"Prima ta îndatorire e să gândeşti!"

de Constantin D. Pavel

Cu ani buni în urmă, mentorul meu într-ale jurnalisticii, dl. profesor universitar Ferenc Vasas, m-a uimit cu un "sfat" care mi-a rămas adânc întipărit în memorie (poate şi datorită modului "plastic" în care mi l-a... servit): "Prima ta îndatorire ca om este să gândeşti!".
Anii au trecut şi, zi după zi, am putut aprecia din ce în ce mai mult valoarea acestui îndemn; mi-am dat seama pe propria-mi piele cât adevăr conţine şi cât de important este să îl urmezi în viaţă. Tocmai de aceea, odată ce i-am înţeles valoarea, i l-am "servit", la rândul meu, fiului meu, de fiecare dată când situaţia o impunea. Nu intenţionez acum să îmi laud odrasla, însă în urma ultimelor întâlniri cu diverşi tineri, pot spune că sunt mândru de el şi de faptul că a urmat îndemnul.
Vreau să fiu optimist, vreau să văd lucrurile în lumină şi nu în întuneric, vreau să cred că nu am dreptate, însă... deşi trag de mine cât pot pentru a-mi păstra speranţa vie, din ce în ce mai mult am sentimentul că majoritatea tinerei generaţii nu mai ştie să gândească - iar pentru că nu mai ştie, nici măcar nu se mai oboseşte să gândească!
Exemplu: o tânără, astăzi, în spatele ghişeului 4 de la oficiul poştal 2 din capitală (intenţionat le-am scris cu litere mici!!!), i-a dat unei doamne în vârstă pensia. În oficiu era lume multă, cozile fremătau (de nervi), iar domnişoarele din spatele ghişeelor se mişcau cum se mişcă ele de obicei, în dorul lelii. Ei bine, dom'şoara în discuţie trebuia să îi dea doamnei suma a două pensii, a ei şi a soţului, în valoare de 1994,70 lei. Mai înainte fusese încă o doamnă, căreia îi dăduse un teanc de 500 lei, în bancnote de 5 lei, spunându-i că numai din astea mai au, că sunt venite direct de la bancă şi că sunt exact 100 de bucăţi în teanc. Ei bine, ca să n-o mai lungesc, dom'şoara i-a dat doamnei 3 teancuri de 500 lei, iar pe cel de-al patrulea... s-a apucat să îl numere! Încet, încet, să nu greşească, să nu se lipească vreo bancnotă de alta... a numărat 100 de bancnote, a scos una din teanc şi i l-a dat doamnei, care, pur şi simplu, şi-a făcut cruce!!! Se vedea pe dânsa, fusese o intelectuală la viaţa ei, poate chiar o profesoară, însă felul de a acţiona al dom'şoarei a exasperat-o, la fel ca şi pe mine... Pur şi simplu, dom'şoara nu ştie să gândească!
Al doilea exemplu: un tânăr cu care m-am întâlnit astăzi, care dorea un loc de muncă... Evident, i-am pus o serie de întrebări: "Ce ştii să faci?" "Orice." "Cât ţi-ai dori să câştigi lunar?" "Cât mai mult." "Ce îţi doreşti să faci în viaţă?" "Nu ştiu." "Ce studii ai?" "Facultate. Dar acum încep..." "Ce îţi place să faci în timpul liber?" "Nimic." Privirea lui pierdută, felul în care aproba din cap orice spuneam, fie că era de bine, fie că era de rău, lehamitea cu care stătea pe scaun... mi-au demonstrat că tânărul acela nu ştia să gândească!
Sunt numai două exemple, într-o singură zi. Aş putea continua zilnic cu cel puţin două... Concluzia: avem mult de furcă, fraţilor! Şi problemele abia acum încep!!! Copiii ăştia ies de pe băncile şcolilor zombificaţi, mutilaţi adânc în suflete, cu creierele lobotomiate de un sistem educaţional care nu mai pregăteşte pe nimeni pentru nimic. Tinerii aceştia nu mai ştiu să gândească! Şi nu pentru că n-ar putea, fiindcă sunt copii inteligenţi, cu toţii, însă nimeni nu i-a învăţat cum să o facă...
Ei sunt, însă, viitorul ţării! Şi ţara va arăta cum gândesc ei! Iar ei, Dumnezeule, nu gândesc!!!... Mi-e frică, pur şi simplu, mi-e o frică teribilă de ce-o să vină! Şi mă gândesc cu o groază crescândă la ce-o să se întâmple cu această masă de manevră, când ea va încăpea pe mâna unor oameni fără scrupule...
A gândi este o îndatorire de căpătâi a fiinţei umane, poate singura care ne diferenţiază de animale. A face asocieri logice, a cântări lucrurile în minte înainte de a acţiona, a lua decizii în funcţie de judecăţile de valoare făcute în minte, a radiografia şi aprecia ceva prin procesul analizei mentale, asta înseamnă a gândi!
Voi căuta să aflu de ce nu mai gândesc tinerii... Şi dacă voi aveţi vreun răspuns, vă rog să mi-l spuneţi şi mie. Poate voi reuşi să mă mai liniştesc un pic... Vă mulţumesc anticipat!