...de la Gheorghe Tudor

Bă, voi n-aveţi pic de frică? de ruşine?
Sunteţi totul,
Sunteţi cei care ridică,
Pentru orice ţâţă botul.

Nu v-au învăţat părinţii,
Că e-a dracu’ lumea-n sine,
Că s-au dus regii şi prinţii,
Că ce trece, nu mai vine.

Lăcrimaţi ca proasta-n târguri
Vă zbateţi ca nebunii,
Nu vedeţi c-au dat în pârguri,
Alte lanţuri, alte funii?

Doamne, cum le ştiţi pe toate,
Şi eu dau din coate-n mine
Şi mă-ntreb, de se mai poate
Să faci răul-rău, în bine.

(...)

Uite-i, Doamne, cum se ceartă
Şi se fac de râsul ţării,
Ieri se milogeau la poartă
Şi pupau poala puterii.

Ne cereau mărinimie,
Ne dădeau lună şi stele,
Doamne, ce făţărnicie,
Pe aleşii ţării mele.

Lăcrimează la tribună,
Se lovesc în piept cu pumnu’,
Zamă lungă de minciună,
Unu-s toţi şi toţi sunt unu’.

Un amestec, o cocleală,
Ceva-ntre oţet şi fiere,
O rugină sau o bală,
Opoziţie – Putere!

Dai într-unu’, sar cu toţii,
Nu mai au principii, gata!
Să ne menajăm nepoţii,
Nu contează ce-a fost tata!

Banii tăi... eee, sunt banii noştri,
„Jos morala comunistă!"
„Naţiunea naşte monştri”...
Ce lozincă mai există?

Mmm, grija faţă de natură,
Semenii ducă-se dracu’!
Asta da nomenclatură.
Nu cu via, cu aracu’!

Via las-o să târască,
E-nvăţată cu pământu’,
Nouă să ne prisosească
Şi puterea şi cuvântu’,

Nouă să ne fie bine,
Să ne-alegem cu de toate,
Că de mâine... Ce e mâine?
Tot ca azi, tot cine poate!

Eeee, copiii lu’ tăticu,
Nu vă mai jucaţi cu focu’,
Că se supără bunicu’
Şi vă bate nenorocu’.

Că bunicu-ăsta ştie
Cum şi cât şi când s-o lase,
Că tot robotind prin vie,
I-a crescut via prin oase...

Şi e mare cât e toată vatra ţării,
Cât ne e visu’,
Nu-l învârte nici o roată,
Cu el nu te joci de-a prinsu’.

Şi sunt sigur c-o să-i vină,
Să vă-nşire aşa... cu acu’,
Să vă spânzure-n lumină
Şi să vă trimită dracu’!