vineri, 18 iulie 2008

Încă o lecţie de viaţă...

de Constantin D. Pavel

Suntem oameni. Şi suntem minunaţi, atâta vreme cât suntem conduşi de Iubire.
Când lăsăm Ura să se infiltreze în inimile noastre, începem să suferim. Şi suferim, suferim, suferim în tăcere, până când ne trezim deodată că am suferit îndeajuns de unii singuri şi că ar fi timpul să-i facem şi pe alţii să sufere. Şi începem să împrăştiem Ura şi Suferinţa acumulate în suflet la toţi cei aflaţi în jurul nostru, chiar şi la cei pe care, până mai ieri, simţeam că îi iubim.
Facem rău fără vreun discernământ, aruncăm cuvinte grele şi distrugem într-o clipită cu ura ceea ce am construit în ani întregi cu iubirea.
Ne micşorăm în interior, ne îndepărtăm de oamenii care ne iubesc şi încercăm apoi zadarnic să cumpărăm prietenia şi respectul lor cu bani. Banii nu cumpără aşa ceva, niciodată!
Ne simţim trădaţi, fără să ne dăm seama că noi am trădat primii, din momentul în care am început să urâm, să ne îndoim de iubirea celor care ne iubeau şi să răspândim ura din sufletul nostru în vieţile lor.
Ne însingurăm zi după zi şi ne trăim apoi viaţa într-o continuă alergătură după recunoaştere din partea celorlalţi, fără să ne dăm seama că aceasta nu vine niciodată la oameni ca noi.
"Dăruim", după care, în schimbul "darurilor", cerem înapoi. Îi facem pe oameni să se simtă obligaţi şi uităm ce înseamnă omenia, uităm că darul nu se cere înapoi.
Iar dacă oamenii "nu sunt cu noi, ci împotriva noastră", ne apucăm să împrăştiem în jur cuvinte grele despre ei, în încercarea disperată de a-i face şi pe ei să simtă şi să trăiască ura pe care o simţim şi o trăim noi. Ura ne întunecă mintea, veninul ne macină sufletul şi ne transformă deodată în cei mai înverşunaţi duşmani ai celor pe care, până mai ieri, îi iubeam şi-i lăudam.
Începem să dăm vina pe alţii pentru felul în care ne simţim şi refuzăm să acceptăm că singurii responsabili pentru ceea ce se întâmplă în viaţa noastră suntem doar noi! Nu mai putem înţelege lucrul acesta. Iar modul acesta greşit de gândire înmulţeşte zi după zi numărul "duşmanilor" din viaţa noastră, pentru ca, în final, să ne dăm seama de singurătatea profundă în care noi înşine ne-am îngropat.
Şi constatăm, cu sufletul plin-ochi de amărăciune şi durere, că deşi respirăm, mergem, vorbim şi "socializăm", în interiorul nostru am murit de mult, părăsiţi de toţi cei apropiaţi...
Mi-e atât de milă de noi... Atât de milă, Doamne!...

Niciun comentariu:

Gândul Zilei 1118 - Luni 23 ianuarie 2023:

”Golește-ți mintea, o dată pe zi. Retrage-te câteva minute și intră în stare alfa, iar acolo caută pepita ta de aur din ziua respectivă, înt...