Primăvara mea!

de Constantin D. Pavel

Ieri am stat de vorbă cu nişte flori în pădure... Erau vesele, bucuroase că le-am băgat în seamă! "Ce cauţi pe-aici?", m-a întrebat una din ele. I-am zâmbit şi am ridicat din umeri. "Primăvara", i-am răspuns cu sufletul. "Aha, înseamnă că ai venit exact unde trebuia! - a exclamat. Tocmai am adus-o cu noi!" Am privit în jur, curios să zăresc primăvara. Nu era nicăieri. Dar, cu coada ochiului, am prins o mişcare rapidă după un pâlc de copaci din stânga. "Aha! - am strigat. Acolo mi-erai?" Ruşinată, s-a prelins de după copaci, cu capul în jos şi cu pletele fâlfâind uşor în vânticelul molcom ce mângâia încet pădurea. Părea o fetiţă speriată, dar purtând în colţul gurii un zâmbet şăgalnic, ca şi când ar fi fost gata de şotii îndată ce-aş fi strigat "haide"! "Câţi ani ai?" - am întrebat-o, apropiindu-mă ca s-o privesc mai bine. "Nu ştiu..." - a şoptit cu glas de brebenei şi pădurea toată s-a înfiorat. Mii de bobocei de flori sălbatice s-au umflat mândri şi-au explodat în tot atâtea mii de floricele bucuroase de viaţă. "Nu ştii câţi ani ai?" - am întrebat-o din nou, pe un ton încărcat de reproş. Acum, că mă găseam la numai doi paşi de ea, am putut s-o observ mai bine. Avea nişte ochi atât de adânci, încât am simţit că mă înec în ei dacă o mai privesc mult... Aşa că mi-am îndreptat privirea în sus, părând că sunt în căutarea vreunei înaripate rătăcite pe-acolo. "Te intimidez?" - mi-a şoptit ea, făcându-mă să mă cutremur uşor... "Nu... Nu, deloc..." - am bâiguit cu un glas răguşit de emoţie. "Atunci de ce nu te uiţi la mine?" "Pentru că nu mi-ai spus câţi ani ai" - am contraatacat eu. "Patruzeci!" - a zis ea şi, dintr-un salt, s-a cuibărit la pieptul meu. Avea acelaşi miros ca în trecut, era aceeaşi primăvară din anii trecuţi, dar acum avea patruzeci de ani! Doamne, ce bătrână primăvară! "Cum patruzeci? - am exclamat. De unde patruzeci? Când au trecut patruzeci de ani? Unde s-au dus?" Am simţit deodată cum mi se strecoară, vicleană şi plină de căldură, în inimă. Şi de-acolo, ca de departe, din străfundurile sufletului, mi-a dat răspuns: "Aici..."