miercuri, 6 februarie 2008

Balaurul cu mii de capete

de Constantin D. Pavel

Ieri m-am luptat iarăşi cu Balaurul cu mii de capete! Şi deşi de fiecare dată am izbutit, cu greu, să înving, când m-am reîntâlnit cu el, capetele retezate îi crescuseră la loc, parcă mai multe şi mai rele! Problema este că acest Balaur nu se mai satură şi a început să vină chiar în casele noastre să ne fure munca şi copiii - roadele muncii noastre! Fiecare dintre noi ne luptăm aproape zilnic cu el, dar nu suntem uniţi şi tot ce reuşim să facem este doar să-l întărâtăm şi mai mult, să-l înrăim şi mai tare şi să-l facem să riposteze şi mai abitir!...
Ei, dragii moşului, acest Balaur cu mii de capete este PrOSTiA ROMÂNĂ, o instituţie care profită în fiecare zi de monopolul ei asupra trimiterilor poştale - şi pentru a stoarce de la noi tot ce se poate stoarce, CAPUL cel MARE al poştei a gândit un sistem atât de birocratic şi atât de stufos, încât nimeni nu-l mai înţelege şi nimeni nu i se mai poate conforma, decât dacă e cumva mort emoţional!
Astfel, incompetenţa crasă şi foamea tot mai acerbă de bani a prostiei române dus la naşterea unei instituţii stat în stat, de care cetăţeanul se loveşte ca de un zid, de fiecare dată. Oameni purtaţi pe drumuri de angajaţi needucaţi şi nepregătiţi (o tânără care nu ştia să facă o scădere cu virgulă, o alta care nu ştia să rupă o coală de hârtie folosind o riglă, o alta de peste 100 kg care lipsea de la ghişeu pentru că se furişase "în spate" să mănânce şi a venit cu gura atât de plină cu mâncare că-i dădea pe dinafară, o dirigintă de oficiu care urla la cetăţenii care-i cereau dreptate ş.a.m.d.), funcţionare din spatele ghişeelor care nu cunosc nici cele mai elementare reguli de comunicare cu clienţii, angajaţi distruşi psihic de prea multele reguli impuse "de sus", miliardele de hârtii care trebuie completate pentru a trimite un colet, alte miliarde de registre care trebuie completate pentru a trimite coletul dintr-un oficiu în altul, iarăşi angajaţi needucaţi, nepregătiţi, nemotivaţi, ursuzi, înrăiţi, urâţiţi... şi taxe, taxe, taxe, taxe şi iar taxe...
Balaurul cu mii de capete a crescut iarăşi preţurile începând cu 1 ianuarie, dar calitatea serviciilor a scăzut-o în proporţie inversă, deşi o lege simplă a economiei spune că dacă vrei să creşti preţul, creşte şi calitatea...
De ce m-am revoltat iarăşi? Pentru că ieri, la un oficiul poştal din capitală, am stat nu mai puţin de o oră şi zece minute pentru a trimite câteva colete. De ce? Fiindcă bucata imensă de slănină din spatele tejghelei (şi nu exagerez când spun asta, cred că are peste 120 de kg şi continua să mănânce chiar în timp ce "lucra") era supărată pe viaţă, tuna şi fulgera pe colege şi pe clienţi, arunca şi trântea tot ce-i cădea în mână şi... se mişca precum reluările de la televizor!
Cum putem tăia capetele acestea încărcate de venin ale prostiei române? Potrivit legii şi regulamentelor, trebuie să facem nu ştiu câte plângeri ca "să se ia măsuri"... Însă tocmai "măsurile" care se iau sunt problema! Căci acestea sunt luate de CAPUL cel MARE, care funcţionează de ani de zile într-un sistem anchilozat, nefiresc, bolnav, menit nu să facă servicii cetăţenilor, ci imense deservicii... Deci, ce putem face? Ce putem face? Spuneţi-mi voi, ce putem face? Că eu nu mai ştiu... Şi nu mai vreau să mai am de-a face cu ei... Şi nu mai pot... Şi nu mai rezist...
Încerc să văd partea pozitivă a vieţii, însă dacă stau mai bine de o oră în faţa unui ghişeu unde timpul meu e călcat în picioare de o fiinţă care a fost cândva om, abrutizată de sistemul în care lucrează şi, indiferent cât aş încerca, ea nu mai e în stare să devină normală, ce mai pot face? Spune-ţi-mi voi, ce mai pot face? Că eu nu mai ştiu... Şi nu mai vreau să mai am de-a face cu ei... Şi nu mai pot... Şi nu mai rezist...

Că eu nu mai ştiu... Şi nu mai vreau să mai am de-a face cu ei... Şi nu mai pot... Şi nu mai rezist...

Că eu nu mai ştiu... Şi nu mai vreau să mai am de-a face cu ei... Şi nu mai pot... Şi nu mai rezist...

Că eu nu mai ştiu... Şi nu mai vreau să mai am de-a face cu ei... Şi nu mai pot... Şi nu mai rezist...

Că eu nu mai ştiu... Şi nu mai vreau să mai am de-a face cu ei... Şi nu mai pot... Şi nu mai rezist...

Niciun comentariu:

Gândul Zilei 1118 - Luni 23 ianuarie 2023:

”Golește-ți mintea, o dată pe zi. Retrage-te câteva minute și intră în stare alfa, iar acolo caută pepita ta de aur din ziua respectivă, înt...