Experiment...

Staţie de metrou în Washington DC.

O dimineaţă rece de ianuarie.

Un violonist a cântat şase piese de Bach, timp de mai bine de 45 de minute. În toată această perioadă, peste 2000 de oameni au trecut pe lângă el, majoritatea mergând la serviciu.

După 3 minute: un bărbat de vârstă mijlocie a remarcat că în staţie se află un muzician care cântă. Şi-a încetinit mersul, după care s-a grăbit să ajungă la treburile lui.

După 4 minute: muzicianul a primit primul său dolar. O femeie a aruncat banii spre el şi şi-a văzut de drum.

După 6 minute: un tânăr s-a rezemat de perete şi l-a ascultat o vreme. Apoi s-a uitat la ceas şi a plecat mai departe.

După 10 minute: un copil de 3 ani s-a oprit lângă el, dar maică-sa a încercat să-l tragă mai departe. Copilul s-a oprit încăpăţânat şi s-a tot uitat la violonist. În cele din urmă, femeia l-a împins cu putere şi copilul s-a urnit din loc, continuând să întoarcă, la răstimpuri, capul spre muzician. Această acţiune s-a repetat de câteva ori, cu alţi copii. Fiecare părinte, fără nici o excepţie, şi-a forţat copilul să meargă mai departe.

După 45 de minute: muzicianul cântă în continuare. În tot acest timp, doar 6 oameni s-au oprit şi l-au ascultat o vreme. 20 de oameni i-au dat bani, continuându-şi grăbiţi mersul. A căpătat 32 de dolari.

După 1 oră: muzicianul a terminat de cântat şi şi-a strâns instrumentul. Liniştea s-a lăsat din nou. Nimeni nu a observat. Nimeni nu a aplaudat şi n-a existat nici un semn de recunoaştere.

Nimeni nu a ştiut că violonistul a fost Joshua Bell, unul dintre cei mai mari muzicieni din lume. El a interpretat una din cele mai complicate piese scrise vreodată, la o vioară în valoare de 3.500.000 de dolari. Cu două zile înainte, Joshua Bell vânduse toate biletele la un spectacol pe care îl susţinuse la Teatrul din Boston, unde locul costase, în medie, 100 de dolari.

Aceasta este o întâmplare reală. Joshua Bell a mers în staţia de metrou incognito, parte a unui experiment de excepţie, organizat de Washington Post, privind gusturile şi priorităţile oamenilor.

Întrebările care s-au ridicat: într-un loc comun, într-un mediu şi la o oră nepotrivite, putem percepe frumuseţea? Ne oprim să o apreciem? Putem recunoaşte talentul într-un context neaşteptat?

O posibilă concluzie a acestui experiment ar fi: dacă nu acordăm un moment din viaţa noastră pentru a ne opri şi a asculta pe unul din cei mai mari muzicieni din lume, interpretând una dintre cele mai bune piese scrise vreodată, cu unul din cele mai bune instrumente construite vreodată... oare ce alte minuni mai omitem?...