”Nu te poți rupe de oameni, dar îi poți selecta; cu grijă, cu iubire de aproapele, poți face o triere a celor cu care îți petreci minutele vieții, creând relații solide cu cei care au educație înaltă și spirit constructiv, și oferindu-le sugestii, sfaturi și modele de urmat celor care încă se mai zbat să se descopere și să se formeze ca ființe umane. Da, e drept, toți oamenii, fără excepție, sunt foarte buni în potențial, însă pe scara vieții fiecare se află acolo unde a ales să fie, ori prin neimplicare (conștientă sau nu), ori prin implicare (doar conștientă!) întru realizarea propriei meniri.
Există o vorbă din bătrâni care spune că 'Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă...', ceea ce se traduce prin necesitatea de a trece tu însuți la acțiune pentru a realiza ceva în viață. Și tocmai de aceea, dacă întâlnesc pe cineva care 'vrea' doar din buze, dar continuă să îmi solicite atenția și ajutorul, este firesc să nu îi acord timpul meu. Nu de alta, dar am fost și eu în acea situație, am fost și eu tratat doar cu indicații și sfaturi, am fost și eu supărat că lucrurile nu se mișcau și nu primeam suficient ajutor, dar asta până în momentul în care am realizat că mentorii mei nu vor face niciodată munca în locul meu; da, făceau o dată, de două ori, ca să îmi ofere exemplul lor, după care, dacă voiam să învăț și să fac eu, bine; dacă nu, next! Îl căutau pe cel care găsea în el puterea de a lupta pentru a se autodepăși, pentru a-și schimba condiția și starea. 'N-ai să înveți niciodată dacă greșesc eu în locul tău! Trebuie să îți faci greșelile de unul singur și să tragi lecțiile din ele tu însuți, să le integrezi în ființă. Numai așa vei putea evolua!' Am auzit aceste sfaturi, sub diverse forme, ani la rând, până m-am dumirit că aceasta era singura cale reală către ceea ce voiam de la viață.
Iar acum, ei bine, acum mi-e ușor să aleg ca parteneri în proiectele mele oameni de valoare, oameni care fac ceea ce își asumă, oameni pe al căror cuvânt se poate pune bază, căci numai împreună cu astfel de oameni putem ridica edificii solide. Și fiindcă timpul este cea mai prețioasă resursă a unui om, prețuiește-ți timpul investindu-l în oameni care fac lucrurile să se întâmple și lasă-i pe cei care încă nu au ajuns acolo să își investească timpul lor în a exersa pentru a deveni, la rândul lor, oameni care fac lucrurile să se întâmple și în care, la un moment dat, îți vei putea investi cu bucurie propriul tău timp. Căci timpul nu e nimic altceva decât... viață! Și chiar contează dacă o investești sau o irosești...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu