Lungul drum al zilei de azi... (I)

de Constantin D. Pavel

Îţi place monologul? Evident că nu – dacă nu e al tău. Dacă ai cumpărat, însă, această carte*, ai face bine să te împaci cu ideea că vei citi un lung monolog [...]. Cel mai lung monolog având ca subiect „ziua de azi“! Şi l-am ales tocmai pentru că – şi-o să-ţi dai seama cu adevărat după ce vei citi cartea! – „azi“ este cea mai importantă zi din viaţa ta!
Deşi vei avea impresia, în unele momente, că asişti la relatarea propriei tale vieţi, ţin să-ţi atrag atenţia, încă de la început, cu cea mai mare responsabilitate, că rândurile care formează această lucrare se referă la viaţa mea! Da, despre mine este vorba în această carte, nu despre tine. Despre ziua mea de azi, nu despre ziua ta. Despre năzuinţele mele de azi, nu despre ale tale. Despre greşelile şi reuşitele mele, nu despre greşelile şi reuşitele tale. Dar, spre marea mea satisfacţie, viaţa mea se întrepătrunde cu viaţa ta şi, astfel, monologul acesta lung – lung ca un drum de ţară pe o câmpie bărăgană – te va conţine şi pe tine!
Să n-o mai lungim, totuşi, căci pierdem timpul. Iar el e singura resursă epuizabilă ce ne-a fost dată, printre alte resurse. Vei cunoaşte, la un moment dat, că cei ce izbutesc să realizeze mai multe în viaţa lor au învăţat să preţuiască timpul şi să-l folosească pentru lucrurile mari, importante, nu pentru cele mici şi insignifiante, cu care ne întâlnim în fiecare zi.

Ideea acestei cărţi mi-a venit după ce un prieten din adolescenţă – care ştie că de câţiva ani mi-am început propria afacere – m-a întrebat ce fac eu într-o zi oarecare din cursul săptămânii? Cum decurge pentru mine o astfel de zi, acum, că nu mai am serviciu? M-a întrebat toate acestea pentru că el încă mai are un serviciu – şi unul destul de bun, sub oblăduirea Ministerului Justiţiei –, la care se duce de dimineaţa până seara şi, deşi câştigă mulţumitor de bine, nu este, în adâncul sufletului său, satisfăcut. Are impresia – mi-a mărturisit – că „trece viaţa pe lângă“ el. L-am înţeles foarte bine, pentru că şi eu, la rândul meu, m-am simţit astfel cu ceva ani în urmă. Şi eu mergeam la serviciu, un serviciu care chiar îmi plăcea [...], şi eu câştigam destul de bine pentru un angajat, dar – aidoma prietenului meu – mă simţeam „în afara vieţii“. Acolo, la serviciul meu bine plătit, scriam şi editam ştiri despre ce se întâmpla în viaţa de zi cu zi, în loc să particip la viaţa de zi cu zi!
Când mi-am dat, în sfârşit, seama, a fost ca o străfulgerare! N-a fost nevoie să mi-o spună nimeni – am citit atât de multe biografii şi autobiografii ale unor oameni care au făcut multe lucruri importante în viaţa lor, încât, la un moment dat, m-a trăznit înţelegerea! Iar impulsul pe care mi l-a dat o fostă colegă de serviciu n-a fost decât aşa, un... fulg pe un iceberg, o pală de vânt, un mic... brânci. Înţelesesem!

(va urma)

--------------
* Fragmentele publicate pe acest blog fac parte din cartea Lungul drum al zilei de azi, de Constantin D. Pavel, lucrare de dezvoltare personală şi life coaching, aflată în pregătire la Editura PAVCON. Precomanda poate fi făcută printr-un e-mail trimis la comenzipavcon@yahoo.com !