Moara de măcinat... vieţi

de Constantin D. Pavel

Azi am fost la tribunal. Şi deşi am făcut un an de... "drept", aceasta a fost prima ocazie în care am călcat într-o sală de judecată. Văzusem prin filme cam cum se derulează lucrurile într-un astfel de loc, însă realitatea, vorba-ceea, "bate filmul" cu mult! Mi s-a ridicat părul în cap! Am ieşit de acolo oripilat! Atâta energie negativă adunată la un loc am simţit doar când am fost să mă angajez gardian la închisoarea Jilava, cu aproape 20 de ani în urmă!...

Astăzi am întâlnit cel mai distrugător sistem inventat vreodată de mintea malefică a oamenilor! Sistemul juridic, cea mai cruntă unealtă de manipulare a maselor - un sistem rafinat timp de mii de ani, până în cele mai mici detalii, care îşi face datoria mai mult decât complet! Stând acolo şi asistând la şedinţa de judecată în care eram "pârât", aveam impresia că mă aflu într-un film rusesc foarte bine făcut, de un absurd grotesc, în care marionetele îşi jucau rolurile ca nişte... marionete. O moară de măcinat vieţi! Cea mai perfectă dintre toate!

Sute de oameni alergând de colo până colo cu nişte hârtii în mâini, încruntaţi, unii în robe negre, încruntaţi, alţii negri la faţă de supărare, încruntaţi, serioşi, importanţi, amărâţi, dar încruntaţi... Feţe chinuite de probleme ivite, toate, dintr-o unică problemă, mare, cât Umanitatea de mare: minciuna în care ne trăim vieţile! Toţi acei oameni veniseră acolo să îşi caute dreptatea... Numai că dreptatea nu există în sălile de judecată. Şi n-a existat niciodată! Fiindcă acolo unde unul pierde iar celălalt câştigă, nu poate exista dreptate!

Dreptatea există doar în fiinţa noastră... Toţi copiii se nasc drepţi. Se strâmbă pe măsură ce cresc. Iar ceea ce îi strâmbă este chiar societatea în care cresc. Mediul încărcat de prea multă minciună!
Mă uitam la avocaţi, la acele jalnice fiinţe în robe negre, mă uitam la judecătoare, o jalnică fiinţă într-o robă neagră, jucând un joc extrem de nociv pentru vieţile lor: împărţirea dreptăţii! Ei, simple şi jalnice fiinţe umane, al căror proces de gândire a fost deformat de minciunile învăţate din tratatele pline de legi, legi date de legiuitori deseori aleşi să facă asta pentru că au dat înainte de votare o bucată de salam sau o găleată de plastic marionetelor, tocmai ei împărţeau dreptatea!... Doamne, ce meschinărie! Ce durere, câte vieţi măcinate şi făcute zob! Câte vieţi trăite în întuneric! Şi ne mai mirăm de ce totul devine tot mai sumbru, cu fiecare zi care se scurge...

Dreptatea e în noi, oameni buni! Toate legile sunt în noi! Tot ce avem nevoie pentru a trăi viaţa e în noi! Absolut tot! Şi când vom înţelege lucrul acesta, dar la acel grad suprem de înţelegere, cu toată fiinţa noastră, vom putea rupe lanţurile care ne ţin încătuşaţi! Şi vom fi liberi!!!