Puțini oameni sunt conștienți de uriașa forță pe care trecutul o are asupra vieții, căci nu conștientizează că rădăcinile ființei acolo sunt și – vrei, nu vrei – prin ele circulă seva principiilor, valorilor, credințelor, tiparelor osificate pe diverse paliere ale trecutului, uneori chiar din fragedă pruncie. Iar dacă pe hard sunt instalate doar anumite programe, atunci numai acestea vor putea fi utilizate; n-ai de unde să știi alte lucruri decât cele pe care le-ai învățat deja; și n-ai să folosești, în mod real, decât acele tipare care s-au... întipărit printr-o îndelungă utilizare, an după an. De aceea, trecutul, în ansamblul său, determină prezentul, în ansamblul său, iar prezentul va creiona viitorul exact după chipul și asemănarea tiparelor folosite, care se găsesc nicăieri altundeva decât în trecut.
Acum te întreb din nou: când te uiți în urma ta, ce vezi? Acesta nu trebuie să fie doar simplu un exercițiu mental, o introspecție de-un minut, ci necesită acțiune în plan fizic, adică să iei un caiet și un creion și să începi să scrii, să dezvolți, să demaști, să demistifici, să vindeci, să ierți... să faci, într-un cuvânt, Curățenie. Căci cu cât trecutul tău e mai infestat de mizerii băgate sub preș în ideea că timpul vindecă totul, cu atât deciziile prezentului vor fi mai viciate de putreziciunea care emană din vechile gunoaie ascunse în trecut. Da, e adevărat, nu trebuie să lași greșelile trecutului să îți dicteze viitorul, dar ele fac parte din tine, îți apasă pe suflet vrei, nu vrei, iar conștiința încărcată, cât de bun ai fi în a te minți pe tine însuți, tot va răbufni la un moment dat și riști atunci ca tot ce ai construit să se năruiască aidoma unui castel din cărți de joc.
Când te uiți în urma ta, ce vezi? Răspunde-ți cât mai detaliat. Dar numai dacă vrei o viață fericită și ești dispus să faci ce trebuie pentru a o trăi...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu