Cadranul oamenilor

de Constantin D. Pavel

Pe un grup de discuţii de educaţie financiară pe care sunt înscris s-a iscat, mai zilele trecute, un tărăboi care a degenerat, cum e şi firesc pe malul Dâmboviţei, în jigniri adresate şi de o parte şi de alta a celor două tabere de "combatanţi". Motivul? Participarea la cursuri de dezvoltare personală şi valoarea informaţiilor oferite de trainerii români. Primii au zis că informaţiile n-au valoare, ceilalţi au zis că au; primii au zis că trainerii n-au valoare, ceilalţi au zis că au; primii au zis că sunt "ţepe", ceilalţi au zis că nu sunt... Şi tot aşa... Ba, la un moment dat, nici eu nu m-am putut abţine şi mi-am dat cu părerea...
Până la urmă mi-am dat seama: mare dreptate are Kiyosaki atunci când afirmă că fiecare cadran are propriul mod de gândire şi propria viziune asupra vieţii... Şi ceea ce e cel mai important e că absolut toţi, din orice cadran ar face parte, au dreptate! Dar ştiţi vorba-ceea: "mori cu dreptatea-n mână!"... Şi ce dacă avem dreptate? La ce ajută să avem dreptate, când nu suntem cu adevărat liberi?
Şi-atunci am ajuns la o concluzie: lumea se împarte în două cadrane, de fapt! Liberi şi... Ne-liberi. Liberi sunt câţiva, cam unul la mia de locuitori, în rest lumea e plină de Ne-liberi cu păreri; şi viaţa lor e o continuă luptă împotriva propriei libertăţi şi împotriva celor Liberi. Numai că celor Liberi, pur şi simplu, nu le pasă. De ce? Pentru că sunt Liberi.
Eu, personal, n-am atins încă libertatea, dar sunt foarte aproape, am gustat din ea şi nu se compară cu nimic din ce ştiam că există. Vreme de aproape zece ani am plătit constant preţul libertăţii şi voi continua să o fac până când îl voi achita integral. Libertatea e, se ştie, nepreţuită. Şi tocmai de aceea foarte puţini Ne-liberi pot lua cu adevărat decizia să plătească acest preţ - pentru că a plăti ceva nepreţuit înseamnă a plăti pentru totdeauna!...
A fi, a face, a avea - spune Zig Ziglar.
Fiţi Liberi! Şi-apoi veţi putea face tot ce trebuie făcut! Iar în final veţi avea libertate! În rest, totu-i... dust in the wind!

Promit că într-una din cărţile mele voi dezvolta acest concept al Cadranului Oamenilor...
Vă iubesc pe toţi, fie că sunteţi Liberi sau Ne-liberi! La urma urmelor, e vorba doar de alegerea pe care o face fiecare... Şi cu toţii suntem Oameni!