marți, 10 martie 2009

Haina şi Atitudinea...

de Constantin D. Pavel

Duminică, de ziua femeii, foarte de dimineaţă, l-am dus de urgenţă pe tatăl meu la spital. După nici o oră, medicii şi personalul medical îl băgaseră în sala de operaţie şi se apucaseră de treabă. După aproape patru ore, i-au scos din bila inflamată patru calculi, doi din ei incredibil de mari! Acum e în regulă, se simte mai bine... Trebuie să se refacă, aşa că va mai sta în spital o săptămână...

Povestea pe care doresc însă să v-o spun ţine de altceva care s-a petrecut în timpul acestei întâmplări... Ceva care mi-a arătat încă o dată cât de importantă este imaginea personală şi cât de adevărată este afirmaţia din titlul acestui articol.

Mama m-a sunat pe la 5 dimineaţa, duminică; era disperată, speriată şi plângea; aşa că vă daţi seama în ce viteză am plecat de acasă! Am luat la repezeală nişte haine pe mine, nici măcar pe faţă şi pe dinţi nu am apucat să mă spăl, în cap mi-am pus o şapcă neagră şi, cu ochii roşii de nesomn (fiindcă mă culcasem pe la ora 2 din noapte, datorită obiceiului meu de a scrie când ceilalţi din casă dorm...) am condus ca nebunul până la ai mei, pe şoselele incredibil de goale ale capitalei...

L-am luat pe tata, care mă aştepta pregătit, l-am urcat rapid în maşină şi, următoarea oprire, spitalul.

Arătam ca naiba, mă simţeam ca naiba şi... m-au tratat ca naiba, cu multe "aere", de la asistentul din camera de garda - care s-a comportat ca şi cum ar fi fost cel puţin directorul spitalului -, până la asistenta de pe salon, pe mâna căreia l-am lăsat pe tata...

Am bântuit pe holurile spitalului până pe la ora 2 după-amiază, îngrijorat şi cu inima cât un purice. Într-un final, am reuşit să discut cu medicul care a făcut operaţia - un profesionist şi un om deosebit - şi să aflu că totul e în regulă, operaţia reuşise, îi scoseseră „pietrele“ şi avea să se facă bine...

Abia atunci mi-am permis, în sfârşit, să mă duc acasă... Unde m-am bărbierit, am mâncat ceva, mi-am schimbat hainele, mi-am dat şapca jos, mi-am aranjat frizura, ba chiar am şi reuşit să mă odihnesc vreo oră, în nivel Silva... Într-un cuvânt, am redevenit eu cel de toate zilele. Şi pe la ora 17 m-am înfăţişat din nou la spital, să aflu cum se simte tatăl meu.

Şi acum... miezul poveştii: am întâlnit-o pe asistenta de dimineaţă pe culoar...

— Bună seara, am zis. Fiţi amabilă, cum se mai simte dl. Pavel?

— E bine, mi-a răspuns ea, afişând o atitudine de politeţe şi respect, cu un zâmbet larg pe faţă, dar vizibil încurcată pentru că nu mă recunoştea.

Am zâmbit şi eu şi am continuat discuţia, lăsându-i timp să îşi amintească de mine... Şi în vreme ce vorbeam cu ea, mi-am dat seama cât de importantă e imaginea şi... cât de mult se adaptează reacţia celorlalţi la imaginea noastră! Pur şi simplu, atitudinea femeii se schimbase cu totul. De la "aerele" cu care mă întâmpinase de dimineaţă, la politeţea şi admiraţia de acum, distanţa era ca de la cer la pământ.

În plus, am mai remarcat un lucru important: atitudinea mea se schimbase, odată cu schimbarea hainelor. O simplă bluză grena, luată la repezeală dimineaţă, peste care îmi trăsesem în fugă o geacă maronie, nici nu se compara cu cămaşa bleu, călcată şi apretată, asortată cu sacoul închis la culoare, din lână fină şi moale, pe care le purtam acum. Starea mea devenise alta, postura mea devenise alta şi, deşi la secţia de terapie intensivă, unde se afla părintele meu, nu sunt primiţi vizitatori, cererea mea de a-mi vedea tatăl, pentru un minut, a fost acceptată destul de uşor.

Am ştiut, cumva, că în interiorul nostru există două personaje, dar acum dovada a fost cât se poate de puternică! Fiecare dintre noi are un frate interior (sau o soră, după caz) geamăn(ă). Unul e mai impunător şi răzbeşte în viaţă, altul mai umil şi mai slab în atitudine, care încă îşi caută drumul... Depinde numai şi numai de noi pe care dintre ei îl încurajăm să iasă zilnic la iveală!

Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:

1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!

Niciun comentariu:

Gândul Zilei 1118 - Luni 23 ianuarie 2023:

”Golește-ți mintea, o dată pe zi. Retrage-te câteva minute și intră în stare alfa, iar acolo caută pepita ta de aur din ziua respectivă, înt...