Primăvara mea!

de Constantin D. Pavel

Ieri am stat de vorbă cu nişte flori în pădure... Erau vesele, bucuroase că le-am băgat în seamă! "Ce cauţi pe-aici?", m-a întrebat una din ele. I-am zâmbit şi am ridicat din umeri. "Primăvara", i-am răspuns cu sufletul. "Aha, înseamnă că ai venit exact unde trebuia! - a exclamat. Tocmai am adus-o cu noi!" Am privit în jur, curios să zăresc primăvara. Nu era nicăieri. Dar, cu coada ochiului, am prins o mişcare rapidă după un pâlc de copaci din stânga. "Aha! - am strigat. Acolo mi-erai?" Ruşinată, s-a prelins de după copaci, cu capul în jos şi cu pletele fâlfâind uşor în vânticelul molcom ce mângâia încet pădurea. Părea o fetiţă speriată, dar purtând în colţul gurii un zâmbet şăgalnic, ca şi când ar fi fost gata de şotii îndată ce-aş fi strigat "haide"! "Câţi ani ai?" - am întrebat-o, apropiindu-mă ca s-o privesc mai bine. "Nu ştiu..." - a şoptit cu glas de brebenei şi pădurea toată s-a înfiorat. Mii de bobocei de flori sălbatice s-au umflat mândri şi-au explodat în tot atâtea mii de floricele bucuroase de viaţă. "Nu ştii câţi ani ai?" - am întrebat-o din nou, pe un ton încărcat de reproş. Acum, că mă găseam la numai doi paşi de ea, am putut s-o observ mai bine. Avea nişte ochi atât de adânci, încât am simţit că mă înec în ei dacă o mai privesc mult... Aşa că mi-am îndreptat privirea în sus, părând că sunt în căutarea vreunei înaripate rătăcite pe-acolo. "Te intimidez?" - mi-a şoptit ea, făcându-mă să mă cutremur uşor... "Nu... Nu, deloc..." - am bâiguit cu un glas răguşit de emoţie. "Atunci de ce nu te uiţi la mine?" "Pentru că nu mi-ai spus câţi ani ai" - am contraatacat eu. "Patruzeci!" - a zis ea şi, dintr-un salt, s-a cuibărit la pieptul meu. Avea acelaşi miros ca în trecut, era aceeaşi primăvară din anii trecuţi, dar acum avea patruzeci de ani! Doamne, ce bătrână primăvară! "Cum patruzeci? - am exclamat. De unde patruzeci? Când au trecut patruzeci de ani? Unde s-au dus?" Am simţit deodată cum mi se strecoară, vicleană şi plină de căldură, în inimă. Şi de-acolo, ca de departe, din străfundurile sufletului, mi-a dat răspuns: "Aici..."

Cum scot visul din om?

de Constantin D. Pavel

(...)

Un partener de-al meu m-a întrebat „Cum scot visul din om?” N-am ştiut să-i răspund, dar l-am invitat să ia parte şi el la câteva întâlniri de după plan, conduse de mine. La finalul primeia l-am întrebat dacă şi-a dat seama. Mi-a zis că a prins câteva idei, dar mi-a mai spus şi un lucru care iniţial m-a deranjat: „Tu ştii să-i vrăjeşti! Eu n-o să pot niciodată să-i vrăjesc aşa!” M-am abţinut să nu-i dau o replică şi l-am întrebat ce înseamnă „vrăjeală”, cum poţi „vrăji” un om? „Nu ştiu – a zis el – îi faci să spună DA!” „Crezi că îmi spun DA mie? Nu, îşi spun DA visului lor, spun DA acelei dorinţe interioare de reuşită, de succes, nu mie. Rolul nostru este doar să-i creăm mediul în care să-şi dezvolte visele. Mai departe, e doar muncă, muncă organizată, muncă planificată, muncă orientată către rezultate.

La a doua întâlnire oferă-i prospectului viziune din viziunea ta. Cunosc un om care a intrat în afacere pentru o pereche de adidaşi pentru copil şi acum este Diamant! De ce credeţi că a continuat după ce şi-a îndeplinit visul iniţial şi a reuşit să îşi încalţe copilul? Datorită viziunii pe care sponsorul i-a oferit-o! Iar acest lucru a făcut-o chiar de la a doua întâlnire. Ştiu că nu te va crede când îi vei spune că va ajunge milionar, ştiu că nu te va crede când îi vei spune că va vedea toate lucrurile minunate din această lume... nu la televizor, ştiu că nu te va crede când îi vei spune că va locui în casa visurilor lui, ştiu că nu te va crede când îi vei spune că va deveni un lider care va fi urmat de mii de oameni, ştiu toate acestea şi, tocmai pentru că le ştiu, te implor să i le spui şi lui, prospectului tău, la a doua întâlnire. Omul are capacitatea cu totul deosebită de a închide ochii şi de a construi acolo, în minte, în interiorul său, un univers în care totul e menit să-i aducă fericirea. Ceea ce foarte puţini ştiu este că omul are capacitatea cu totul deosebită de a-şi ţine ochii deschişi şi de a construi, în realitate, un univers în care totul e menit să-i aducă fericirea! E nevoie, în primul şi în primul rând, să ai de ce să te apuci! Prea puţini sunt însă cei care mai gândesc aşa după vârsta adolescenţei. Şi ei sunt prospecţii noştri, ei vor veni să vadă planul de marketing, ei vor veni la a doua întâlnire şi lor trebuie să le redăm viziunea.

===========================================================================

Extras din cartea "Alţi 3 Paşi spre Extraordinar!", în curs de apariţie la Editura PAVCON. Precomenzi se primesc la comenzipavcon@yahoo.com.

Povestea Vulturului

Sacrificiul suprem

de Constantin D. Pavel

Am întrezărit o părticică din ceea ce se cheamă sacrificiu suprem, un colţişor al acestui... „nenumit lucru, sentiment, fiinţă”, după ce am făcut o vizită unor oameni minunaţi. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi i-a scos în cale şi le mulţumesc lor pentru că mi-au permis, cu atâta generozitate, să mă hrănesc din preaplinul existenţei lor! Vă mulţumesc, dragilor!

Ei bine, analizând în profunzime viaţa acestor oameni extraordinari – atât cât cunosc despre ea şi atât cât mi-au permis ei să observ –, pasiunile lor, realizările lor, visurile lor, calea pe care au ales-o, am ajuns la concluzia – în timp ce conduceam în noapte spre casă, pe străzile pustii – că am descoperit ce înseamnă sacrificiu suprem! Împărtăşesc cu voi, iubiţii mei cititori, această minunată descoperire – şi sper din tot sufletul să îi apreciaţi valoarea şi să o integraţi rapid în vieţile voastre, pentru ca ele să capete un avânt spectaculos şi o relevanţă deosebită. În accepţiunea generală, sacrificiul suprem este atunci când îţi dai viaţa! Până acum, la vârsta de aproape 40 de ani, am crezut că aceasta înseamnă, pur şi simplu, să mori pentru cineva, pentru o idee sau pentru un crez înalt. Dar dacă nu e aşa? – mi-am zis în această seară. Dacă sacrificiul suprem nu înseamnă să-ţi dai viaţa, ci să-ţi trăieşti viata? Să trăieşti pentru cineva, pentru o idee sau pentru un crez înalt! Ce descoperire minunată, nu-i aşa?...

Abia aşteptam să ajung acasă şi să pun pe hârtie această descoperire, pentru ca şi tu, acum, să ai acces la ea şi să-ţi schimbe existenţa – pentru că pe a mea sigur o va schimba!

Sacrificiul suprem este să trăieşti pentru a-ţi împlini menirea, spre dezvoltarea ta şi a semenilor tăi! Sacrificiul suprem este, de fapt, un cumul constant de momente în care iei decizia de a afla cine eşti cu adevărat, ce vrei de la existenţa ta pe acest pământ şi unde vrei să ajungi. Sacrificiul suprem este dedicarea vieţii tale întru ajutorarea oamenilor, mai întâi a celor dragi şi apropiaţi ţie, apoi a celor a căror viaţă se intersectează cu a ta. Sacrificiu suprem este atunci când te dedici finalizării proiectelor începute, împlinirii ideilor şi concretizării tuturor acţiunilor tale, pentru a putea oferi semenilor tăi roadele eforturilor vieţii tale. Sacrificiu suprem este să dăruieşti tot ce ai – timp, energie, resurse, idei, sentimente, emoţii – pentru a-ţi împlini destinul, oricare ar fi el! Sacrificiul suprem este acea concentrare a energiilor de care dispui spre împlinirea ţelului personal, menit să aducă o schimbare în bine a vieţii: a vieţii unui singur om, adesea a vieţii câtorva oameni care constituie familia, ori a vieţii tuturor oamenilor de pe pământ, contemporani cu tine sau care vor veni...

Mult prea des avem impresia că ceea ce suntem, simţim şi facem are consecinţe doar într-un mediu restrâns – familia, grupul de prieteni sau cunoştinţe, alte câteva grupuri atinse tangenţial –, însă nu e aşa. Ar fi mult prea simplu să fie aşa! Adevărul este că ceea ce suntem şi ceea ce facem afectează – pozitiv sau negativ – întreaga umanitate! Toată, fără părtinire! Dacă eu, azi, fac o acţiune oarecare, gestul şi atitudinea mea va afecta, nu ştiu cum, nu ştiu în ce fel, nu ştiu când, viaţa unui semen de-al meu din... Australia, să zicem...

Conştientizând că acţiunile mele, comportamentul meu, atitudinea mea, are repercusiuni asupra întregului – fie că vreau, fie că nu vreau! –, realizez, de fapt, că sacrificiul suprem pe care aş putea să-l fac este să îmi fac corect datoria, în orice moment al vieţii mele, astfel încât influenţa mea să fie una pozitivă, care să ducă, în cele din urmă, la evoluţia vieţii, nu la involuţia ei!

Revenind la exemplul pe care mi l-au oferit prietenii mei în această seară, de fapt, la revelaţia pe care ei mi-au permis să o am – şi pentru care le mulţumesc încă o dată! –, este extraordinar de minunat să constaţi că pasiunea este motorul sacrificiului suprem personal. Prietenul meu se dedică aproape total acestei pasiuni, cu devotament şi seriozitate maxime, ceea ce va duce la realizarea unei invenţii care va schimba viaţa omenirii! Despre ce invenţie este vorba? Un aparat de zbor care ar putea aduce un nivel de mobilitate extraordinar de ridicat oamenilor – un aparat de zbor ce s-a concretizat, în acest moment, într-o machetă funcţionabilă! Aceasta, însă, a necesitat ani lungi de studiu, de muncă asiduă, de încercări peste încercări, de modificări permanente – şi totul a fost făcut cu gândul la acel aparat de zbor care va elibera omenirea de frica de a nu rămâne fără combustibili fosili!

Ei bine, sacrificiul suprem al prietenului meu, care „s-a jucat” ani de-a rândul cu machetele sale – vise devenite astăzi funcţionale! – ar putea reprezenta, într-un viitor nu prea îndepărtat, calea către libertatea de mişcare a fiinţei umane, la costuri incredibil de mici!

Abia aştept ca sacrificiul său suprem să se unească rapid cu sacrificul suprem al altor pasionaţi de aeronautică şi, împreună, să dezvolte această idee până la produsul final: un aparat de zbor şi de transport autonom, care să funcţioneze cu... lumină şi aer! Voi fi primul lor cumpărător!!!...

Duminică, 16 martie 2008, ora 23:27

Success Day

de Constantin D. Pavel

Azi am trăit momente fantastice la Success Day, la Sala Palatului! V-aş povesti totul, de-a fir a păr, însă ar fi păcat să irosesc vorbele... Indiferent cât de frumos aş descrie, indiferent cât de talentat aş fi, n-aş izbuti în vecii vecilor să cuprind spiritul unui Success Day! Trebuie să fii acolo ca să poţi să simţi! Aşa că, data viitoare, pe 17 mai, daca vrei să mergi cu mine la următorul Success Day, scrie-mi pe mail ca să-ţi rezerv un bilet.
Ceea ce vreau însă să vă transmit este o întâmplare pe cât de amuzantă, pe atât de plină de tâlc!
În timpul seminarului au fost prezentaţi liderii care au realizat criteriul Profit Sharing - într-o singură frază: compania îşi împarte profitul anual cu cei mai buni parteneri de afacere! Ei bine, în total au fost împărţiţi aproape 500.000 de euro, la aproximativ 20 de lideri; cel mai mare cec a fost de peste 166.000 de euro!
La "împărţirea profitului" a participat şi unul din şoferii de autocare cu care au venit din ţară miile de participanţi la Success Day. Probabil o fi intrat în sală mânat de curiozitate şi a nimerit când se arătau cecurile mari: 60.000 de euro, 127.000 de euro şi, cum vă spuneam, 166.000 de euro!
A urmat apoi un concert live al formaţiei Fly Project şi peste publicul din sală s-a revărsat o mare de baloane colorate, pentru ca atmosfera "să prindă viaţă"... Şoferul o fi avut copii acasă, că luase câteva baloane, pe care le urcase deja în autocar... Apoi a coborât şi s-a apropiat de grupul de şoferi strâns în faţa maşinii, care aşteptau ca participanţii să revină la autocare.
Încerc să reproduc cât mai exact reacţia lui:
— Băi fratele meu, dă-o-n mă-sa de treabă! Auzi tu, să-i dai unuia 166.000 de euro!!! Ce-o face, nene, cu atâţia bani?
Ceilalţi şoferi făcuseră deja ochii mari.
— La câţi amărăşteni era' acolo-n sală, în loc să le dea baloane - a continuat şoferul în cauză -, mai bine stătea unu' la ieşire şi le dădea la fiecare câte 300 de euro. Şi pleca' toţi mulţumiţi! Aşa, dai atâţia bani doar la câţiva? Păi ce-a muncit nene ăla de-a luat 166.000 de euro?! Şi ştii ce e nasol, fratele meu? Că ăilalţi se bucura' c-a luat ăla atâţia bani!...

Iată ce înţeleg oamenii de rând dintr-un business. Şi iată cât de nedrept li se pare...
Încătuşaţi în închisoarea mentală pe care ei o numesc viaţă, tind să aibă şi să accepte o realitate deformată de gratiile închisorii propriei lor minţi. Problema cea mai mare este că majoritatea oamenilor sunt în închisoare, însă au impresia că ei sunt cei liberi, iar cei "de afară" sunt ciudaţii...

Aştept reacţii...

Cele mai simple răspunsuri...

de Constantin D. Pavel

Am fost întrebat deunăzi de un student, după ce i-am arătat un plan de marketing: „Cum fac să îmi realizez visul?”

Aceasta este cea mai frecventă întrebare care apare pe buzele prospecţilor după ce au înţeles planul de marketing. Întrebarea care se pune însă trebuie formulată un pic diferit: „Cum fac să-mi realizez visul prin intermediul acestei afaceri?” De fapt, simplificând, oamenii vor să ştie cum să facă afacerea pentru a ajunge rapid la rezultate.

Experienţa liderilor din sistemele de network marketing duce la o singură concluzie, la un singur răspuns, pe cât de simplu, pe atât de adevărat: „faceţi lucrurile cât mai simplu cu putinţă, pentru a putea fi duplicate cu uşurinţă!”.

Acesta este, de fapt, secretul marilor reţele de consumatori. Şi voi puteţi fi constructorii unor mari reţele aplicând principiul enunţat mai sus. Ce înseamnă, de fapt, să faci lucrurile simple şi uşor de duplicat? Vom încerca să creionăm câteva explicaţii în paginile care urmează.

Un principiu simplu, care ne poate înălţa afacerea până la cer, într-o scurtă perioadă de timp, este „lucrul cu numere mari”. Aceasta înseamnă că e nevoie de foarte multe persoane cărora să le transmitem informaţia despre afacere, pentru ca o parte din ele să înceapă să lucreze şi să ne devină parteneri. Potrivit legilor statisticii, din 10 persoane cărora le arătăm planul de marketing, se vor înscrie în afacere, în medie, 3. E un procent destul de bun: 30%! Dar din cei trei va lucra doar unul, însă, afirmă Diamanţii, şi acesta e mai mult decât suficient. Totuşi, la început, când afacerea trebuie construită om cu om, nevoia de reuşită este mare şi acest insignifiant procent de 10% nu mai are atâta putere de motivare pe cât ar trebui. Tu, dacă eşti la început, ar trebui să ştii că, de fapt, nu toţi oamenii cu care începi acum afacerea îţi vor fi alături când vei ajunge Diamant. Ca orice altă activitate, MLM-ul are nevoie de timp şi ceva efort conştient pentru a-l învăţa, iar oamenii care ţi se înscriu acum în afacere şi vor renunţa peste o lună, şase sau un an-doi, reprezintă cărţile şi caietele citite şi scrise în perioada şcolarizării. Nu rămâi cu cărţile şi caietele după un an de şcoală, ci cu informaţiile şi cunoştinţele din ele. Aşa că sfatul nostru este să nu te ataşezi foarte tare de aceste entităţi purtătoare de informaţie. N-ai de făcut decât să inviţi oameni la planul de marketing sau să le ţii chiar tu plan de marketing, după o planificare atentă, tratată cu rigurozitate şi responsabilitate. Cum am mai afirmat şi în altă lucrare de-a mea*, eu mi-am impus să cunosc zilnic o persoană nouă şi să ţin zilnic un plan de marketing. Astfel, am ocazia, cel puţin teoretic, de a prospecta minimum 30 de persoane lunar şi de a înscrie în reţeaua mea (fronţi sau adâncimi), minimum 9 persoane. Iar dacă legile statisticii funcţionează, aceasta înseamnă că înscriu în fiecare lună cel puţin un viitor lider şi constructor de reţea, care în decurs de 3-5 ani, îmi va aduce un venit în euro cu cel puţin patru zerouri.

Network marketing-ul este o activitate de cursă lungă. Cine îl începe aşteptându-se la venituri imediate şi neapărat mari, va renunţa odată şi odată. Şi eu am făcut-o... Dar când mi-am dat seama că oricum muncesc ceva în fiecare zi, ceva care de cele mai multe ori nu îmi aduce un venit rezidual, am realizat imensa valoare a afacerii de network marketing şi m-am reîntors la ea. Rezultatele mele de acum nu sunt extraordinare, dar vor fi. Am studiat mult sistemul, l-am discutat îndelung cu lideri de la mai multe companii de profil care activează pe tot mapamondul, nu numai în România, şi am înţeles ce trebuie să fac pentru a ajunge să-mi văd visul cu ochii. Mă lupt cu mine însumi în fiecare zi pentru a face ce trebuie făcut, nu ce îmi place să fac; uneori reuşesc, alteori dau greş, dar, oricum, pun în fiecare zi măcar o cărămidă edificiului afacerii mele şi reţeaua creşte.

Ştiu că îţi doreşti, dragă networker începător, să ai rapid rezultate, să te vezi rapid scăpat de datorii sau să-ţi cumperi cât mai repede maşina ori casa visurilor tale, însă... ai răbdare. Ai răbdare. Ai mare răbdare. Fă-ţi un plan de lucru, extra-activităţii tale de bază, urmează-l cu încăpăţânare în fiecare zi şi, într-o jumătate de an – un an, vei avea primele rezultate! Te vei schimba, devenind persoana care este în stare să managerieze veniturile uriaşe la care vei avea acces.

___________
* Este vorba despre volumul I al unui SISTEM DE START in Network Marketing, "3 Paşi spre Extraordinar!", care poate fi comandat la http://profesordefericire.tripod.com

=========================================================================
Extras din cartea "Cine? Ce? Unde? Cum? Când? şi De ce? Network Marketing", în curs de apariţie la Editura PAVCON. Precomenzi se pot face la comenzipavcon@yahoo.com

De ce oare?...

de Constantin D. Pavel

Ieri am avut o discuţie extrem de interesantă şi plină de revelaţii cu dl. dr. Ovidiu Petcu, un autor foarte talentat şi un fin analist, specializat în psihiatrie şi psihologie. Domnia sa mi-a făcut onoarea de a publica în revista "Profesor de... Fericire" nr. 5 (care abia a apărut şi poate fi comandată la http://profesordefericire.tripod.com) şi nr. 6 (care urmează să apară) un articol despre mecanismele succesului, privite din punct de vedere ştiinţific. Pur şi simplu, după citirea primei părţi din acel articol şi după ce mi s-a "povestit" cea de-a doua parte (la care dl. dr. încă mai lucrează), mi s-a făcut lumină în minte!
"De ce oare" unii au succes şi alţii nu au a devenit, de-acum, cel puţin pentru mine – dar şi pentru dragii mei cititori ai revistei "Profesor de... Fericire" – o întrebare cu un răspuns foarte clar! Totul ţine de informaţia pe care o introducem în creier şi de modul în care aplicăm ceea ce învăţăm! Practic, analizând articolul şi discuţia cu dl. dr. Ovidiu Petcu, am ajuns la concluzia că eu sunt acum, aici unde sunt, pentru că... am citit foarte multe cărţi de dezvoltare personală, am ascultat foarte multe casete şi CD-uri cu lideri şi antrenori de viaţă, am participat la foarte multe seminarii ale unor oameni de succes (apropos, pe 21 aprilie vine iarăşi celebrul Brian Tracy în România, pentru a susţine un seminar la Bucureşti, cu tema: "Planificarea strategică, Stabilirea scopurilor şi Managementul alocării timpului"! Eu voi fi acolo! Dacă vrei să mergi şi tu, cu 50 de euro REDUCERE, sună-mă la 0723.26.90.40 pentru a te înscrie! Locurile sunt limitate!!!), apoi am început să aplic metodic, constant, cele învăţate! Astfel, am schimbat mediul în care trăiam, am schimbat acţiunile zilnice, am schimbat aşteptările şi, în final, am schimbat şi rezultatele! Sunt eu mulţumit de locul unde am ajuns? DA! Răspund cu un DA mare, răspicat, iar în ceea ce priveşte viitorul meu şi al familiei mele, el este cât se poate de roz şi... sună cât se poate de bine! De ce oare? Pentru că am introdus în minte, cu consecvenţă, timp de aproape 10 ani, informaţii menite să mă ducă la succes!
Şi tu poţi porni pe această cale, chiar acum, chiar de azi! Fă-o, fără nici o amânare! Înscrie-te pe Programul Educaţional Lunar oferit de PAVCON eDucational (http://pavconeducational.tripod.com/programuleducationallunar) şi începe munca de schimbare interioară! Nu te uita la cât va fi nevoie să investeşti! Vei primi înapoi cu mult, cu mult, cu mult mai mult decât gândeşti tu acum! Fă-o, pur şi simplu, căci, aşa cum a demonstrat şi dl. dr. Ovidiu Petcu în articolul său, succesul este hrănit şi se face mare doar cu cărţi, casete/CD-uri şi seminarii! Şi nu uita niciodată că viitorul începe cu clipa de acum!

Mulţumire...

de Constantin D. Pavel

Am un profund sentiment de mulţumire interioară şi de pace când mă gândesc la vieţile oamenilor pe care i-am atins de-a lungul ultimilor ani... Şi îmi îndrept către ei toate mulţumirile mele, fiindcă fără ei eu n-aş mai fi fost eu, cel de acum! Vă mulţumesc, dragilor, pentru că mi-aţi permis să învăţ de la voi! Vă mulţumesc, dragilor, pentru că aţi crezut în mine şi m-aţi făcut puternic! Vă mulţumesc, dragilor, pentru minunatele momente petrecute împreună. Ele reprezintă extrem de mult pentru mine - un izvor nesecat de energie şi învăţăminte. Vă mulţumesc, dragilor, pentru că existaţi! Eu sunt eu doar prin voi! Vă mulţumesc! Şi vă iubesc nelimitat şi întotdeauna viu!

Despre noi şi despre ţară...

de Alexandru Vlahuţă

"— Doamne, frumoasă ţară mai aveţi... Pământul d-voastră e într-adevăr o mamă care vă răsfaţă: el vă dă, aproape de-a gata – şi asta nu este totdeauna un bine – vă dă cu mâna largă fructele cele mai gustoase, grânele cele mai căutate în Europa şi vinuri despre cari noi, la Paris, vorbim ca de lucruri din poveşti. În alte părţi va să munceşti şi s-asuzi din greu, să te lupţi piept la piept cu pământul ca să smulgi şi tu ceva din bogăţiile lui, fără să mai vorbim de ţările friguroase unde glia e săracă şi unde oamenii sunt nevoiţi să ceară mărilor hrana pe care nu le-o poate da pământul. Aici am văzut păşuni întinse rămase nepăscute, păduri nemărginite ce par a fi crescut numai pentru podoaba munţilor şi adăpostul fiarelor, gorgane de sare şi râuri de păcură ce de sine au izbucnit din adâncuri, nerăbdătoare, viind ele la d-voastră. Eu am rămas pe gânduri ieri, la Lopătari, când am văzut pe deal limbile acelea de flăcări, străvezii, tremurătoare în bătaia soarelui – îmi închipuiam... poţi oare să nu visezi într-o ţară ca a d-tale?... îmi închipuiam că pe dealul acela al Smoleanului s-ar ridica un oraş care s-ar încălzi şi s-ar lumina c-un gaz aşa de curat, strecurat cu atâta grijă şi împărţit cu atâta dărnicie de bunul d-voastră pământ, şi că toţi munţii aceştia – frumoşii munţi ai Buzăului, care au lacuri, şi chihlimbar, şi aur – şi-ar deschide deodată ascunsele lor comori şi le-ar revărsa asupra acelui oraş, asupra ţării întregi... Ce noapte divină, şi cum te îndeamnă la vorbă şi la vedenii!... Spune drept dacă patria d-voastră – pe care-mi închipui cât trebuie s-o iubiţi – nu vă dă adesea visuri de acestea, dintr-o mie şi una de nopţi. În orice caz, mărturiseşte că sunteţi un popor fericit.
— Ar trebui să fim. Îţi spuneam însă ce istorie zbuciumată am avut, o luptă a fost aproape toată viaţa noastră, şi un câmp de jaf şi de măcel – pământul ţării. Şi azi găsesc plugarii noştri săgeţi pe unde ară, şi pinteni şi zăbale ruginite, şi oase de cai cu oase de viteji amestecate. Pe când d-voastră munceaţi în linişte şi ridicaţi altarele luminii apusene, noi păzeam – străji credincioase şi neadormite – la porţile Carpaţilor, noi ne luptam, sărmanii, neştiuţi şi neajutaţi de nimeni, şi apăram cu sângele nostru sfânta şi rodnica d-voastră pace... Gardă care moare – cum ziceţi în mândra d-voastră limbă – moare, dar nu se predă. Noi am fost garda aceea! Vedeţi dar că nu vă suntem tocmai străini, şi că am pus şi noi ceva – de departe – la lumina asta mare, spre care de-abia acum, de câţiva ani, putem să ne întoarcem faţa şi să ne adăpăm, la strălucirea ei, sufletele noastre aşa de-nsetate, de veacuri însetate. Poporul nostru e încă sub spaima primejdiilor prin care a trecut. El nu-i strângător, pentru că a strâns de mii de ori, şi de mii de ori a fost jăfuit; el nu-i încrezător în dreptatea şi rânduiala omenească, pentru că mereu s-a încrezut, şi mereu a fost înşelat, şi de oameni, şi de soartă. El e acum, bietul, ca un copil bătut, un copil bun, blând, înzestrat cu cele mai alese însuşiri – comori ascunse dorm încă în sufletul lui, ca şi în pământul pe care trăieşte – şi în ziua când, înseninat şi trezit la adevărata viaţă, va fi chemat să şi le arate, nu va fi popor pe lume mai cuminte, mai generos şi mai de ispravă ca poporul românesc."

=============================================================
Citat din "România pitorească", de Alexandru Vlahuţă. Tot pentru aducere aminte...

Aducere aminte...

Spre aducere aminte şi spre impulsionarea şi motivarea celor care nu cred în ei înşişi!




Bucuraţi-vă şi Învăţaţi! Şi dacă vreţi şi voi, scrieţi-mi la pavcon@yahoo.com.