miercuri, 24 iunie 2009

Go, Ridzi!

Haz de necaz, ca la români...


video

Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:

1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!

Arta de a Convinge

de Constantin D. Pavel

Vă ofer cu drag introducerea la volumul "Arta de a Convinge (...un alt fel de a trata obiecţiile)", lucrare care va apărea în luna august. Pentru precomenzi şi înscrierea pe lista celor care vor această carte cu autograf, un simplu email la office@pavcon.ro, cu textul "Doresc Arta de a Convinge!" este suficient! Lectură plăcută!



Această carte aproape că s-a scris singură! Aveam de mult timp informaţiile în interiorul meu, dar nu venise momentul să le aştern pe hârtie şi să ţi le ofer, dragă cititorule. Acel moment a sosit în clipa în care, după un curs pe care l-am susţinut la Craiova, mai mulţi cursanţi mi-au solicitat informaţii despre tratarea obiecţiilor în vânzări şi network marketing. Aşa că acum către acei oameni minunaţi trebuie să-ţi îndrepţi tu mulţumirile pentru că beneficiezi de această carte! Aşa cum şi eu le îndrept pe ale mele, fiindcă m-au împins de la spate să o scriu! Căci deseori e nevoie, iată, de un brânci din exterior pentru a face o muncă necesară în interior. Dar despre acest lucru vei putea citi multe în paginile care urmează...


Deci, ce mai înseamnă şi povestea asta cu „tratarea obiecţiilor“?... Un subiect dezbătut în zeci de cărţi şi sute ori poate chiar mii de articole apărute prin reviste şi ziare. O nevoie stringentă a oamenilor de pretutindeni, căci în orice relaţie umană în care există o cât de mică urmă de comunicare, apar şi obiecţiile la un moment dat. Ce sunt ele, la urma urmei? Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX) spune:


OBIÉCŢIE s. f. – argument pe care cineva îl opune unei propuneri, pretenţii, teze sau prin care îşi manifestă dezacordul faţă de acestea. (< style="font-style: italic;">objection, lat. obiectio).

Cu alte cuvinte – chiar dacă definiţia din DEX este cât se poate de clară! –, atunci când avem de-a face cu nişte obiecţii, avem de fapt de-a face cu nişte argumente împotriva propunerii noastre. Iar argumentele se combat cu... ai ghicit! – contraargumente. Pare logic până aici? Bun... Atunci aceasta înseamnă că, pentru a deveni mai bun în tratarea obiecţiilor, trebuie să devii mai bun în prezentarea contraargumentelor...

Am urmat această logică ani întregi. Mult timp am tot încercat să-i conving pe ceilalţi să facă ce doream eu sau să cumpere ce aveam eu de vândut. Procentul celor „convinşi“ rămânea însă extrem de mic, sub pragul a ceea ce se cheamă profitabilitate. Adică investeam prea mult timp pentru a convinge, cu un profit prea mic împărţit pe unitatea de timp. De exemplu, dacă îmi lua patru ore de „muncă“ pentru a face o vânzare al cărei profit final era de 10 lei, însemna că profitul meu pe oră era de numai 2,5 lei. Acesta reprezenta, de fapt, un venit lunar de 440 lei, ceea ce era mai mult decât neacceptabil, dacă doream să devin un om de afaceri de succes!


Aşa că mi-am impus să fac o schimbare în toate direcţiile posibile pentru a-mi creşte profitabilitatea. M-am aşezat în fotoliul de la birou şi am pus pe hârtie toate direcţiile majore care mi-au venit în minte:


– să-mi cresc abilităţile personale de a convinge şi influenţa oamenii.
– să aleg pentru vânzare produse mai scumpe, cu o marjă de discount mai mare.
– să investesc timp mai mult în formarea şi antrenarea altor oameni, care să facă vânzările pentru mine.
– să investesc timp în descoperirea şi dezvoltarea unor afaceri în care rata de profit pe unitate de timp să fie foarte mare.

Analizând toate aceste direcţii, am căutat apoi să le ordonez potrivit criteriului profitabilităţii. Şi a ieşit cam aşa:

1. să investesc timp în descoperirea şi dezvoltarea unor afaceri în care rata de profit pe unitate de timp să fie foarte mare.
2. să aleg pentru vânzare produse mai scumpe, cu o marjă de discount mai mare.
3. să investesc timp mai mult în formarea şi antrenarea altor oameni, care să facă vânzările pentru mine.
4. să-mi cresc abilităţile personale de a convinge şi influenţa oamenii.

Şi am trecut la treabă!

După numai câteva săptămâni însă, mi-am dat seama că o apucasem iarăşi pe un drum greşit... Cum am realizat acest lucru? Pur şi simplu, îmi era la fel de greu ca înainte să obţin rezultatele dorite. Iar când ceva merge prea greu, înseamnă că ceva este eronat în ceea ce facem.

Şi iarăşi am luat la analizat întreaga poveste... Ce anume e greşit în ceea ce fac? Ce anume nu văd? Ce anume ar trebui făcut într-un alt fel, pentru a obţine alte rezultate? De-a lungul anilor am constatat că acestea sunt cele mai bune întrebări pentru a genera schimbări benefice, aşa că am căutat să răspund la ele...


Iar răspunsurile au dus, cum era şi normal, la o rearanjare a direcţiilor de urmat, însă, de această dată, nu din perspectiva profitabilităţii, ci a... beneficiului comun! Aici greşisem. Ţinta mea era falsă! Şi dacă mă îndreptam către o ţintă falsă, normal că toate drumurile care duceau la ea erau grele, dificil de urmat şi obositoare...


Lecţia venită odată cu această schimbare de ţel mi-a schimbat, practic, viaţa! Cu totul! Ordinea firească a lucrurilor a dus la ordonarea firească a direcţiilor de urmat, care acum arată astfel:


1. să-mi cresc abilităţile personale de a convinge şi influenţa POZITIV oamenii!
2. să investesc timp mai mult în formarea şi antrenarea altor oameni, care să facă vânzări în primul rând pentru EI şi abia apoi pentru mine!
3. să investesc timp în descoperirea şi dezvoltarea unor afaceri în care rata de profit pe unitate de timp să fie foarte mare.
2. să aleg pentru vânzare produse mai scumpe, cu o marjă de discount mai mare, astfel încât să fie profitabile pentru toţi cei implicaţi în acest proces.

O schimbare a ţelului, din profitabilitate personală în beneficiu comun, a dus foarte rapid la o schimbare a rezultatelor, a tuturor rezultatelor, în întreaga mea existenţă. Faptul că tu ţii acum această carte în mână şi citeşti din ea, este o urmare firească a schimbării ţelului meu, este cea mai bună dovadă că felul acesta de a aborda lucrurile este cel bun. Căci înainte ca eu să am profit, a trebuit să muncesc spre beneficiul tău, să scriu această carte pentru tine şi să mă străduiesc să îţi ofer toate cunoştinţele şi informaţiile de care tu ai nevoie pentru a reuşi să convingi alţi oameni, făcând acest lucru cu integritate!

Profitul meu va fi reprezentat de creşterea abilităţilor tale de a face profit, astfel încât atunci când vei realiza că faci asta ca urmare a sfaturilor din această carte, să recomanzi, firesc, cu naturaleţe, şi altora să investească în propria persoană prin intermediul ei! Atunci cercul se va închide şi voi putea, la rândul meu, să-mi număr banii...


Practic, din această carte asta vei învăţa. Şi de-o vei face cu temeinicie şi responsabilitate, de vei aplica toate cunoştinţele acumulate trecând repede la acţiune, de vei exersa constant pentru a deveni din ce în ce mai bun, spre beneficiul tuturor, vei putea culege roade la care acum nici să visezi nu-ţi permiţi. Căci fundaţia influenţării cu succes a altor persoane este una singură: beneficiul comun!


Uită de manipulare şi aplică singurul principiu care funcţionează cu adevărat în arta de a influenţa, căci în esenţă a convinge pe celălalt înseamnă a te convinge pe tine însuţi, cu integritate.


Da, dragul meu cititor, adevărul convinge total! Dacă tu crezi fără urmă de îndoială în ceea ce oferi celuilalt, atunci puterea ta de convingere va fi totală. Aşa că lupta adevărată nu se dă între tine şi celălalt, ci între tine şi tine!


Convinge-te, deci, pe tine însuţi şi îi vei putea convinge apoi, cu o uşurinţă uimitoare, pe toţi ceilalţi!


Succesul e în interiorul tău! Întotdeauna a fost acolo şi acolo îl vei găsi întotdeauna. Această carte te va ajuta să-l scoţi la lumină şi să te reconstruieşti potrivit principiului universal al beneficiului comun!


Şi acum, gata cu introducerea! Hai la treabă!...



Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:

1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!

luni, 22 iunie 2009

Vă acuz! (De ce m-am săturat de România)

de Şerban Huidu

Am folosit în titlu două sintagme: una este titlul celui mai cunoscut manifest al tuturor timpurilor semnat de Emile Zola, iar cel de-al doilea e mult mai recent, şi a creat panică pe vremea lui Iliescu, când un grup de intelectuali ardeleni, în frunte cu Sabin Gherman, declarau tare şi răspicat că s-au săturat de patria mumă! Am să dezvolt putin, chiar dacă nu mă pot compara nici cu Zola şi nici nu-mi iau câmpii să mă retrag la Monaco, unde să-mi trăiesc liniştit viaţa, îngurgitând o rentă viagera de urmaş de la vreun soţ miliardar!

Mă enervează în tara asta mizeria, mucurile de ţigări aruncate pe geam la stop, rahaţii şi lătrăturile câinilor proprietate personala sau vagabonzi, blocurile cu apartamente mici şi înghesuite, cu maşini mai scumpe decât apartamentul parcate în faţa lor. Mă copleşeşte mirosul de ghenă din verile fierbinţi, casele care se învârt după soare, dar care au nişte desfundături de străzi în faţă şi ostentaţia cu care potentaţii îşi plimbă maşinile de sute de mii de euro pe străzile fără noimă, dar cu borduri, ale patriei.

Mă exasperează ca nu avem autostrăzi, drumuri, căi ferate, infrastructură în general, dar suntem plini de lucrări şi pasaje inutile, cu care băieţii deştepţi găuresc bugetul. Îmi plesnesc venele în cap când realizez că ne-au minţit ani şi ani, cu realizări măreţe, pruneţe şi mălăieţe, iar în realitate nimic din indolenţa noastră milenară nu s-a schimbat. Ba mai mult, ne mint în continuare cu zâmbetul pe buze: nu e aşa, domnu’ Berceanu, că faceţi 832 de kilometri de autostradă până în 2012? Hai sictir, că ne insulţi inteligenţa!

Mă scoate din minţi că şi-au făcut un renume din şpaga încasată, că suntem o ţară cu corupţie fără corupţi, dar cu spectacol de circ la DNA, cu o justiţie fără scrupule, dar cu un simţ tactil al dracu’ de dezvoltat. Simt că am un Nagasaki în cap când văd un ghiolban înjurând o femeie, pentru simplu motiv că e la volan, sau când băieţii de băieţi sparg în cluburi cu târâturi siliconate milioanele furate de taţii lor cu ajutorul sistemului ticăloşit! La munca, mă luzărilor, nu la tras pe nas praf cumparat, fireste, din milioanele făcute pe mustaţa lu’ ăl bătrân, ori din pădurile exportate de guzganul rozaliu senior!

Îmi vine să urlu când plătesc impozitele ca boul, pentru a primi în schimb spitale infecte, unde în 2009 încă se face hepatită de la transfuzii sangvine şi în care-ţi plăteşti şi simpla aspirină. Tot pentru impozite plătite suntem răsplătiţi cu un învăţămant în care ministrul garantat de un analfabet notoriu interzice sportul, mişcarea şi teoria evoluţie pe motiv că sunt inutile.

Mă uit cu greaţă la emisiunile politice, cu realizatori ciutaci, libidinoşi şi sceleraţi, care pupă în cur patronii tv şi interesele lor fără pic de demnitate şi moralitate. Mi se face rău când văd preşedinţi plângând la comandă sau şefi de partide “suferind” lângă pensionari, din vârful piramidelor de bani pe care uită să-i pună în declaraţiile de avere! Mă sufoc de indignare când un cioban cu 2 clase şi fără nici cea mai elementară noţiune de bun simt roteşte miliardele şi grohăie grobian în fiecare seară la televizor ce “salvator al saivanului” şi ce “buricul pământului” e el! Marş mă la pârnaie de unde ai ieşit, oligofren ce esti, şi pe celălat tribun trimite-l la balamuc, unde-i e locul!

Mă revolt când văd pipiţe întreţinute, pline de ifose, sugând banii miliardarilor de carton sau piţipoance pe post de “noua clasa politică”. Îmi fierbe sangele în vene când impostura atinge cote maxime. Vreţi un exemplu? Veniţi în Bucureşti să vedeţi cum a reuşit chirurgu’ (care are mai nou gânduri să devină preşedinte) să pună tot oraşul pe butuci, cu concursul celorlalţi primari, la fel de “pricepuţi” ca el!

Mă satur de România imediat ce deschid televizorul şi văd defilând în curul gol ciumace şi naomi, sau cum caută lobotomizatul de ogica rămăşiţele Elodiei. De rostogolorile urduroase ale nichitei pe asfalt, în cautarea unei sinucideri nesigure nu mai spun nimic, că şi aşa face domnu’ Dan banu’ grup de pe urma nefericiţilor care încă-l cred “amărâtul” de serviciu şi patronul “televiziunii poporului”. Şeful televiziunii popoului, mă nagâţ de Caracal, asta eşti!

Îmi provoacă repulsie să văd la ştiri cum Esca îi prezintă pe guţa şi adrian piticul minunat încasând bani fără număr pentru tanguirile jalnice. Bani pe care-i strâng cu sacii, şi pe care nu plătesc nici leţcaie de impozit. Că “impozitele e pentru fraieri”, nu pentru “minoritatea discriminată”, supusa stereotipurilor, şi pe care am exportat-o cu succes în toată Europa, de ne spun ăia Gipsyland, nu România!

Toate acestea mă distrug incet, şi VĂ ACUZ PE VOI, cei care sunteţi la fel de oripilati ca şi mine de ceea ce se întâmplă, cei care gândiţi că maine copilul vostru trebuie să se mute în altă ţară pentru o viaţă normală, VĂ ACUZ că intoarceţi capul şi suportaţi cu stoicism toate porcăriile astea care vă omoară câte un pic în fiecare zi. VĂ ACUZ că vă complaceţi în mlaştina asta, din care ştim sigur că nu avem scăpare! Pentru că vedeţi voi, nimic nu e mai plăcut pentru scârbele descrise mai sus decât nepăsarea şi indiferenţa celor cu bun simţ!

Ce ziceţi? Inventam partidul bunului simţ? Din păcate, mă uit la mine, mă uit la voi şi tare mi-e teamă că nimeni nu o să plătească vreo cotizatie in partidul asta. Trist, dar adevărat. În România asta, eu nu mă mai regăsesc demult, traiesc doar cu speranţa, utopică evident, că vom reusi să facem o ţară paralelă în care lăturile şi ororile care ne distrug să dispară!

Noapte buna, România, oriunde te-ai afla!



Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:

1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!

vineri, 19 iunie 2009

Un copil moare la fiecare 4 secunde!

de Constantin D. Pavel
Când am citit acest mesaj pe Yahoo!, am rămas perplex! Tocmai voiam să-mi verific emailul, când atenţia mi-a fost atrasă de imaginea de mai sus... Cronometrul funcţiona, secundă după secundă... Şi când a ajuns la 00.04.00, am încremenit! În acel moment, undeva pe globul ăsta pământesc, cu precădere în Africa, un copil murise! Chiar şi acum, în timp ce tastez cuvintele acestea, mor copii! Sunt copiii noştri, ai pământenilor, chiar dacă ne pasă sau nu de ei. Şi mor din cauza noastră, a mea, a ta, a tuturor celor pe care îi cunoşti sau nu îi cunoşti!

Mai priveşte o imagine!
Acum tocmai a mai murit un copil! Şi eu, tot ce fac, e să scriu despre asta... Dumnezeule, câtă laşitate! Câtă risipă de viaţă!...

Încercăm să ajutăm cu mâncare, cu programe sociale, cu tot felul de prostii şi mizerii birocratice, fără să mişcăm însă un deget pentru a tăia răul de la rădăcină, pentru a smulge odată pentru totdeauna buruiana otrăvitoare care ţine prizonieră întreaga omenire: sistemul profund bolnav reprezentat de gândirea competitivă şi de egoism!

Există resurse pentru ca toţi copiii acestei lumi să trăiască şi să se bucure de viaţă! Există resurse pentru ca toţi oamenii de pe acest pământ să ducă o existenţă lipsită de griji! Şi când lumea aceasta n-o să ne mai poată susţine, o alta va apărea pentru a ne satisface nevoile, la nivelul întregii noastre rase umane! Există abundenţă în această lume şi singura barieră care stă între ea şi noi e somnul profund al minţilor celor mulţi!...

Îmi cer scuze, dar nu mai pot să scriu... Simt revolta ieşindu-mi prin toţi porii! Cât am scris eu tâmpenia asta au murit 224 de copii... Dumnezeule!!!


Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:

1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!

sâmbătă, 13 iunie 2009

Ce-i o bere?...

de Constantin D. Pavel

Mai zilele trecute, un prieten m-a invitat la o terasă, să bem o bere... Am acceptat cu plăcere, în special de dragul discuţiilor interesante care se poartă, de obicei, în jurul unei sticle de bere rece... Şi, într-adevăr, nu mi-a părut rău, prin prisma subiectelor abordate! Dar cel mai important lucru este că am descoperit acolo, la terasă, "ce-i o bere"!...

În primul rând, o bere e... 4 lei.
În al doilea rând, este răcoritoare, făcând adevărate minuni într-o zi caniculară.
În al treilea rând, e acidulată.
În alt patrulea rând, e un pic amară.
În al cincilea rând, balonează uşor.
În al şaselea rând, consumând-o regulat timp îndelungat, provoacă... burtă!
În al şaptelea rând, potrivit ultimelor informaţii, acidul din ea elimină mai rapid calciul din organism.
În al optulea rând, este un bun diuretic.
În al nouălea rând, ameţeşte.
În al zecelea rând, macină timp, proiecte şi vieţi, dacă devine un obicei...

Am stat acolo, la terasă, mai bine de o oră şi jumătate, timp în care am băut o bere şi am discutat o mulţime de lucruri interesante. Mesele, în jur, erau pline. Oamenii se distrau, râdeau, se simţeau bine, trăiau... Dar deşi la unele mese erau copii scoşi de părinţi la o îngheţată, n-a existat minut în care să nu aud, pronunţate clar şi răspicat, numele româneşti, neaoşe, ale organelor genitale masculine şi feminine! Şi nu mă aflam într-un cartier rău famat al Bucureştiului, unde te-ai putea aştepta la astfel de comportamente viciate, ci în Primăverii!...

Şi am realizat încă o dată că în momentul de faţă, tineretul - prin limbaj şi atitudine - s-a... roganizat într-o porporţie dureror de mare! Manifestările verbale de celulă de penitenciar erau normale pentru ei! Nu aveau nici o jenă să folosească acele cuvinte şi expresii vulgare pentru că, pur şi simplu, nu îşi mai dădeau seama că greşesc!!!

Nu sunt singurul care remarcă şi suferă datorită acestui fenomen social negativ şi, cu siguranţă, cu voi fi nici ultimul mult timp de-aici înainte, însă pot afirma că sunt printre puţinii care au o soluţie viabilă de re-educare a cetăţenilor acestei naţii: dezvoltarea personală prin intermediul unei doze lunare de informaţie benefică, puternic constructivă!

Dacă familia nu mai are rol educaţional pentru că s-a dizolvat în grijile şi problemele vieţii, dacă şcoala şi-a pierdut de mult acest statut pentru că profesorii, sărmanii, se concentrează pe prostiile din programa mereu schimbătoare a unui minister al ruşinii naţionale, dacă popii s-au ascuns în biserici şi se rezumă doar să se roage pe bani, tinerii au ajuns să înveţe despre viaţă din ziarele de scandal, din emisiunile cu rogani şi din exemplele "jmecherilor" şi ale "fitzoaselor" de Dorobanţi... Zi de zi ei îşi hrănesc mintea şi spiritul cu mizerii, exemple proaste şi modele deformate, care nu au nimic de-a face cu realitatea unei vieţi frumoase.

Cu toate acestea, mediul ăsta toxificat poate fi purificat! Şi chiar dacă îmi vine extrem de greu să susţin că aşa ceva se mai poate face în România de azi, mai păstrez încă mici, insignifiante speranţe, căciu ştiu că orice om este educabil, dacă vrea!

Importante sunt canalele prin care informaţia benefică ajunge la el. Dacă le acceptă şi le respectă, învaţă; dacă nu, nu!

Ce este, deci, o bere?
O revistă de dezvoltare personală!
4 lei costă şi berea şi revista Profesor de... Fericire...

Un tânăr ca cei întâlniţi de mine la terasă bea cel puţin 20 de beri într-o lună. Cum ar fi să-l determinăm să renunţe la una, doar la una, mulţumindu-se numai cu 19, iar în locul ei să investească în educaţia lui, citind şi învăţând de la Profesori de... Fericire? Oare i-ar fi mai bine? Oare nouă ne-ar fi mai bine? Sunt convins că da! Pentru că nu există om pe lumea asta care să nu-şi dorească să fie cu adevărat fericit!

Ei bine, dragii mei, din acea seară în care am băut o "bere cu înjurături" la terasă, am pornit o campanie de promovare a revistei motivaţionale şi de dezvoltare personală Profesor de... Fericire, făcând această comparaţie: o bere = o revistă!

Încercaţi şi voi să explicaţi lucrurile astfel tuturor prietenilor voştri şi poate vor înţelege, citind această revistă, că viaţa e mult prea preţioasă pentru a fi trăită în obscurantism şi ignoranţă!

Trimiteţi acest articol tuturor celor la care ţineţi şi pe care doriţi să îi ajutaţi să scape din caruselul mediocrităţii şi al vieţii trăite în van, tuturor celor cărora doriţi să le acordaţi o şansă pentru o existenţă încărcată de semnificaţie!

Ajutaţi de Profesori de... Fericire, putem creşte şi putem învinge non-valoarea ridicată în societatea românească de astăzi la rang de virtute! Am încredere în voi şi în puterea noastră comună de a aduce schimbarea benefică în lumea în care trăim!

Şi pentru că atât de mulţi dintre voi m-aţi rugat să îmi revizuiesc decizia de a părăsi ţara în viitorul apropiat, daţi-mi atunci o mână reală de ajutor pentru a schimba lucrurile în România, spre folosul tuturor românilor! Începeţi o campanie de promovare a ideii "o bere = o revistă!" şi poate, la sfârşitul acestei veri, vom izbuti să mişcăm lucrurile în direcţia bună şi să readucem înapoi în România măcar câteva sute de suflete care s-au rătăcit, fără voia lor, în Romania...

Va mulţumesc şi vă urez succes!!!


Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:

1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!

luni, 8 iunie 2009

Roganii

de Constantin D. Pavel

Ieri am susţinut un curs de tehnici şi strategii de marketing la Târgu Jiu...

A fost pentru prima oară când am mers în oraşul Coloanei Infinitului, al Mesei Tăcerii şi al Porţii Sărutului - oraşul unde spiritul lui Brâncuşi este încă viu - şi pot spune că m-am simţit copleşit de măreţia şi frumuseţea acelor locuri.

Întreaga zonă este atinsă de mâna miraculoasă a Creatorului, care parcă a dorit să înfăţişeze muritorilor de rând cum arată un colţ de rai. Munţii, văile, copacii, iarba, florile, culorile vii, chiar şi lumina soarelui e altfel!...

Prin bunăvoinţa unor oameni calzi şi primitori, am fost îndrumat către o pensiune din afara oraşului, unde, când am ajuns, am rămas pur şi simplu cu gura căscată de uimire: o construcţie aidoma hanurilor de pe vremuri, o curte cu copaci înalţi şi umbroşi, cu ferigi şi flori viu colorate, şi cu o terasă construită peste un pârâu care fremăta de nerăbdare să ajungă la Jiu. Peste toate, un concert cum rar mi-a fost dat să aud, susţinut de zecile de păsărele care se zbenguiau vesele în copaci.

Am cinat cu soţia mea la o masă chiar deasupra pârâului şi... câteva minute am apucat să ne bucurăm de toate aceste minunăţii...

Apoi am fost repede readuşi cu picioarele pe pământ. La o masă alăturată a apărut un român ţiganizat, specimen pe care o să-l denumesc, de-acum înainte, în toate scrierile mele, rogan, care ne-a demonstrat, cât se poate de ţigăneşte, că ne găsim, totuşi, în România - şi că România e de mult a celor ca el, a roganilor, noi, românii, devenind doar o minoritate!

Înjurături la adresa celor doi băieţi care se străduiau să servească la mese, nervi, tensiune, băutură multă, supărare că nu există o instalaţie unde să se vaite maneliştii, înjurături, vorbit la telefon cu "pretenarii", iar înjurături...

Era îmbrăcat într-un "treling" alb şi în picioare avea pantofi negri! La gât un lanţ gros, la ambele mâini brăţări, pe degete ghiuluri şi în parcare BMW-ul negru cu care venise. Acestea erau accesoriile lui; plus, evident, "femeia" din dotare, o fiinţă abrutizată, cu un zâmbet tâmp şi artificial afişat mereu pe chipul încordat, fiindcă în situaţia ei niciodată nu poţi ştii când şi de ce vine pumnul.

Am terminat repede de cinat şi m-am retras, împreună cu soţia mea, în cameră. Totul cochet şi relativ curat. Era aproape 8 seara. Mi-am revizuit materialul pentru cursul de a doua zi şi pe la 9 am decis să mă culc. Ciripitul păsărelelor şi şuşotitul pârâului ajungeau la mine ca dintr-o lume de basm şi am simţit cum mă afund într-o stare de calm pe care rar am experimentat-o, o pace profundă învăluindu-mă cu fiecare minut care trecea. I-am mulţumit lui Dumnezeu că am ajuns acolo şi m-am lăsat purtat pe valurile somnului...

Brusc, pe la 10 şi jumătate, am fost readus la realitate de rogan! Se cazase şi el cu "femeia lui" într-o cameră alăturată. Şi descoperise că televizorul din odaie emitea cel mai nociv canal TV din România: taraf! A dat sonorul la maximum! Şi ca şi când asta nu ar fi fost de ajuns, a început să chiuie şi să fluiere! Cu un fluier!!! A comandat băutură în cameră, s-a certat cu "femeia lui", a înjurat-o, au guiţat împreună câteva minute, a vorbit apoi la telefon cu "pretenii", iar şi-a înjurat "femeia", a chiuit şi a fluierat, totul în tânguielile maneliştilor, până pe la 12 şi jumătate!...

Nervii mi-au trecut repede. Revolta însă a rămas. Şi starea aceasta m-a determinat să observ cu mai multă acurateţe ce se întâmplă în jurul meu, ce se întâmplă în ţara asta, ce se întâmplă cu noi. Şi să trag anumite concluzii...

Îmi este atât de milă de români, Doamne, atât de milă, încât simt că se rupe ceva în mine!... România a devenit Romania! O ţară superbă, populată cu specimene care au regresat mult sub nivelul de om. Lipsa valorilor morale, lipsa valorilor creştine, lipsa educaţiei, lipsa bunului simţ, ne lovim de ele zi de zi pe stradă, în pieţe, în magazine, în parcuri, în cinematografe, la spectacole... Aproape că nu există loc şi mediu care să nu fi fost viciat de această boală socială, o plagă deschisă pe tot cuprinsul acestei ţări. Şi tocmai de aceea am ajuns să fim reprezentaţi în Europa de Vadim şi Becali...

Mulţi, foarte mulţi prieteni de-ai mei, (încă) români, se pregătesc de emigrare, deşi au depăşit vârsta de 40 de ani. Oameni care au sperat 20 de ani la mai bine, au rămas acum fără nici un dram de speranţă. Vor să ceară azil... social! Pur şi simplu, spun că nu mai rezistă şi că nu se pot integra în noua societate manelizată.

Personal, am avut de foarte multe ori ocazia să plec din ţară şi să mă stabilesc în străinătate, încă din 1993, dar am refuzat categoric! Ba chiar i-am blamat pe prietenii mei care au făcut acest pas de-a lungul anilor. Acum, din păcate, am ajuns la concluzia că au avut dreptate... Românii adevăraţi nu mai pot locui în România, pentru că România nu mai există! S-a transformat în Romania, o ţară care este exact aşa cum o văd străinii!

Ei nu pe noi, ca oameni, ne resping, ci obiceiurile şi modul rogănesc de a fi şi de a gândi. Am prieteni în străinătate care au ajuns să mintă că sunt români, pentru a nu fi băgaţi în aceeaşi oală cu ţiganii şi roganii de acolo. Statutul de român a devenit o ruşine, pentru că România a devenit o ruşine!

Da, avem o ţară minunată, cu un potenţial turistic incredibil de ridicat, însă un străin care vine o dată, a doua oară nu mai vrea să audă de Romania! Şi îşi sfătuieşte şi prietenii să ocolească această destinaţie. De ce? Pentru că mediul roganizat al ţării ăsteia musteşte azi de "jmecheri", de "fitzoshi", de "curve şi peşti", de "afacerişti veroşi", de "învârteli" şi, peste toate, de o lipsă crasă de cultură morală. Ideea de muncă doar de dragul de a face bine un lucru şi de a simţi satisfacţia lucrului bine făcut a devenit la fel de rară ca politeţea tinerilor în mijloacele de transport în comun vizavi de persoanele în vârstă.

Astăzi am căutat în toată piaţa o tarabă de unde să cumpăr nişte roşii de la un ţăran român. Nu am găsit nici una! Şi pentru că aş fi mâncat totuşi roşii, am cumpărat, în cele din urmă, de la o "producătoare agricolă" mai oacheşă care, pot să bag mâna-n foc, nu are şi n-o să aibă niciodată de-a face cu producţia agricolă!

Şi răul cel mai mare e că românii au copiat aproape la perfecţie acest stil de viaţă, transformându-se în rogani, copiind accentul în vorbă şi mimica în port, pentru a supravieţui noului mediu şi noii... Romanii.

Iar cei care nu au putut şi nu pot face asta suferă în tăcere, retrăgându-se tot mai mult în ei înşişi, mulţi dintre ei asistând pierduţi la un fenomen care îi distruge total în interior: roganizarea propriilor copii!

În ceea ce mă priveşte, am decis deja de mai bine un an: voi pleca şi eu! Deşi mă doare sufletul, deşi ştiu că îmi va fi greu să îmi înfig rădăcinile într-un pământ străin, simt că lucrurile se vor înrăutăţi tot mai mult în ţara asta şi că românii care nu se pot transforma în rogani vor alege, în cele din urmă, calea pribegiei... În momentul ăsta, eu altă soluţie nu văd. Dacă vedeţi voi, daţi-mi vă rog de ştire. Undeva, adânc, foarte adânc înăuntrul meu, sper aproape cu disperare să mai existe un fir de românitate în ţara mea, de care să mă agăţ pentru a putea vieţui în continuare aici...


Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:

1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!

marți, 2 iunie 2009

Proiectarea viitorului

de Constantin D. Pavel

Am scris acest articol într-o cafenea, în „Micul Paris“ din magazinul Unirea, între două întâlniri. Tocmai discutasem cu cineva despre viitorul lui, despre ceea ce doreşte să facă, iar ideile mi-au răsărit în minte cu o putere uimitoare. Aş fi vrut să am ocazia să stau mai mult de vorbă cu acel om şi să-l fac, cumva, să înţeleagă... Însă nu sunt prea sigur că ar fi priceput acum ce vreau să-i spun... Procesele lui mentale erau setate pe minus, nu pe plus...

Faptul că am luat pixul şi m-am apucat să scriu este, poate, şansa lui. I-am dat o carte de vizită cu adresa de web a site-ului www.pavcon.ro trecută pe ea şi, cumva, cândva, e posibil să se aboneze la această revistă şi să citească acest articol. Îi mulţumesc pentru că mi-a oferit ocazia de a-l scrie şi de a împărtăşi cu voi toate aceste idei. Mulţumiţi-i şi voi în gând, căci are mare nevoie...


Când îţi proiectezi viitorul, fii foarte atent, să nu baţi nimic în cuie, fiindcă valurile timpului sunt întotdeauna într-o continuă mişcare. Atunci când dai verdicte şi pui etichete, îţi îngrădeşti enorm libertatea de decizie şi de acţiune. Fii pozitiv şi învaţă să-ţi îmbraci viitorul în haine cât mai luminoase; cele sumbre nu-i vin prea bine...

A te lăsa pradă îngrijorării şi lipsei de orizont înseamnă a-ţi pecetlui viaţa, a o încadra într-un tipar rigid, de care ea nu aparţine. Nu fii zgârcit cu bogăţia din viitorul tău. Oferă-ţi tot ce îţi doreşte inima, căci chiar poţi avea totul în viitor! Şi-n plus, nu te costă nimic, dar absolut nimic, să crezi asta acum, în prezent. Şi n-o să te coste nici în prezentul care urmează fiecărei clipe prezente. Doar crede! Căci a crede înseamnă a făuri.

Beneficiul acestui mod de gândire are o valoare inestimabilă pe termen lung (dar, totuşi, nu foarte lung!) şi îţi vei da seama de asta pe parcurs, pe măsură ce fiecare clipă prezentă devine parte a viitorului în care ai crezut ieri, alaltăieri, acum o lună sau acum cinci ani. Fii credincios viitorului tău, fii pozitiv, căci nimic nu e scris cu adevărat în propriu-ţi destin, nimic nu e definitiv cioplit în stânca vieţii, până când nu e atins de aripa trecutului.

Puterea care fierbe în tine este imposibil de ţinut în frâu; ţi-o manifeşti clipă de clipă, chiar dacă eşti sau nu eşti conştient de asta. Ea e puterea Creaţiei, a Făuritorului de Lumi. Însă îţi va oferi rezultate pozitive doar atunci când îi vei da voie să facă asta. Şi acest lucru se petrece numai când crezi cu adevărat în ea şi o vezi ca pe o parte integrantă a fiinţei tale, a ceea ce eşti.

Atenţie! Dubiile sfarmă în mii de bucăţi chiar şi cele mai puternice vise. Nu te îndoi deci nici o clipă de veridicitatea viitorului pe care îl creezi în mintea ta. El te aşteaptă nerăbdător să-l făureşti, să-l modelezi aşa cum îţi e voia. E obedient în totalitate celui care l-a scos la iveală din străfundurile minţii, sub formă de idee, sub formă de gând, sub formă de „Ce-ar fi dacă...?“. Ia acea sămânţă din mintea ta şi planteaz-o cu grijă în solul fertil al realităţii, ud-o zilnic cu acţiuni benefice, dinainte studiate şi planificate, şi-ai să vezi, viitorul tău va creşte din ea şi se va dezvolta exact aşa cum ţi l-ai imaginat!

Să nu fugi niciodată de responsabilitatea care derivă din gândurile tale. Fuga, în acest caz, nu înseamnă scăpare, ci chin. Te vei condamna, practic, la o fugă continuă şi viaţa îţi va părea mereu o cursă nebună, adesea cu obstacole, cu mari obstacole. Lucrurile durabile nu se fac pe fugă. Iar viaţa ta este – sau ar trebui să fie, numai tu decizi asta! – un lucru cât se poate de durabil, unul din acele lucruri despre care e bine să se vorbeascã şi peste cinci mii de ani!

Proiectează-ţi viitorul cu grijă, cu minuţiozitate, cu o atenţie demnă de un sculptor chinez într-un bob de orez. (A ieşit cumva ciudată această expresie, dar îmi place...) Fii răbdător cu tine şi aşează fiecare lucru la locul lui, astfel încât să nu fi nevoit să mai treci pe acolo încă o dată. Temeinicia faptelor tale este cea care dă forţă şi rezistenţă edificiului viitorului tău.

Odată ce ţi-ai stabilit cu precizie unde vrei să ajungi, îndreaptă-ţi atenţia asupra acelui obiectiv şi nu lăsa nici măcar o zi să treacă fără să faci încă un pas către el. Indiferent cât de mic este, vei vedea că el contează în final şi că întreaga ta călătorie va fi un lung şir de paşi de sine stătători. Calcă apăsat, ferm şi nu privi niciodată în urmă cu regret, ci cu admiraţie. Fii mândru de tot ce ai făcut, inclusiv de greşeli, chiar dacă unele au fost monumentale şi te-au făcut să te învârţi în loc; ele şi-au avut rostul lor şi vei cunoaşte, în înţelepciunea ta cea nouă, că n-ai fi putut ajunge unde te afli acum dacă ele n-ar fi existat. Iartă-te în fiecare zi, pentru a putea să o iei de la capăt cu sufletul curat şi inima liniştită. Pune valoare în tine, clipă de clipă, pentru ca viitorul tău să aibă, la rândul lui, valoare!

Citeşte, vorbeşte cu oameni noi, citeşte, ascultă, citeşte, mergi la cursuri de perfecţionare, citeşte, comunică, citeşte, educă-te, citeşte, citeşte, citeşte...

___________________________________________________________________________
Articol preluat din revista motivaţională şi de dezvoltare personală "Profesor de... Fericire", nr. 11 - http://www.profesordefericire.ro


Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:

1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!

CITESTE O CARTE PE LUNA, ASCULTA UN CD PE ZI - SI VEI PUTEA APOI SA FII!

DEZVOLTARE PERSONALA LA SUPERLATIV
http://www.pavcon.ro