duminică, 4 ianuarie 2009

Sclavie vs. Libertate

de Constantin D. Pavel

Goethe afirma cândva, în lucrarea „Afinităţi selective“, că „nimeni nu este mai rob decât acela care se crede liber, fără a fi cu adevărat liber“. Am tot amintit de libertate, sclavie şi eliberare în cărţile mele, în eseuri, articole, pe bloguri, peste tot pe unde am avut ocazia, încercând sã fac un pic mai multã lumină în privinţa acestui subiect. De câteva ori am fost luat în tărbacă, reproşându-mi-se că nu ştiu despre ce vorbesc; ba chiar unii „prieteni“ m-au avertizat că mai bine aş sta în banca mea, decât să fac atâtea valuri. „Ce rost are? Oricum nu vei reuşi să salvezi prea mulţi...“ Ei bine, cred că acesta este locul cel mai nimerit pentru a dezvolta subiectul, fiindcă aici voi atinge mai multe obiective dintr-o dată: voi defini cât voi putea de clar conceptul de libertate-sclavie, îmi voi descărca sufletul şi, ceea ce e cu adevărat important, îţi voi oferi ţie, cititorul meu aflat la început de drum, o informaţie de cea mai mare valoare, pe care o vei folosi în afacerea pe care tocmai ai început-o.
Oamenii sunt de două feluri, priviţi din punctul de vedere al subiectului dezbătut: sclavi şi liberi. Se pare că nu întotdeauna a fost aşa şi, cu siguranţă, starea lucrurilor nu va mai fi pentru mult timp aşa. O schimbare spirituală majoră, la scară planetară, se produce chiar în acest moment, iar tu faci parte din ea...
Oamenii liberi nu au sclavi. Numai sclavii au sclavi.
Omul liber nu poate înrobi pe nimeni, pentru că el nu are nevoie de robi. El înţelege ceea ce sclavul nu înţelege: că resursele vieţii sunt infinite, că nimic nu se termină vreodată. Sclavul îşi lasă viaţa guvernată de frica intensă că resursele sunt finite, că dacã altul ia ceva, pentru el nu mai rămâne, că altul e mai deştept decât el şi de aceea are mai mult, că altul e mai norocos decât el şi de aceea a reuşit, că soarta a fost mai bună cu altul şi de aceea a ajuns unde-a ajuns. Şi întreaga sa viaţă va fi construită, chiar de la temelie, pe aceste principii greşite. Acest sistem de gândire şi aceste valori îi vor influenţa acţiunile, dorinţele, credinţele şi realizările. Realitatea lui va fi mereu conformă cu sistemul lui interior, care spune că resursele sunt limitate şi, pentru a avea acces la ele, va trebui să lupte cu ceilalţi. Astfel de oameni vor repeta mereu fraze de genul: „Viaţa e o luptă...“ Iar pentru ei chiar aşa va fi, o luptă continuă pentru a avea ceva ce nu vor avea niciodată. Acesta este sclavul!
Omul liber, pe de altă parte, vede abundenţă în tot şi în toate. Sistemul lui interior, credinţele şi valorile după care se ghidează în viaţă sunt bazate pe certitudinea faptului că dacã are cu adevărat nevoie de ceva pentru a-şi îndeplini scopul propus, i se va oferi exact la momentul potrivit. Doar va întinde mâna şi va lua. Pur şi simplu, va cere şi i se va da. Pentru că e destul pentru toţi şi nimic nu se termină vreodată în această lume. Resursele sunt infinite, pentru ca posibilităţile umane să fie infinite. Acesta este omul liber!
Sclavul se află întotdeauna într-o competiţie cu ceilalţi, fără să-şi dea seama că singurul pe lumea asta cu care ar trebui să intre în competiţie vreodată e doar cu sine însuşi.
Un mare sportiv spunea odată că „echipele câştigătoare sunt formate din individualităţi care se întrec cu ei înşişi“, dincolo de întrecerea cu adversarii.
Devii mai bun decât alţii abia atunci când devii mai bun decât tine cel de ieri. Iar ţelul unui om liber e acela de a se creşte pe el în comparaţie cu el însuşi, nu în comparaţie cu alţii.
Scopul dezvoltării personale, cea care produce în cele din urmă eliberarea, este exact acesta: de a adăuga din ce în ce mai multă informaţie individului, până când acesta capătă viziunea a ceea ce este el şi ce poate face el dacă iese în afara sistemului.
Şi odată ce ai viziune, vei putea identifica portiţele prin care poţi ieşi din sistemul care te-a înlănţuit. Atâta vreme cât te afli în interiorul sistemului, eşti pentru el doar o simplă unealtă. Când ieşi însă, el devine unealta ta şi îl poţi utiliza pentru a le arăta şi altora calea spre ieşire.
Poate că tu ai decis să faci această afacere pentru câţiva bănuţi în plus şi, dacă-i aşa, nu ai fi singurul. Această afacere îţi va da acei câţiva bănuţi în plus, dacă numai atâta vrei. Însă de vei dori să ajungi acolo unde ai văzut că au ajuns liderii, va trebui să începi să lucrezi la descoperirea adevăratei valori din interiorul tău, să-ţi descoperi adevăratul motiv pentru care te afli aici şi să îţi asumi responsabilitatea schimbării. Fiindcă această afacere te va duce în afara sistemului, unde nimeni şi nimic n-o să mai aibă grijă de tine.
Sclavul are nevoie de sistem să îl protejeze. Dacă nu ar fi sistemul, el ar pieri. Tocmai de aceea se ţine cu dinţii de el şi sare la gâtul celor care vor să-l elibereze. În interiorul sistemului, el se simte apărat, are... siguranţă. Şi deşi uneori îşi dă seama că preţul acestei siguranţe iluzorii e chiar viaţa lui, din prea multă frică acceptă să plătească acest preţ imens. Aşa că îşi pleacă resemnat capul şi refuză să mai gândească. Îi lasă pe alţii, „mai deştepţi“, să o facă în locul lui. El îşi umple cu plăcere mintea cu prejudecăţi, cu dogme, cu tot felul de idei fixe şi automatiste nocive, începând să creadă în predestinare, în soartã şi, mai nou, în... codul genetic.
Caută sfaturi la primarul ales de el, la preotul care îi predică duminica în biserică (iar în restul săptămânii bea cot la cot cu el la cârciumă), la expertul din ecranul televizorului, la profesorul copilului ori la medicul ăla sfătos, care stă în casa aia mare din centrul satului. Şi dacă sfaturile nu sunt cele mai potrivite pentru el, dacă rezolvarea problemelor lui nu se petrece cum i s-a promis, atunci nu-i vina lui. Că doar nu el a zis ce să facă şi cum să facă, ci primarul, profesorul, preotul, expertul sau medicul. E mai sigur aşa, mult mai sigur... De ce să se lege el la cap dacă nu îl doare?... Acesta este sclavul!
Omul liber a învăţat legile funcţionării sistemului – mai întâi şi-a investit timpul, energia şi banii în a învăţa – şi le aplică pentru a-şi face viaţa mai bună, mai împlinită, mai reală, şi pentru a le arăta şi altora calea spre o astfel de viaţă, fiindcã el ştie că acolo unde a ajuns el pot ajunge absolut toţi, pentru că e loc pentru toţi.
Omul liber îşi recunoaşte prejudecăţile, ideile fixe, dogmele şi le leapădă una câte una, adoptând doar acele automatisme benefice, cu ajutorul cărora poate controla sistemul. Pentru un astfel de om, gândirea pozitivă devine un automatism, o a doua natură, calea spre înţelegerea a tot ce este. Şi în felul acesta, viaţa devine pentru el şi pentru cei din jurul său o sursă continuă de miracole şi splendori. Acesta este omul liber!
Sclavului, dacă îi dai libertate, nu o poate suporta. E prea grea pentru el. Îl striveşte. Nu şi-o poate asuma. Paradoxul este că din când în când o cere şi tot din când în când o şi primeşte, dar renunţă repede la ea, fiindcă el nu rezistă în libertate, se stinge, moare.
O prietenă de familie şi-a dat demisia anul trecut, după mai bine de 22 de ani de muncă la acelaşi serviciu. Nu a mai suportat batjocura, munca grea şi mizeria de acolo. Era atât de revoltată încât a jurat că nu se va mai întoarce niciodată înapoi, pentru nimic în lume! După opt zile era din nou la serviciu, în acelaşi mediu care o înnebunise, cu aceiaşi şefi stresanţi şi cu un salariu, e drept, mai mare cu aproximativ 12%. Când am întrebat-o de ce s-a mai întors, mi-a mărturisit că de frică! Îi era atât de teamă că „n-o s-o mai angajeze nimeni la vârsta ei“, că „n-o să mai aibă cu ce să-şi plătească facturile lunare şi ratele“, că „nu ştie să facă altceva“, încât şi-a încălcat propriile jurăminte şi a acceptat, resemnată, aceeaşi viaţă de mai înainte. După doar opt zile de libertate, sistemul a înghiţit-o iarăşi, hulpav şi rece, după ce i-a ros de pe oase o jumătate de viaţă! Acum aşteaptă resemnată să mai facă „măcar zece ani de muncă“, să iasă, în sfârşit, la pensie şi să fie liberă. Liberă! Când va ieşi la pensie va fi liberă! Şi abia atunci şi-a propus ea să înveţe ce-i libertatea. Dar oare va mai avea suficient timp pentru asta?...

===============================================
Extras din volumul "Ghid de Viaţă Liberă", de Constantin D. Pavel, carte care va apărea în curând la Editura PAVCON. (detalii pe www.pavcon.ro)

2 comentarii:

Anonim spunea...

Adevarat, dar multi oameni nu stiu de unde sa inceapa si ce anume sa faca pentru a fi liberi. Nu toti pot face bani prin pasiunea lor. Parerea mea

Anonim spunea...

Mie mi-a placut foarte mult acest articol, si sunt de parerea ca oamenii care vor dori sa fie liberi vor cauta calea si raspunsuri, dar nu vor astepta sa se intimple o minune si totul sa se schimbe de la sine!

Gândul Zilei 1118 - Luni 23 ianuarie 2023:

”Golește-ți mintea, o dată pe zi. Retrage-te câteva minute și intră în stare alfa, iar acolo caută pepita ta de aur din ziua respectivă, înt...