Cine sunt eu?

de Constantin D. Pavel

Habar nu am cine sunt... De ce aş vrea să fiu cine vor alţii să fiu? Şi cine să fiu, dacă eu însumi nu ştiu cine sunt? Am timp să scriu şi asta mă bucură. Atunci când îţi scriu ţie, cititorul meu drag, simt că trăiesc cu adevărat. Dar pe tine ce te interesează? Chiar te interesează subiectele pe care le abordez eu aici? Nu ştiu... Eu, însă, voi continua să scriu cu şi mai mare ardoare, cu şi mai mare înfocare, pentru că tu ai nevoie de cuvintele mele. Alţii spun că sunt altceva decât ceea ce sunt. Şi uneori îi cred. Greşeala asta mă doare mai apoi, căci se revoltă sufletul în mine şi tot ceea ce simt e o puternică repulsie... Mi se face greaţă, chiar începe să mă doară... Şi cu greu pot suporta să mi se spună că sunt cine nu sunt. Oamenii mă văd din punctul lor de vedere - iar punctul lor de vedere e cel corect, pentru că e al lor. Ceea ce mă doare cel mai tare e că după ce mă văd aşa cum nu sunt, mi se cere să fiu ceea ce nu sunt, să mă comport ca şi cum aş fi cine nu sunt. Tu, cel care îmi ceri să fiu altfel decât sunt, poţi fi tu oare altceva decât eşti şi să fii şi împăcat cu asta? Preţul de a fi ceea ce nu sunt e mult prea mare în comparaţie cu preţul de a fi ceea ce sunt. Şi dacă tot mi s-a oferit posibilitatea de a face eu însumi alegerea, atunci aleg să plătesc preţul corect! Prea des, mult prea des oamenii se lasă înşelaţi de perspectiva altora asupra vieţii lor şi aleg preţul cel mai mare, crezând că dacă e cel mai scump e şi cel mai bun. Dar prea adesea se înşeală... Eu sunt cine sunt şi fac ce îmi place să fac. Ştiu cine am fost şi ce am devenit - şi mai ştiu ceea ce pot deveni, căci eu aleg asta. E prea complicat pentru tine? Că pentru mine este. Habar nu am cine sunt! Ştiu ce am fost, ce am devenit şi ce voi fi, dar nu ştiu cine sunt acum! Aşa că, te rog, dragul meu cititor, spune-mi şi mie cine sunt? Poate din miile de unghiuri în care mă vezi tu, nimereşti la un moment dat pe cel corect şi, astfel, aflu şi eu cine sunt... Spune-mi, cine sunt eu?