Şlefuirea Diamantului...

de Constantin D. Pavel

În ultimii zece ani m-am gândit adesea cum va fi când voi ajunge Diamant! Pentru dragii de voi care încă nu ştiu ce e acela un nivel de Diamant într-o afacere de network marketing, vă invit să citiţi posturile de pe acest blog destinate subiectului sau să comandaţi cărţile 3 Paşi spre Extraordinar! şi Alţi 3 Paşi spre Extraordinar!, surse informaţionale deosebite din care puteţi înţelege ce este cu adevărat această industrie senzaţională. Într-o scurtă definiţie, Diamantul este un om liber, o fiinţă umană. Un om ale cărui decizii privind propria viaţă îi aparţin întru totul, dar care conştientizează că atunci când decide pentru el, influenţează şi vieţile celor care depind de el, uneori vieţile a zeci, sute sau mii de familii.
Am încercat să-mi închipui cum voi arăta când voi primi insigna de Diamant, pe scenele lumii şi, nu ştiu de ce, deodată, imaginea aceea, pe care până mai ieri mi-o doream cu ardoare, a fost înlocuită de o alta, care m-a învăluit treptat, insinuându-se în sufletul meu ca un balsam binefăcător: imaginea mea nu pe scenă, ci la masa dintr-un restaurant, purtând discuţii cu oamenii...
Oamenii. Cheia atingerii nivelului de Diamant sunt oamenii! Şi rolul meu pentru a ajunge acolo este de a cerne oamenii, pentru a descoperi în inimile lor fiinţele umane!
Am înţeles, astfel, cum mă pot şlefui pentru a deveni Diamant, pentru a mă transforma eu însumi în fiinţă umană: cernând cât mai mulţi oameni şi descoperind cât mai multe potenţiale fiinţe umane! Ce simplu pare... Şi cât de dificil este, totuşi!
Astăzi am ţinut două planuri de marketing. La primul, după ce mi-am făcut datoria, expunând cât mai scurt şi mai complet informaţia, am intrat în starea de ascultare. Când îi asculţi, oamenii spun multe; uneori spun mai multe decât vor să spună... Omul de astăzi mi-a spus că îşi doreşte să reuşească, dar nu ştie în ce anume; încă nu are un orizont clar al vieţii. Şi nu are acest orizont pentru că nu are informaţiile care să-i permită să se vadă învingător! În timp ce îi dădeam, picătură cu picătură, aceste informaţii, m-au lovit deodată versurile lui Victor Eftimiu, din piesa sa celebră, "Înşir-te, mărgărite":

"Hi! Hi! Hi! Sărac de tine! Aoleu! Săraci de voi!
Sunteţi proşti... Şi niciodată nu scap proştii de nevoi!"

Victor Eftimiu o spune de-a dreptul, româneşte... Eu nu vreau să o spun chiar aşa, fiindcă ştiu că nu există oameni proşti, există numai oameni lipsiţi de educaţie într-o direcţie sau alta. Oameni care au nevoie de informaţii!... Omul din faţa mea avea o nevoie stringentă de informaţii despre cum se fac banii şi cum se creează o relaţie fericită în familie, cu soţia şi copiii! I-am sugerat câteva idei, aşa, într-o doară, şi a părut că se întâmplă ceva în mintea lui, chiar dacă s-a contrat puţin noului punct de vedere prezentat.
Şi-atunci am descoperit încă un unghi din care poate fi privit Diamantul, o altă faţetă de-a sa: un Diamant se şlefuieşte cu fiecare ajutor pe care îl dă oamenilor pentru a deveni fiinţe umane! Şi aceasta este, de fapt, munca noastră: de a-i face pe oameni să devină responsabili în totalitate pentru vieţile şi deciziile lor, prin asta ei transformându-se în fiinţe umane!
Şi am înţeles că voi deveni Diamant când voi reuşi să mă şlefuiesc pe mine suficient de tare încât să pot fi apoi în stare să şlefuiesc numărul de persoane cerut pentru a atinge acest nivel!
Este responsabilitatea mea! Numai a mea! Şi mi-o asum!!!
La al doilea plan de marketing am întâlnit o persoană cu atât de multe frici şi atât de negativistă, încât am încheiat repede şi m-am descotorosit de ea. Se plângea tot timpul: de serviciu, de soţ, de familie, de colegi, de oamenii de pe stradă, de prietenii care-i întorc spatele, de lume şi de viaţă... I-am sugerat nişte titluri pe care să le cumpere şi să le citească, după care am închis agenda, m-am ridicat şi i-am strâns mâna, spunându-i că aştept pe altcineva! S-a ridicat şi a plecat, cam bosumflată... Femeia aceasta era un adevărat vampir energetic!
Şi iarăşi mi-au revenit în minte versurile lui Victor Eftimiu, cu care voi încheia, spre a-ţi fi şi ţie, dragul meu cititor, pildă dreaptă:

"Tot aşa, de-mi tulburi gândul cu-ale tale gânduri mici,
Te gonesc de lângă mine! Să te duci! Să pleci de-aici!"