Gândul Zilei 1118 - Luni 23 ianuarie 2023:

”Golește-ți mintea, o dată pe zi. Retrage-te câteva minute și intră în stare alfa, iar acolo caută pepita ta de aur din ziua respectivă, întrebându-te: ce acțiune – una singură! – mă poate conduce astăzi mai aproape și mai repede spre visul meu

Identifică butonul roșu, cel care are puterea de a declanșa avalanșa de lucruri bune în viața ta și apoi revin-o în stare beta și apasă pe el, continuu, iar și iar, fără să te lași distras de nimic altceva până când nu ajungi la rezultatele pe care ți le-ai propus pentru acea zi.

Oamenii, în general, habar nu au ce putere imensă de realizare poartă în ei și ce vise uriașe pot împlini dacă... dacă... dacă pur și simplu Se Concentrează pe Ceea Ce Contează cu Adevărat! Puterea de a face Cel Mai Important Lucru al Zilei îl poate conduce pe cel mai sărac, pe cel mai slab, pe cel mai needucat om spre un viitor cu totul și cu totul incredibil. Dar pentru a face asta este nevoie ca respectivul să își golească mintea și să aleagă, în stare alfa, Acțiunea Primordială a Zilei.

Evident, făcând ceea ce este important, zi după zi, va constata că pe traseul spre visul său cel mare se îmbogățește, devine din ce în ce mai puternic și acumulează foarte multă educație, din cea care contează cu adevărat în viață. Și dacă mai are și un suflet bun și un caracter moral curat, devine liber! Liber și Fericit!” 

Gândul Zilei 1094 - Vineri 30 decembrie 2022:

”Durerea nu trebuie acceptată, nu trebuie să ne obișnuim cu ea, ci trebuie analizată și neapărat identificată sursa din care se trage. Din momentul în care îi găsim sursa și o îndepărtăm, dispare și durerea. Și asta este valabil în toate aspectele vieții umane, de la fizic și emoțional până la financiar, relațional și profesional.

Durerea nu este altceva decât modul în care Dumnezeu ne atenționează că am deviat de la Calea Dreaptă, că ne-am rătăcit sau că, pur și simplu, nu avem ghizii potriviți ori partenerii de drum cei mai buni. Suferința, resimțită atât fizic cât și emoțional, este plata faptului că nu am înțeles lecția și persistăm în eroare; dar suferința nu trebuie să fie niciodată prea lungă ori neîncetată, fiindcă odată descoperită sursa durerii, următoarea acțiune, în mod firesc, este eliminarea ei.

Cine trăiește într-o permanentă suferință este ori masochist, ori neajutorat. Și cum masochiști sunt foarte puțini, mai rămâne neajutorarea. Iar un om neajutorat care chiar dorește să nu-l mai doară ar trebui să facă un singur lucru: să ceară ajutor.

'Cere și ți se va da, bate și ți se va deschide.'

Cere ajutor de la Dumnezeu, prin rugăciunile făcute cu sufletul, nu doar din buze, cere ajutor semenilor, fie că îi cunoști, fie că nu, dar mai ales cere-ți ție însuți ajutor, căci cel mai mare ajutor pe care îl poți primi pe lumea asta este de la tine; trebuie doar să tragi aer în piept și să treci la acțiune! Îți lipsește cunoașterea? Pune mâna pe cărți. Îți lipsește curajul? Alătură-te celor curajoși. Îți lipsește energia? Energizează-te într-un mediu potrivit. Îți lipsesc banii? Învață să-i faci, nu să muncești pentru ei. Îți lipsește credința? Ei... aici este buba, căci aceasta-i principala sursă a durerilor și suferințelor, lipsa credinței. Iar credința se dobândește învățând și experimentând Iubirea și Iertarea...”

Gândul Zilei 1092 - Miercuri 28 decembrie 2022:

”Cel obișnuit să își vândă timpul pe bani, nu îl va prețui niciodată la adevărata sa valoare. Va cheltui minutele cu aceeași larghețe, fie că produc lucruri de valoare, fie nimicuri. El nu înțelege ce preț are timpul de fapt, căci aproape niciodată nu l-a investit în a se crește pe sine ori a atinge țeluri înalte, consistente, care să îi depășească valoarea personală.

Pentru cel care își bate joc de timpul lui, scopul este să rabde cât mai ușor trecerea minutelor, a orelor, a zilelor, fiindcă oricum nu îi aduc nimic în plus față de ceea ce are deja; prizonier adesea într-un serviciu care nu îi produce plăcere, își face treaba la limita de jos a acceptabilității, cât să nu fie concediat, mulțumindu-se cu o rutină care îi seacă ființa și îl golește de orice sens și semnificație; se angajează la 18-20 de ani și intră în malaxorul de vieți, măcinându-și timpul cu masochism, așteptând concediul din fiecare an pentru a fi și a face ceea ce îi place, cu gândul, evident, să ajungă odată la vârsta pensionării, când, în sfârșit, în concepția lui, va fi liber și va putea să facă ce vrea. Numai că, întotdeauna, ÎNTOTDEAUNA, pensia vine prea târziu, când trupul nu mai poate, spiritul este tocit deja și visele valoroase dispar în neantul unei vieți irosite cu inconștiență.

Dacă acum simți că te găsești în această postură, trezește-te! Timpul este Viață! Și numai viața investită în realizarea viselor mari te va împlini și va scoate din tine Învingătorul pus de Dumnezeu acolo în momentul în care ți-a deschis ușa spre lume. Ești mai mult decât ceea ce crezi tu că ești, poți mult mai mult decât ceea ce crezi tu că poți și meriți infinit mai mult decât ceea ce ai acum. Și pe toate le poți obține, realiza și construi schimbându-ți paradigma: privește Timpul ca fiind ceea ce este cu adevărat, Viața Ta. Și du-o, în fiecare clipă, în fiecare minut, în fiecare zi, cât poți de sus. Căci doar acolo vei putea respira și te vei bucura cu adevărat de aerul divin al Libertății de a fi Ființă Umană!”

Gândul Zilei 1087 - Vineri 23 decembrie 2022:

 ”Te vei simți mereu împăcat cu tine și vei avea un tonus psihic ridicat atunci când îți vei investi timpul fiecărei zile în proiectele tale, în pasiunile tale, în ceea ce îți face plăcere. Însă dacă ceea ce îți face plăcere, proiectele tale, pasiunile tale nu aduc plus-valoare în viețile semenilor tăi, dacă nu aduc bucurie, fericire și un cât de mic progres, vei constata că încetul cu încetul tonusul tău psihic se va diminua și nu te vei mai simți împăcat cu tine.

De aceea, acum, la final de an, ia-ți câteva ore pentru a identifica ce anume te-a împlinit în 2022 și analizează dacă acele lucruri pe care le-ai făcut ți-au adus doar ție bucurie sau și-au revărsat darurile și asupra semenilor tăi. Apoi scrie într-o agendă lucrurile pe care, în 2023, le vei face și vor îndeplini ambele condiții, planifică-ți intervalele orare ale fiecărei zile în care le vei face și ține-te de planificare!

Fă asta în fiecare an și în numai câțiva ani vei deveni unul dintre puținii oameni de pe acest pământ cu adevărat împlinit și fericit! Poate mai există și alte căi de a atinge acest deziderat, dar încă nu le-a descoperit nimeni...”

Gândul Zilei 1086 - Joi 22 decembrie 2022:

 ”În primul volum de memorii – 'Amintiri dintr-o copilărie' – povestesc la un moment dat despre Puțul lui Chircă. Era o fântână săpată de un sătean în plin câmp, departe de așezarea în care locuiam; fiindcă el își avea originea într-un alt sat, aflat la mai bine de 10 kilometri de Tărtășești (distanţă calculată în linie dreaptă, peste câmp și prin pădure), iar verile era nevoit să bată adesea acest drum și să se confrunte cu setea generată de arșiță, a decis la un moment dat să facă fântâna, undeva la jumătatea drumului dintre cele două localităţi. Pe atunci, adică pe la începutul secolului trecut, uneltele folosite la săparea unei fântâni erau târnăcopul, cazmaua, lopata şi căldarea de lemn, iar materia primă, doar piatra și lutul din sol. Chircă nu era un suiulgiu, ci un amator în construirea de puțuri, dar unul foarte însetat și doritor de a lăsa ceva folositor consătenilor lui și drumeților de tot felul care aveau să ajungă pe-acolo. Și vreme de o vară a muncit din greu, aproape zi de zi, a săpat o groapă cu un diametru de vreo doi metri și jumătate, până a dat de apă, la o adâncime de vreo șapte-opt metri; a cărat piatră grea de râu până în câmp și a căptușit cu ea pereții gropii, a ridicat ghizdul până la înălțimea pieptului unui adult, a sleit și curățat fântâna până a izvorât doar apă curată, a pus cumpănă mare, cu fier greu de plug în coadă și căldare de lemn, ghintuită, legată de lanț, și la final a atârnat de un lănțug o cană de tablă cositorită de țiganii spoitori, pe care a atârnat-o de marginea fântânii. Evident, nu i-a ieșit o operă de artă, căci nu era fântânar; i-a ieșit o chestie grosieră, strâmbă din facere, dar care atrăgea ochiul de departe, în câmpul aflat la câțiva kilometri distanță de sat și de pădurea Râioasa. I-a ieșit o urâțenie, o hidoșenie, o lucrare pe care orice suiulgiu de meserie o stuchea când o vedea. Dar asta nu i-a oprit pe săteni să poposească acolo și să bea o cană de apă rece în arșița verii, să-și umple ulcioarele cu apa vie din puț și să-l pomenească pe Chircă, iată, chiar și după un veac de la isprăvirea faptei lui bune. Am apucat și eu Puțul lui Chircă și am băut apă din el în copilărie. Și deși nu îl cunoșteam pe făuritorul lui, mi-am îndreptat gândurile de gratitudine către el, convins fiind că ele au ajuns acolo, sunt, în Ceruri, unde sufletele făuritorilor de lucruri bune merg să se odihnească. Și am învățat atunci o lecție care mi s-a revelat înțelegerii abia mult mai târziu: întotdeauna vor exista 'experți' și 'specialiști' care, din punctul lor de vedere, îți vor critica munca și rezultatele ei, fiindcă nu se înscriu în cele mai înalte standarde ale profesiei lor, însă important este să te uiți câți oameni obișnuiți îşi potolesc setea cu apa vie din fântâna ridicată de tine; fiindcă pe cei însetaţi, aflaţi în arşiţa vieţii, nu-i interesează dacă unghiurile sunt perfecte, dacă piatra ghizdei este ciobită, dacă lanţul este ruginit sau dacă pe căldarea de lemn a crescut muşchi verde şi gros. Pentru ei e important că au găsit apă rece acolo şi au ajuns la ea, nu se uită că-i cana strâmbată ori un pic găurită, ci beau şi trimit un gând de mulţumire celui care le-a facilitat asta. Şi în faţa lui Dumnezeu atârnă mai mult să hrăneşti şi să astâmperi setea celor mulţi, decât să linişteşti egoul câtorva 'experţi' puşi pe critică şi distrugere. Numele lui Chircă a rămas în istoria locului şi multă lume îl ştie, pe când de 'specialiştii' care i-au criticat creaţia aproape nimeni nu-şi mai aduce aminte. Fiindcă omul, în cele din urmă, va preţui mereu binele care i se face, nu felul în care i se face...”

Gândul Zilei 1079 - Joi 15 decembrie 2022:

 ”În orice moment, fiecare dintre noi are acces la absolut tot ce îi trebuie. Și orice om stă pe un munte de resurse pe care le poate utiliza. Cu o singură condiție, însă: să le merite.

Când am citit, cu mai bine de un deceniu în urmă, scrierile lui William George Jordan, care afirma că 'Totul este bine', iar eu mă uitam în jur și vedeam că nu este chiar așa, mai că mi-a venit să-i arunc cărțile cât colo. După care, cu răbdare, analizându-i disertația, am înțeles în cele din urmă că el avea dreptate și eu mă găseam în eroare. Am înțeles că trăim într-o lume a abundenței de resurse, dar și că fiecare dintre noi are acces, pentru a nu strica echilibrul Creației, doar la cele care nu-i periclitează existența și nu atentează la existența lumii în care trăiește. După care, la un curs de inteligență financiară am aflat despre conceptul 'termostatului financiar', un fel de opritor intern care ține omul departe de orice sumă de bani sau de bogății care i-ar da viața peste cap. Și am priceput atunci o altă zicere auzită la cursul unui om de afaceri american, care spunea că: 'vei face milionul de dolari când vei fi deja milionar'. Ceea ce însemna, de fapt, esențializând, că primim, în mod real, exact cât suntem în stare să ducem, să manageriem, să utilizăm fără a ne face rău nouă înșine și semenilor noștri.

Lumea asta este atât de echilibrată și deține propriile sisteme de reechilibrare, care intră automat în funcțiune atunci când unii o iau razna, încât acum mi-e foarte clar că atât ca individ, cât și ca societate umană, deși stăm pe un munte de resurse, primim acces doar la cele pentru care suntem pregătiți să le deținem.

Zilele trecute s-a anunțat că un colectiv de oameni de știință din SUA a reușit obținerea unei cantități mai mari de energie decât cea utilizată pentru a o produce într-un proces de fuziune, o reacție aidoma celei care se petrece în soare și care, practic, ne poate oferi energie nepoluantă fără limite. Și auzind asta, am realizat deodată că toată nebunia declanșată de putin și de ruși n-a făcut decât să trezească responsabilitatea și asumarea oamenilor buni și drepți, care, beneficiind de activarea sistemului de reechilibrare al lumii, și-au îndreptat atenția către rezolvarea problemei reale a umanității, cea pentru care oamenii poartă războaie încă de la începutul civilizației: energia.

Ştirea respectivă mi-a arătat că am ajuns, la nivel de omenire, în stadiul în care merităm energie aproape gratuită și nelimitată. Evident, se apreciază că vor mai trece cel puțin 50, dacă nu cumva 100 de ani până când procesul de fuziune va putea fi stăpânit în totalitate și va oferi energie tuturor oamenilor, dar anii trec repede, iar copiii și nepoții noștri vor beneficia în mod sigur de toată energia de care vor avea nevoie. Ceea ce mă bucură, dar mă și responsabilizează, căci este de datoria noastră să ne pregătim copiii, nepoții și strănepoții să devină oamenii care să merite acea energie, să o folosească în sens pozitiv, pentru a face bine omenirii, în ansamblul ei, dar și fiecărui individ în parte. Căci în caz contrar, sistemul de reechilibrare al lumii se va activa de la sine și va scoate din mulțime un alt despot nebun, care va genera un alt conflict global menit să ne trezească inimile și conștiințele și să ne readucă la linia de start. Fiindcă – e bine să ne aducem aminte – orice lecție care nu este învățată temeinic din prima, se repetă...”

Gândul Zilei 1076 - Luni 12 decembrie 2022:

”De-a lungul anilor, multe experimente s-au făcut, într-o mulțime de țări, într-o diversitate de sisteme sociale, care au urmărit să observe impactul informațiilor – atât pozitive, cât și negative – asupra minții umane, dar mai ales asupra minții copiilor. Și toate, fără excepție, au demonstrat că ceea ce bagi în mintea micuțului se traduce mai apoi în procese de gândire, de comportament și de decizie care, la rândul lor, îi scriu viața. Și, pe cale de consecință, ei ajung să scrie, împreună, viața societății respective.

Când am pășit pe tărâmul antreprenoriatului, cu peste 20 de ani în urmă, am auzit o expresie 'americănească' destul de dură (sau cel puțin așa mi s-a părut mie atunci!), care m-a marcat prin adevărul ei tăios și care suna așa: 'Garbage in, garbage out!' Adică: 'Gunoi bagi, gunoi iese!' Și se referea la ceea ce băgam Eu în minte pe atunci. Eu! Mie mi se adresase antreprenorul acela de pe scenă, deși eram câteva mii de persoane în Sala Palatului. Căci m-am simțit cu musca pe căciulă... 'Cum să obții alte rezultate, dacă tu lucrezi cu aceeași materie primă învechită și folosești același mod depășit de a face lucrurile?' 'Cum să te îmbogățești, dacă tu ai gânduri de sărăcie și acționezi de frica sărăciei, fără un plan de dezvoltare a prosperității pe bazele capitalismului generos?' 'Cum să obții copii liberi, fericiți și prosperi, dacă îi educi la fel cum ai fost tu educat?' Ultima întrebare m-a lovit puternic de tot!

Fiul meu avea pe atunci vreo 10 anișori și am realizat, în acel moment, că dacă vreau să aibă o viață mai bună decât a mea – și orice părinte vrea asta pentru copilul său! –, atunci voi fi nevoit să îi ofer alte informații pe care să le bage în minte, alte cunoștințe, altă educație, alte experiențe de viață, alt mediu în care să se dezvolte, alte... și alte... și alte...

Aprofundând fenomenul, am realizat că performerii omenirii, indiferent că erau români sau străini, beneficiaseră încă din copilărie de un alt tip de educație, de antrenamente asidue, de țeluri mărețe și de un mindset cu totul diferit de cel al oamenilor obișnuiți. Pur și simplu, ei făcuseră altceva în copilărie, citiseră alt tip de cărți, își hrăniseră mintea cu alt gen de hrană, o altă cunoaștere, alte informații, altă sevă pentru spirit. Și din acel moment, fiul meu a început să citească nu doar cărți de povești, ci și de dezvoltare personală, nu doar basme, ci și reviste de popularizare științifică, nu doar manuale școlare, ci și cărți de aprofundare a unor domenii care îl interesau pe el atunci, scrise de experții acelor domenii. Și an după an am fost martorul schimbării mindset-ului copilului meu, pe măsură ce noile informații au început să lucreze și să re-formeze programe transmise din generație în generație, care garantau doar un anumit gen de rezultate, cu care nu mai eram de acord nici eu și nici el. Acum, fiul meu este un adult responsabil, împlinit și fericit, iar eu sunt și mai fericit că am putut să învăț că ceea ce pui în copilul tău, inclusiv exemplul personal, îi va scrie viața. Sunt mândru de el și total liniștit, ca părinte, că i-am dat aripi să zboare și că le-a deschis și s-a avântat în înalturi, acolo unde îi este locul.

Iar acum scriu acest Gând al Zilei atât pentru a răspunde unui părinte îngrijorat de calea pe care a apucat-o copilul său, cât și pentru a transmite această informație tuturor părinților care îmi citesc postările, tuturor celor pentru care copiii lor contează, tuturor celor care pun preț pe viitorul copiilor lor și le doresc numai binele. Țineți aminte, toți copiii au aripi și merită să se avânte în înalturile vieții lor! Toți! Dar puțini o fac, din păcate. Și nu pentru că așa vor ei, ci pentru că așa sunt... învățați. 'Garbage in, garbage out!'

Iar de vreți ca fiii și fiicele voastre să trăiască o viață împlinită, o existență prosperă, cu sens și semnificație, schimbați-le hrana pe care o bagă zilnic în minte și în suflet. Puneți-le cărți în mâini în fiecare zi, dar nu orice fel de cărți, ci acele cărți care schimbă minți și suflete în bine. Când vin de la școală, duceți-i la experți, să aprofundeze ceea ce le place, nu-i mai chinuiți cu meditații la materii și domenii pe care ei le urăsc. Puneți-le cărți în mâini și îndemnați-i să exploreze, să se împrietenească cu copii iscoditori și inteligenți care citesc zilnic, să urmeze cenacluri și cluburi de știință sau de dezvoltare personală, să învețe libertatea de gândire și de acțiune, nu obediența și lipsa de decizie. Puneți-le cărți în mâini și luați-le telefoanele și tabletele, închideți-le televizorul și calculatorul, oferindu-le în schimb călătorii în natură, excursii în lumea asta mare și frumoasă, experiențe de neuitat alături de oameni cutezători, buni la suflet și bogați în spirit. Puneți-le cărți în mâini, cumpărați-le săptămânal câte o carte și citiți-o împreună până când se vor obișnui să citească singuri, și-o să vedeți cum, an după an, copiii voștri vor deveni ceea ce sunt meniți să devină: ființe umane împlinite, prospere și fericite, mândre de părinții lor care le-au dat aripi, cunoașterea și curajul de a se avânta în înalturile vieții!”