patru calculi, doi din ei incredibil de mari! Acum e în regulă, se simte mai bine... Trebuie să se refacă, aşa că va mai sta în spital o săptămână...
Povestea pe care doresc însă să v-o spun ţine de altceva care s-a petrecut în timpul acestei întâmplări... Ceva care mi-a arătat încă o dată cât de importantă este imaginea personală şi cât de adevărată este afirmaţia din titlul acestui articol.
Mama m-a sunat pe la 5 dimineaţa, duminică; era disperată, speriată şi plângea; aşa că vă daţi seama în ce viteză am plecat de acasă! Am luat la repezeală nişte haine pe mine, nici măcar pe faţă şi pe dinţi nu am apucat să mă spăl, în cap mi-am pus o şapcă neagră şi, cu ochii roşii de nesomn (fiindcă mă culcasem pe la ora 2 din noapte, datorită obiceiului meu de a scrie când ceilalţi din casă dorm...) am condus ca nebunul până la ai mei, pe şoselele incredibil de goale ale capitalei...
L-am luat pe tata, care mă aştepta pregătit, l-am urcat rapid în maşină şi, următoarea oprire, spitalul.
Arătam ca naiba, mă simţeam ca naiba şi... m-au tratat ca naiba, cu multe "aere", de la asistentul din camera de garda - care s-a comportat ca şi cum ar fi fost cel puţin directorul spitalului -, până la asistenta de pe salon, pe mâna căreia l-am lăsat pe tata...
Am bântuit pe holurile spitalului până pe la ora 2 după-amiază, îngrijorat şi cu inima cât un purice. Într-un final, am reuşit să discut cu medicul care a făcut operaţia - un profesionist şi un om deosebit - şi să aflu că totul e în regulă, operaţia reuşise, îi scoseseră „pietrele“ şi avea să se facă bine...
Abia atunci mi-am permis, în sfârşit, să mă duc acasă... Unde m-am bărbierit, am mâncat ceva, mi-am schimbat hainele, mi-am dat şapca jos, mi-am aranjat frizura, ba chiar am şi reuşit să mă odihnesc vreo oră, în nivel Silva... Într-un cuvânt, am redevenit eu cel de toate zilele. Şi pe la ora 17 m-am înfăţişat din nou la spital, să aflu cum se simte tatăl meu.
Şi acum... miezul poveştii: am întâlnit-o pe asistenta de dimineaţă pe culoar...
— Bună seara, am zis. Fiţi amabilă, cum se mai simte dl. Pavel?
— E bine, mi-a răspuns ea, afişând o atitudine de politeţe şi respect, cu un zâmbet larg pe faţă, dar vizibil încurcată pentru că nu mă recunoştea.
Am zâmbit şi eu şi am continuat discuţia, lăsându-i timp să îşi amintească de mine... Şi în vreme ce vorbeam cu ea, mi-am dat seama cât de importantă e imaginea şi... cât de mult se adaptează reacţia celorlalţi la imaginea noastră! Pur şi simplu, atitudinea femeii se schimbase cu totul. De la "aerele" cu care mă întâmpinase de dimineaţă, la politeţea şi admiraţia de acum, distanţa era ca de la cer la pământ.
În plus, am mai remarcat un lucru important: atitudinea mea se schimbase, odată cu schimbarea hainelor. O simplă bluză grena, luată la repezeală dimineaţă, peste care îmi trăsesem în fugă o geacă maronie, nici nu se compara cu cămaşa bleu, călcată şi apretată, asortată cu sacoul închis la culoare, din lână fină şi moale, pe care le purtam acum. Starea mea devenise alta, postura mea devenise alta şi, deşi la secţia de terapie intensivă, unde se afla părintele meu, nu sunt primiţi vizitatori, cererea mea de a-mi vedea tatăl, pentru un minut, a fost acceptată destul de uşor.
Am ştiut, cumva, că în interiorul nostru există două personaje, dar acum dovada a fost cât se poate de puternică! Fiecare dintre noi are un frate interior (sau o soră, după caz) geamăn(ă). Unul e mai impunător şi răzbeşte în viaţă, altul mai umil şi mai slab în atitudine, care încă îşi caută drumul... Depinde numai şi numai de noi pe care dintre ei îl încurajăm să iasă zilnic la iveală!
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
sâmbătă, 7 martie 2009
Bestia
de Constantin D. Pavel
Cea mai rea bestie care îţi guvernează viaţa este ego-ul! Această bestie te face să te simţi mare, important, superior, să îţi doreşti o mulţime de nimicuri şi să pierzi ce e esenţial în viaţă: iubirea celor dragi!
Da, eşti mare, eşti important, dar nu eşti în nici un caz superior cuiva! Şi mare şi important eşti doar pentru cei care te iubesc, nu în comparaţie cu alţii...
Iubirea învinge bestia! Dacă te vei înconjura de oameni pe care să-i iubeşti din adâncul sufletului tău, oameni care îţi întorc dezinteresat iubirea lor, vei deveni cu adevărat superior... ţie!
Iubirea aduce fericire! Fii fericit! Învaţă să iubeşti oamenii şi să te foloseşti de lucruri, şi nu invers! Alege să învingi bestia din interiorul tău şi vei vedea că, în clipa în care vei face asta, te vei simţi cu adevărat liber şi fericit!
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Cea mai rea bestie care îţi guvernează viaţa este ego-ul! Această bestie te face să te simţi mare, important, superior, să îţi doreşti o mulţime de nimicuri şi să pierzi ce e esenţial în viaţă: iubirea celor dragi!
Da, eşti mare, eşti important, dar nu eşti în nici un caz superior cuiva! Şi mare şi important eşti doar pentru cei care te iubesc, nu în comparaţie cu alţii...
Iubirea învinge bestia! Dacă te vei înconjura de oameni pe care să-i iubeşti din adâncul sufletului tău, oameni care îţi întorc dezinteresat iubirea lor, vei deveni cu adevărat superior... ţie!
Iubirea aduce fericire! Fii fericit! Învaţă să iubeşti oamenii şi să te foloseşti de lucruri, şi nu invers! Alege să învingi bestia din interiorul tău şi vei vedea că, în clipa în care vei face asta, te vei simţi cu adevărat liber şi fericit!
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
luni, 2 martie 2009
Dă mai departe...
de Constantin D. Pavel
Zilele trecute am ascultat un seminar audio realizat de Brian Tracy, pe care l-am primit de la Success University cu vreo două luni în urmă. Îl mai ascultasem o dată, dar în maşină, în timp ce conduceam, iar în astfel de condiţii atenţia nu poate fi concentrată sută la sută asupra informaţiilor. Din această cauză, am ratat o idee genială, pe care acum, la reascultare, am izbutit să o prind şi să îi percep utilitatea în viaţa mea şi a voastră.
Ea e simplă şi îşi are rădăcinile în cartea scrisă de Catherine Ryan Hyde, Pay It Forward, după care s-a ecranizat filmul cu acelaşi nume. Mă străduiesc de ceva timp să cumpăr drepturile şi să editez această carte în România, pentru a vă oferi şansa de a citi una dintre capodoperele literare cu o influenţă uriaşă asupra Umanităţii - şi voi reuşi până la urmă. Ei bine, cum spuneam, Brian Tracy ne oferă o idee extraordinară de a scăpa de criză: educaţia financiară repede răspândită!
Şi cum dă voie fiecăruia să îşi aducă din plin contribuţia la planul educaţional (fără însă a schimba ideile esenţiale), m-am gândit cum anume să fac mai uşoară acceptarea educaţiei financiare, inclusiv pentru cei cărora le e dificil să citească literatură motivaţională şi de dezvoltare personală sau cărora, pur şi simplu, nu le place aşa ceva!
Soluţia... o găsiţi aici: DĂ MAI DEPARTE!
Sper din tot sufletul să vă placă şi să împărtăşiţi ideea cu toţi cei pe care îi cunoaşteţi. În felul acesta vom ridica repede, în decurs de numai câteva luni, nivelul educaţiei financiare a prietenilor noştri şi, astfel, vom putea cu toţii să facem faţă crizei şi, mai ales, provocării uriaşe de a deveni liberi din punct de vedere financiar!
Lectură plăcută, dragilor!
Zilele trecute am ascultat un seminar audio realizat de Brian Tracy, pe care l-am primit de la Success University cu vreo două luni în urmă. Îl mai ascultasem o dată, dar în maşină, în timp ce conduceam, iar în astfel de condiţii atenţia nu poate fi concentrată sută la sută asupra informaţiilor. Din această cauză, am ratat o idee genială, pe care acum, la reascultare, am izbutit să o prind şi să îi percep utilitatea în viaţa mea şi a voastră.
Ea e simplă şi îşi are rădăcinile în cartea scrisă de Catherine Ryan Hyde, Pay It Forward, după care s-a ecranizat filmul cu acelaşi nume. Mă străduiesc de ceva timp să cumpăr drepturile şi să editez această carte în România, pentru a vă oferi şansa de a citi una dintre capodoperele literare cu o influenţă uriaşă asupra Umanităţii - şi voi reuşi până la urmă. Ei bine, cum spuneam, Brian Tracy ne oferă o idee extraordinară de a scăpa de criză: educaţia financiară repede răspândită!
Şi cum dă voie fiecăruia să îşi aducă din plin contribuţia la planul educaţional (fără însă a schimba ideile esenţiale), m-am gândit cum anume să fac mai uşoară acceptarea educaţiei financiare, inclusiv pentru cei cărora le e dificil să citească literatură motivaţională şi de dezvoltare personală sau cărora, pur şi simplu, nu le place aşa ceva!
Soluţia... o găsiţi aici: DĂ MAI DEPARTE!
Sper din tot sufletul să vă placă şi să împărtăşiţi ideea cu toţi cei pe care îi cunoaşteţi. În felul acesta vom ridica repede, în decurs de numai câteva luni, nivelul educaţiei financiare a prietenilor noştri şi, astfel, vom putea cu toţii să facem faţă crizei şi, mai ales, provocării uriaşe de a deveni liberi din punct de vedere financiar!
Lectură plăcută, dragilor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)