”Cel obișnuit să își vândă timpul pe bani, nu îl va prețui niciodată la adevărata sa valoare. Va cheltui minutele cu aceeași larghețe, fie că produc lucruri de valoare, fie nimicuri. El nu înțelege ce preț are timpul de fapt, căci aproape niciodată nu l-a investit în a se crește pe sine ori a atinge țeluri înalte, consistente, care să îi depășească valoarea personală.
Pentru cel care își bate joc de timpul lui, scopul este să rabde cât mai ușor trecerea minutelor, a orelor, a zilelor, fiindcă oricum nu îi aduc nimic în plus față de ceea ce are deja; prizonier adesea într-un serviciu care nu îi produce plăcere, își face treaba la limita de jos a acceptabilității, cât să nu fie concediat, mulțumindu-se cu o rutină care îi seacă ființa și îl golește de orice sens și semnificație; se angajează la 18-20 de ani și intră în malaxorul de vieți, măcinându-și timpul cu masochism, așteptând concediul din fiecare an pentru a fi și a face ceea ce îi place, cu gândul, evident, să ajungă odată la vârsta pensionării, când, în sfârșit, în concepția lui, va fi liber și va putea să facă ce vrea. Numai că, întotdeauna, ÎNTOTDEAUNA, pensia vine prea târziu, când trupul nu mai poate, spiritul este tocit deja și visele valoroase dispar în neantul unei vieți irosite cu inconștiență.
Dacă acum simți că te găsești în această postură, trezește-te! Timpul este Viață! Și numai viața investită în realizarea viselor mari te va împlini și va scoate din tine Învingătorul pus de Dumnezeu acolo în momentul în care ți-a deschis ușa spre lume. Ești mai mult decât ceea ce crezi tu că ești, poți mult mai mult decât ceea ce crezi tu că poți și meriți infinit mai mult decât ceea ce ai acum. Și pe toate le poți obține, realiza și construi schimbându-ți paradigma: privește Timpul ca fiind ceea ce este cu adevărat, Viața Ta. Și du-o, în fiecare clipă, în fiecare minut, în fiecare zi, cât poți de sus. Căci doar acolo vei putea respira și te vei bucura cu adevărat de aerul divin al Libertății de a fi Ființă Umană!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu