Scrisoare către ţara mea

Posted on October 17, 2013 by Petronela Rotar

Îţi scriu cum i-aş scrie iubitului meu, căci relaţia cu ţara ta e o relaţie de iubire dar şi de alegere. Pentru că am ales până acum să rămîn cu tine, când alţii te-au părăsit şi au găsit alta mai bună. Şi mai cred că am ales să mă nasc aici şi nu în altă parte, pentru că noi două aveam un destin de dus împreună.

Dar am ajuns într-un punct în care simt că relaţia noastră se destramă, ţara mea dragă. O aud cum horcăie, cum îşi dă duhul. Iar pe tine te detectez indiferentă, în timp ce eu lupt să o salvez. Lupt în stradă pentru tine, România mea, copiii mei luptă în stradă pentru tine, prietenii mei luptă în stradă pentru tine, iar tu te uiţi blazată la lupta noastră. Uneori, râzi de noi. Îmi spui, şi atunci când o faci capeţi vocea unor oameni din jurul meu, că locul meu, în particular şi al femeilor, în general, e la cratiţă. Că să fii în locul bărbatului meu, mi-ai arăta tu mie proteste. Că aşa educaţie le dau copiilor mei, care mi-au moştenit combinaţia cromozomială şi vor trăi într-o lume machistă. Păi, da. Aşa educaţie le dau fetelor mele. Le învăţ să nu se lase minţite, înşelate, batjocorite, prostite pe faţă, călcate în picioare. Să nu îşi tragă un văl de indiferenţă peste ochii pe care să îi închidă apoi la ce se întâmplă cu ele şi cu viitorul lor. Să aibă principii şi să le pese. Coloana vertebrală dreaptă, băţ. Să lupte pentru ceea ce cred, chiar dacă lupta e grea şi fără sorţi de izbândă, chiar dacă luptă singure, chiar dacă lupta le e luată în derâdere de ignoranţi şi nepăsători şi nesimţitori. Dacă vocea nu le e auzită din prima, să ţipe mai tare şi mai mult, până va fi atât de deranjantă încât nu va mai putea fi ignorată. Pentru că dacă se lasă batjocorite de cei pe care i-au ales să le reprezinte, să le conducă, se vor lăsa batjocorite şi de cei pe care îi vor alege să le fie parteneri, şefi sau angajatori. Dacă ridică din umeri neputincioase la ce decid pentru viaţa şi ţara lor guvernanţii, vor ridica şi când soţul va decide să le bată sau să le înşele, de exemplu. Sau când angajatorul va face abuzuri. Vor spune, aşa cum face restul, asta e, aşa e în România, nu avem ce face. Vor tăcea şi vor fi umile, pentru că aşa face toată lumea doar, vor fi călcate în picioare, vor acumula furie şi frustrare şi neputinţă. Eu le învăţ că ba da, avem ce face. Un soţ sau un angajator abuzator pot fi părăsiţi, însă nu înainte de a-ţi juca toate cărţile, nu înainte de a lupta până la capăt. Iar când nu mai e nimic de făcut, când lupta devine zadarnică, când abuzul e prea mare, te poţi ridica să pleci, să o iei de la capăt.

La fel şi cu tine, ţara mea dragă, care mă dori. Şi tu eşti părăsibilă, ţi-au arătat-o milioane de români, doar. Uite, eu încă lupt. Lupt fiindcă te iubesc, deşi nu ai fost întotdeauna dreaptă cu mine. De fapt, ce vorbesc, nu ai fost niciodată prea dreaptă cu mine. Erai rigidă şi închisă când ţi-am apărut pe lume, am crescut la coadă la pâine cu cartela în mână, învăţând o istorie strâmbă. Când am mai crescut, deşi te eliberaseşi, pasămite, nu i-ai dat mare lucru femeii singure cu copii care eram. Un job prost-plătit – o meserie de care am vrut să fiu mândră dar de care azi mi-e aproape ruşine, un sistem croit greşit şi nedrept, cohorte de politicieni corupţi şi obraznici care să mă mintă în faţă, să mă fure, să mă calce în picioare, şcoli proaste pentru copiii mei, spitale mizere cu medici şpăgari care l-au lăsat pe tata cu atac cerebral să paralizeze fiindcă era duminică şi eu eram departe şi nu ştiam ce i se întîmplă ca să pot interveni.

Sigur, am avut şi momente frumoase, noi două. În numele lor, încă lupt şi încă sper. Încă mă înduioşezi, aşa cum ieri, oamenii ăia de la Pungeşti, urmaşi ai răzeşilor lui Ştefan, când s-au aşezat în genunchi în faţa utilajelor,  m-au făcut să plâng. Dar şi să mă înfurii foarte, să mă doară cumplit, să simt o revoltă îngrozitoare, de neoprit. Şi, naivă cum sunt, îi cred cu tot sufletul pe oamenii ăia săraci că au îngenunchiat din durere, din spaimă, din dragoste pentru pământul şi copii lor, nu pentru că i-ar fi plătit cineva, cum mi se tot spune, tot aşa cum eu şi copiii mei şi prietenii mei îngheţăm şi răguşim pe stradă din convingere şi revoltă şi pentru că nu mai suportăm, gata, ne-a ajuns. Iar dacă revolta, lupta noastră poate şi este folosită în scopuri obscure, asta nu o face mai puţin dreaptă, nu vezi? Roşia Montană sau gazele de şist sunt doar spinele iritative, pretextele care ne-au făcut să spunem stop minciunii, manipulării grosolane, nedreptăţii, corupţiei, abuzurilor care se derulează pe repeat de 24 de ani încoace, fără pauză de schimbare a casetei măcar.

Românie, asta e ultima mea luptă. Dacă nu mă mai încapi, dacă nu te opreşti din a mă călca în picioare, dacă vei continua să mă abuzezi, te părăsesc. O să te mai iubesc, desigur, dar de departe, de unde nu o să-mi mai poţi face rău.

(Preluare de pe blogul Doamnei Petronela Rotar, http://acestblocdenervi.wordpress.com/2013/10/17/scrisoare-catre-tara-mea/)

Miza afacerii

Despre MLM...

Interviu cu Constantin D. Pavel,

Scriitor, Fondator SELF COACH SYSTEMS

1. Bun venit pe MLM News. Vă rugăm să vă prezentați, în câteva cuvinte, pentru vizitatorii noștri care doresc să vă cunoască.

Sunt Cătălin și sunt scriitor.

Scriu de la vârsta de 13 ani, adică de... 32 de ani, si pasiunea mea cea mare ramâne în continuare exprimarea prin scris. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a deschis calea către libertatea personală pe care o oferă o afacere MLM și că, astfel, de câțiva ani buni, îmi trăiesc aievea visul: scriu în fiecare zi!

Profesional, am practicat o mulțime de meserii, de la strungărie la merceologie, de la tehnoredactare la jurnalistică de presă scrisă și televiziune, dar sufletul meu era mereu îndreptat către activitatea de scriitor. Orice am făcut, privind retrospectiv, am făcut pentru a-mi crea condiții prielnice ca să scriu. Fiindcă nimic nu e mai important în viață decât urmărirea scopului unic personal; acesta odată atins, toate celelalte se realizează de la sine. (Dar asta am învățat-o în ani și ani de zbateri, căutări și acțiune concentrată!)

Sunt o ființă umană și sunt fericit!

2. Cum ați luat contact cu domeniul network marketing-ului? Cu cât timp în urmă? Ce v-a atras la această industrie?

În primăvara lui 1998 mergeam pe stradă cu un bun prieten, jurnalist și el, și, la un moment dat, mă întreabă: ”Ai auzit de Amway?” ”Nu!”, zic. Și el a continuat să îmi descrie ce auzise de la un unchi de-al lui; evident că n-am fost atent. După ce a terminat și m-a întrebat dacă vreau și eu, i-am răspuns sec: ”Nu, mulțumesc!”.

La câteva luni distanță m-a sunat o colegă de serviciu de la ziarul ”Curentul”, unde lucram pe-atunci, și mi-a zis: ”Cătăline, ai nevoie de ceva bani în plus?” ”Mănânci calule ovăz?”, am întrebat-o. ”Atunci ne vedem mâine la 17:30, în față la McDonald’s Obor. Să nu mă faci de rușine și să nu vii, că-mi pun obrazul pentru tine! Hai, pa, ne vedem mâine!” Și mi-a închis.

M-am dus. Iar de acolo a început povestea... O poveste de-a dreptul fantastică, una din acele povești în care intri și nu mai vrei să ieși niciodată, o poveste care te schimbă profund, care te transformă dintr-un simplu om într-o ființă umană. Am trecut prin mai multe companii și toate au fost minunate, au reprezentat locurile ideale pentru a-mi învăța lecțiile și a păși mai departe.

Ce m-a atras la MLM? Posibilitatea să fiu eu, să fiu scriitor, să fiu complet! (Dar mi-am dat seama de asta după ceva ani de ezitări și lupte cu minciunile din mine...)

3. Conduceți propria firmă din industria MLM. Cum v-a venit ideea? Ce v-a determinat să renunțați la statutul de distribuitor în favoarea celui de proprietar de companie MLM? V-a plăcut combinația MLM-cărți? Vă doreați mai mult? Care este misiunea SELF COACH și ce scopuri și-a propus pentru 2013? Intenționați să extindeți rețeaua SELF COACH și la nivel internațional, cu titluri în alte limbi?

Să le luăm pe rând... și să închegăm povestea (pe care n-am mai scris-o niciodată și, tocmai de aceea, mulțumesc MLM News pentru această oportunitate).

Ideea s-a concretizat după ce, prin intermediul companiei PAVCON eDucational, începând cu 2005, am distribuit, în șapte ani, mii de Programe pentru Succes, către o mulțime de oameni din diferite sisteme MLM, iar unii dintre ei mi-au spus direct: ”Dacă tot recomandăm oamenilor din rețele noastre să citească și să asculte CD-uri, n-am putea primi o bucățică din adaosul comercial, pentru munca pe care o prestăm?” La început a fost un simplu program de afiliere, după care, vreme de trei ani am studiat, analizat, calculat și proiectat un sistem de bonificație care să ofere cât mai multe beneficii celor care deveneau parteneri SELF COACH. Și, astfel, am fondat, la 1 martie 2012, SELF COACH SYSTEMS, cel dintâi sistem de marketing în rețea din România care distribuie produse și servicii educaționale din domeniul dezvoltării personale: cărți, CD-uri audio, DVD-uri, reviste, conferințe, cursuri, seminarii, workshop-uri, coaching personalizat ș.a.m.d.

La statutul de distribuitor în companiile unde activam am renunțat pentru că, pur și simplu, aș fi intrat în conflict de interes și, în plus, nu era etic pentru ceilalți distribuitori. Așa, îmi pot păstra echidistanța și oamenii au încredere în mine și în SELF COACH.

Distribuția cărților într-un sistem de tip rețea se potrivește ca o mănușă. Marile companii de network marketing au ele însele sau s-au aliat cu sisteme educaționale puternice, care oferă informații de calitate și leadership performant, fără de care, de la un anumit nivel în sus, nici o structură nu mai poate funcționa. Și când am constatat că există companii care încă nu au un astfel de sistem, mi-am luat inima în dinți și... iată, am fondat SELF COACH SYSTEMS, un sistem educațional complementar la care poate adera orice distribuitor, fiindcă ideea de bază este chiar aceea de... SELF COACH – fiecare se antrenează pe sine pentru succesul în compania unde activează, nu i se impune nimic din afară! Și pe lângă educația personală, mai construiește, între timp, încă un activ financiar solid...

Misiunea SELF COACH, așa cum e prezentată și în Codul de Conduită Etică al Companiei, este de a oferi tuturor semenilor noștri o educație non-liniară solidă, în baza căreia fiecare să își poată construi o viață fericită și împlinită. Credem în șansa fiecărui om de a-și căuta fericirea de sine și știm că educația de cea mai înaltă calitate este calea.

Dacă în 2012 am consolidat relațiile cu furnizorii de materiale educaționale, pentru ca distribuitorii SELF COACH să poată accesa o paletă cât mai largă de astfel de produse, anul 2013 este anul dezvoltării structurii de Parteneri și Clienți SELF COACH, atât la nivel național, cât și internațional, printre românii aflați în diaspora. Intenționăm să extindem distribuția de materiale educaționale online în limba română peste tot unde există români sau vorbitori de limba română dornici să se educe fără opreliști, urmând ca, de la jumătatea anului, să tatonăm și piața de limbă engleză, cu materiale ale autorilor români, astfel încât să exportăm produsul materiei cenușii românești, nu materia cenușie cu totul!...

4. Care credeți că este cauza percepției negative a MLM-ului în România, a neîncrederii în acest domeniu? De ce partenerii companiilor de network marketing aud atât de des "MLM, nu!" sau "Exclus MLM!", când își prezintă oportunitatea?

Lipsa de educație și de răbdare. Oamenii vor bani și îi vor repede. Numai că banii sunt un produs rezidual într-o rețea MLM. Banii sunt fumul și, din cauza fumului, oamenii – lipsiți de educație antreprenorială și de leadership – nu mai văd adevărata miză a afacerii: libertatea!

Negativismul resimțit în piață este doar rodul care a răsărit după ce au fost însămânțate valori greșite. Prea mult s-a crezut că MLM-ul, prin structura sa de tip rețea, poate oferi ”bani ușor câștigați” – easy money, cum spun americanii... – și tocmai de aceea a fost asemuit atât de repede cu sistemele piramidale ilegale.

În MLM nu se câștigă bani, ci se creează! Om cu om, lider cu lider, apar așa-numitele ”noduri de rețea”, care sunt, de fapt, active financiare, surse de bani. Dar pentru a înțelege și a putea aplica acest principiu, singurul care aduce abundența în afaceri, e nevoie de educație, de foarte multă educație! Și spun asta nu pentru că vând cărți și conferințe, ci pentru că am auzit-o cândva, cu mai bine de un deceniu în urmă, de la un milionar autentic, de pe scena Sălii Palatului din București, și am crezut-o!

Acum mi-e simplu, când cineva mă întreabă ”care e secretul succesului în MLM”, să spun: cel puțin un metru cub de cărți de dezvoltare personală, vreo 2000 de ore de ascultat CD-uri și minimum un curs pe lună. Și atunci, abia atunci, vei fi în stare să descoperi singur care-i ”marele secret”: educația!

5. Care e profilul persoanei care poate să se apuce de MLM?

Simplu: să aibă vise personale mari și dorința de a mai trece încă o dată, măcar trei ani, printr-un ”alt tip de școală”. În rest, e floare la ureche, trebuie doar ”să triezi oamenii pentru a descoperi ființele umane”...

6. Dvs. oferiți și consultanță în domeniul de network marketing. Care e principala provocare cu care se confruntă cei care pornesc o astfel de afacere? Unde se blochează partenerii companiilor MLM cel mai des? Își epuizează lista de cunoscuți fără rezultate spectaculoase și se blochează la prospectare? Care e provocarea care face diferența între succes și eșec?

Problema cea mai des întâlnită în MLM – și nu doar la noi în țară – este că la construirea unei rețele toți noii distribuitori sunt băgați cu lopata, fără discernământ, apoi sunt lăsați de izbeliște. Din experiență pot afirma că un om nou are nevoie de minimum 30 de zile de atentă îndrumare pentru a învăța bazele afacerii; și după aceea îi mai trebuie 3-5 ani ca să o construiască. Dorința de rezultate rapide, însă, conduce la tratarea oamenilor cu superficialitate și tocmai de aceea rata de renunțare este mare.

Un lider autentic triază foarte atent prospecții, îi împarte în cele 3 categorii de oameni dintr-o rețea – Clienți, Consumatori și Prosumatori – și apoi lucrează 90% din timp cu Prosumatorii. Celelalte două categorii – Clienții (cei care cumpără și nu se înscriu) și Consumatorii (cei care se înscriu și cumpără din când în când) – nu sunt în atenția liderului, căci el știe că nici Clienții și nici Consumatorii nu pot da predictibilitate afacerii sale, pe când Prosumatorii da.

Cei care își epuizeaza lista de nume și se blochează la prospectare sunt Consumatori puși să facă munca unui Prosumator. E ca și cum ai pune un handabalist să joace hochei; tot sportiv se cheamă că este, dar... parcă nu-i din același film. Consumatorul vrea bani și nu e dispus să învețe să îi facă; el vrea să îi câștige repede și, când vede că în MLM nu se câștigă bani, fuge și spune că afacerea a fost proastă, nu că el... scuze! Prosumatorul, în schimb, are vise, înțelege mecanismul afacerii – dacă îi este explicat de un lider autentic – și... înainte de a face prima invitație sau de a arăta primul plan de marketing, se educă în acest sens: adică citește măcar 5 cărți despre network marketing, ascultă măcar 20 de CD-uri și merge la vreo 3-4 seminarii. Fără toată informația pe care o va acumula din aceste surse, el știe că va fi doar carne de tun. Așa că pune burta pe carte și aplică în practică ce învață, pas cu pas, om după om, cu răbdare de fier și cu conștiința că recompensa va veni abia peste câțiva ani de zile.

Și atunci realizează ce face diferența dintre succes și eșec: SCOPUL!

Oamenii care eșuează au scopuri eronate, ei vor bani. Oamenii care au succes au scopuri autentice: ei vor să-și facă partenerii bogați. Și într-un caz și în altul sunt implicați banii, însă în primul sunt scopul, în cel de-al doilea sunt reziduul. Ca să parafrazez un autor mult mai mare decât mine: ”Aleargă după bani și nu-i vei avea niciodată; caută-le bârlogul și vor fi ai tăi pentru totdeauna!”

7. Dacă ar fi să recomandați o singură carte, doar una singură, din cele disponibile pe Self Coach, care ar fi aceea?

Toate! Fiindcă o carte sau un CD sau un curs, ele în sine, n-au o valoare prea mare. Împreună, însă, pot forma o ființă umană educată, un lider autentic.

Recurg la o comparație: închipuiți-vă că cineva vrea o casă și are în fața sa un morman de cărămizi. ”Care-i cea mai valoroasă cărămidă dintre toate?” Toate! Dar împreună!

Acordați-vă șansa de a accesa universul educațional SELF COACH SYSTEMS cel puțin un an și apoi mai vorbim!...

8. Un mesaj pentru vizitatorii MLM News?

Urmați liderii autentici și faceți ce vă spun ei!

Cum îi identificați? De obicei sunt ființe umane foarte bine educate, modeste, calme, a căror forță interioară o simțiți din plin când intră în camera în care vă aflați. N-o să-i auziți vorbind despre bani ca scop în sine, ci despre valori umane, despre bunătate, respect și IUBIRE!

Căci unde dragoste (de oameni) nu e, nimic nu e!

Într-o rețea unde e iubire, totul vine de la sine...

Vă mulțumesc și vă iubesc (chiar dacă acum nu credeți asta...)!

_________________________

Interviu publicat pe site-ul www.mlmnews.opv.ro/mlm-news/

Scrisoarea unui Român...

Raspunsul un cetatean roman la scrisoarea unui senator roman care se adresa romanilor plecati din tara.
 
''Dragă Domnule Senator Viorel Badea,


Sînt și eu unul dintre „românii de pretutindeni" care au primit scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu știam, „Zilei românilor de pretutindeni". Vă mulțumesc pentru caldele urări și îndemnuri, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce mă privește pe mine, unul din românii de pretutindeni cărora vă adresați. Nu am adus nici o „contribuție" comunității care a binevoit să mă primească (în afară de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile românești", nu practic sport de performanță sub drapelul țării, iar singurul domeniu în care „excelez" deocamdată este livrarea de mîncare indiană la domiciliu, pentru că lucrez ca delivery driver la un restaurant dintr-un orășel scoțian.


Alta ar fi fost însă situația dacă mi-ați fi scris, dvs. sau unul dintre numeroșii dvs. colegi din Parlament, acum șase luni, cînd încă nu eram un român „de pretutindeni", ci un român de la mine de-acasă, mai exact din Iași.
Aș fi putut să vă răspund că sînt cercetător științific la Universitatea Al. I. Cuza și că mă ocup de editarea Bibliei de la 1688, prima ediție critică a celei mai vechi Biblii românești (știați că sîntem ultimul neam din Europa care încă nu are prima sa Biblie într-o ediție critică?). M-aș fi mîndrit cu fetele mele, care practicau un sport de performanță sub drapelul țării, cum spuneți, și m-aș fi lăudat că am dus și eu puțin din „graiul țării" mele pe la Paris și Geneva, sau că mi-am petrecut șapte ani printre vechile manuscrise românești, primind pentru munca mea o summa cum laude. Dar nici dumneavostră nu mi-ați scris, nici eu nu v-am răspuns. Așa merg lucrurile, cum s-ar spune.


Dar de ce îmi scrieți tocmai acum, cînd mi-am luat lumea în cap, împreună cu ai mei, și ne-am alăturat și noi „românilor de pretutindeni" care își caută pe aiurea dreptatea pe care nu au găsit-o în țară?
Ca să îmi arătați că vă pasă?


Dacă vă pasă atît de mult de „valorile și tradițiile românești", de ce nu mi-ați scris, dvs. sau colegii dvs., pe cînd eram în țară? De ce nu m-ați întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu și colegele mele, tineri doctori în filologie și slujbași ai culturii române pentru care suspinați acum? V-aș fi rugat atunci, dacă știam că vă interesează atît de mult istoria neamului, să faceți ceva pentru profesorul meu de istorie, care se stinge de boală pentru că din pensia sa nu-i ajung banii de medicamente. V-aș fi chemat la Iași să vedeți cum trăiește de pe o zi pe alta un antrenor de performanță, pentru care s-a cîntat imnul României la Berlin, și cum niște copii devotați se antrenează să devină campioni pe podelele roase și pline de cuie ale unei săli de sport care n-a prins încă o campanie electorală. V-aș fi dus prin oraș și v-aș fi arătat Filarmonica ieșeană, care de zece ani stă să se prăbușească sub schele, și Teatrul Național, mutat într-un cub de carton. Și la urma urmei, dacă tot invocați acum cuvintele lui Sadoveanu și îndemnul „să devenim un popor vrednic", v-aș fi spus că de douăzeci de ani mă simt, în fiecare zi, mințit, furat și umilit în țara mea. Și că am obosit să devin „vrednic" printre șmecheri, canalii politice și „băieți deștepți".

Dar, repet, nici dvs. nu m-ați întrebat, nici eu nu v-am răspuns. Și atunci, de ce m-ați găsit tocmai acum?Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i heretisiți pe emigranții români cu ocazia unei așa-zise „zile a românilor de pretutindeni". Nu poate fi o sărbătoare o zi a românilor „de pretutindeni", există doar o singură zi a românilor și a României din care găștile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine și pe alte milioane de compatrioți, să ne luăm lumea în cap, să ne lăsăm în urmă limba, părinții și prietenii și să ne căutăm pe aiurea pîinea și dreptatea. Ce sărbătoare vedeți în asta? Nu e nici o sărbătoare pentru familiile despărțite, pentru frații și prietenii lăsați în urmă, sau pentru acei „români de pretutindeni" ai căror copii s-au spînzurat în țară de dorul lor. Și, în general, nu există sărbători adevărate cînd te afli „pretutindeni", ci doar acasă.


Iertați-mă, dar nu am nevoie să-mi amintiți dvs. de „valorile românești". Ocupați-vă de ele în țară, acolo unde „cultura și valorile românești" sînt lăsate în paragină. Și v-aș mai ruga ceva. Sînteți totuși un reprezentant al clasei politice românești. Aveți decența de a nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea „celor ce au luptat pentru libertatea poporului".


În Franța am cunoscut un om care și-a pierdut o mînă în masacrul de la Otopeni, în decembrie '89. Lucrează acum ca magazioner la un depozit, din mila unor străini generoși. Vă asigur că omul acesta ar scuipa astăzi pe orice discurs politicianist în care sînt amintiți eroii din decembrie '89. Altfel, o duce bine (în curînd, îl veți putea vedea și auzi într-un documentar tv despre Revoluție, apropo, nu-i așa, de cei care „fac cinste țării natale").
La sfîrșit, aș vrea să vă asigur că nu mi-e rușine că sînt român. Așa mi-am învățat și fetele, să nu le fie rușine să spună de unde vin. Singurele momente în care mi-e rușine că-s român sînt atunci cînd politicienii îmi vorbesc despre România. În gura lor, România pute ca o hazna infestată, din care mă bucur că mi-am salvat copiii. Ca o măsură de igienă, ar fi prea mult dacă v-aș cere să păstraţi măcar distanța tăcerii?''


Ioan-Florin Florescu

Indignati-va!

de Cristian Campeanu

Unde întorci capul zilele acestea vezi numai manifestări ale unui faliment moral profund al societăţii româneşti în care reperele sunt calcate în picioare iar valorile sunt răsturnate, în care susul este jos, albul, negru iar Binele, Rău. Judecătorii care nu iau şpagă sunt “tâmpiţi”, Năstase este martirizat, iar Macovei, demonizată, plagiatul a devenit titlu de glorie, la Salon de livre merge Marga cu suita în vreme ce Patapievici, Pleşu, Liiceanu şi Cărtărescu stau acasă, liberalii sunt mai naţionalişti şi mai anti-europeni decât colegii lor comunişti, parlmentul a devenit refugiul mafiei, iar doamna Udrea este un candidat serios la şefia PDL. România este atât de coruptă moral încât moare pe dinăuntru.

 Ceea ce face ca o naţiune să fie puternică nu este nici armata, nici politica, nici economia, ci spiritul ei. O naţiune al cărei spirit este frânt nu poate realiza nimic. Nu poţi avea o economie sănătoasă şi prosperă fără un număr mare de companii mici şi mijlocii dinamice. Dar nu poţi avea astfel de companii dacă nu există oameni dornici să îşi asume riscuri şi încrezători în şansa şi abilitatea lor de a deveni prosperi, de a crea ceva din nimic şi de a lăsa ceva în urma lor. Dincolo de calcule economice complicate, dincolo de scheme financiare şi acorduri internaţionale şi chiar dincolo de resursele unei ţări, orice economie de piaţă sănătoasă se sprijină pe aceşti oameni liberi,optimişti, responsabili şi dornici de risc. Or, în România nu există suficienţi oameni de acest fel. Spiritul întreprinzător al naţiunii a fost aproape sufocat şi oricât ar aştepta românii un miracol economic, el nu va veni fără ca acest spirit întreprinzător să fie trezit la viaţă.

Acest lucru este mai important decât pare pentru că, pentru ca acest miracol să se producă e nevoie de câteva condiţii care trebuie îndeplinite. Mai întâi, românii trebuie să se simtă bine în ţara lor. Nu poţi să-ţi faci planuri de viitor, nu poţi să îţi asumi riscuri şi să-ţi iei inima în dinţi dacă inima ta este grea şi dacă nu vezi niciun viitor pentru tine şi ai tăi în ţara ta. Ca să se simtă bine în ţara lui, orice om trebuie să vadă că poliţistul din colţ este acolo ca să îl apere, nu ca să îl jefuiască împreună cu hoţii, că legea îl protejează, nu îl oprimă, că drumurile sunt bune, nu desfundate că guvernul este grijuliu şi chibzuit cu taxele şi impozitele lui şi nu vede în cetăţean doar o sursă de bani pe care s-o exploateze pentru a-şi ascunde incompetenţa şi corupţia. Nu în ultimul rând trebuie să se bucure că are acces la o cultură vie şi de calitate. Aşa cum am mai avut ocazia să o spunem, ceea ce ţine spiritul unei naţiuni viu este speranţa şi, de aceea, orice lider care este capabil să trezească speranţa în cetate va fi invincibil. Or, românii se simt rău în ţara lor, pe care mulţi au părasit-o deja iar alţii, la fel de mulţi, se gândesc să o părăsească, şi mult mai grav, nu mai au nicio speranţă. Spiritul lor este frânt şi asta se vede în falimentul ei moral.

Numai într-o ţară mortificată moral poţi asista la spectacolul obscen al victimizării şi martizării lui Adrian Năstase, numai într-o ţară care şi-a pierdut simţul de orientare etică poţi să compari un produs pur al nomenclaturii comuniste ca Năstase cu Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu fără să te prăbuşeşti a doua zi sub oprobriul public. Vreţi să vă indignaţi? Indignaţi-vă că televiziunile propagă fără ruşine noul cult pagân al lui Adrian Năstase, pe care îl văd ba preşedinte, ba judecător la CEDO şi că îi ridică în slăvi “calităţile intelectuale”, când singura sa producţie intelectuală semnificativă este teoria “drepturilor omului ca submarine torpiloare ale socialismului” expusă în lucrarea de referinţă “Drepturile omului, un concept retrograd”! Indignaţi-vă că domnul Ponta îşi păstrează titlul de doctor în Drept când însăşi Universitatea Bucureşti, adică instituţia care a emis acel titlu spune că a fost “plagiat” dar culmea, nu are dreptul să i-l retragă! Indignaţi-vă că autorul unui furt intelectual este prim-ministrul ţării, favoritul televiziunilor şi favorit la prezidenţiale, în vreme ce omul care a avut curajul să-i ţină piept lui Ponta, rectorul Universităţii Bucureşti, profesorul Mircea Dumitru este în cel mai bun caz ignorat, iar în cel mai rău, atacat imund. Indignaţi-vă că sistemul de Justiţie din România este atât de putred încât ucide moral tot ce atinge, astfel încât oamenii care trebuie să împartă Dreptatea au ajuns să emită judecata conform căreia “magistraţii care nu iau bani sunt tâmpiţi”, aşa cum probabil că sunt convinse şi acum judecătoarele şpăgare! Indignaţi-vă că parlamentarii români se agaţă cu ghearele şi cu dinţii de privilegii şi că recurg la orice tertipuri oricât de murdare pentru a ucide Agenţia Naţională de Integritate, singura instituţie alături de DNA, care stă între mafia instituţionalizată şi societatea românească! Indignaţi-vă că Georgescu, Danileţ, Daniel Morar şi Monica Macovei (cei din urma, singurii doi demnitari romani pentru care băgăm mâna în foc că sunt incoruptibili) sunt demonizaţi, iar Năstase este ridicat la rang de martir şi Becali de apostol! Indignaţi-vă că un personaj extraplat din punct de vedere moral precum Crin Antonescu are şansele cele mai mari să devină preşedintele României, că Andrei Marga, într-un act de impostură incalificabil, a confiscat prezenţa românească la Salonul de Carte de la Paris pentru el şi clienţii săi, în vreme ce cei mai străluciţi şi mai reprezentativi autori români rămân acasă! Indignaţi-vă că un om responsabil în mare parte pentru distrugerea Dreptei, Elena Udrea, candidează sâmbăta aceasta la preşedinţia celui mai important partid de Dreapta, care ar trebui să fie exponentul moderaţiei, cumpătării, austerităţii şi inteligenţei sclipitoare, că adversarul său este Vasile Blaga adică o non-alegere şi că din poziţia sa înaltă, însuşi preşedintele României patronează acest eşec moral!

Indignaţi-vă faţă de toate aceste lucruri şi poate speranţa va începe să renască în România iar românii vor reînvăţa se simtă un pic mai bine în ţara lor.

__________
Articol preluat de aici: http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/indignati-va-296827.html