Miza afacerii

Despre MLM...

Interviu cu Constantin D. Pavel,

Scriitor, Fondator SELF COACH SYSTEMS

1. Bun venit pe MLM News. Vă rugăm să vă prezentați, în câteva cuvinte, pentru vizitatorii noștri care doresc să vă cunoască.

Sunt Cătălin și sunt scriitor.

Scriu de la vârsta de 13 ani, adică de... 32 de ani, si pasiunea mea cea mare ramâne în continuare exprimarea prin scris. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a deschis calea către libertatea personală pe care o oferă o afacere MLM și că, astfel, de câțiva ani buni, îmi trăiesc aievea visul: scriu în fiecare zi!

Profesional, am practicat o mulțime de meserii, de la strungărie la merceologie, de la tehnoredactare la jurnalistică de presă scrisă și televiziune, dar sufletul meu era mereu îndreptat către activitatea de scriitor. Orice am făcut, privind retrospectiv, am făcut pentru a-mi crea condiții prielnice ca să scriu. Fiindcă nimic nu e mai important în viață decât urmărirea scopului unic personal; acesta odată atins, toate celelalte se realizează de la sine. (Dar asta am învățat-o în ani și ani de zbateri, căutări și acțiune concentrată!)

Sunt o ființă umană și sunt fericit!

2. Cum ați luat contact cu domeniul network marketing-ului? Cu cât timp în urmă? Ce v-a atras la această industrie?

În primăvara lui 1998 mergeam pe stradă cu un bun prieten, jurnalist și el, și, la un moment dat, mă întreabă: ”Ai auzit de Amway?” ”Nu!”, zic. Și el a continuat să îmi descrie ce auzise de la un unchi de-al lui; evident că n-am fost atent. După ce a terminat și m-a întrebat dacă vreau și eu, i-am răspuns sec: ”Nu, mulțumesc!”.

La câteva luni distanță m-a sunat o colegă de serviciu de la ziarul ”Curentul”, unde lucram pe-atunci, și mi-a zis: ”Cătăline, ai nevoie de ceva bani în plus?” ”Mănânci calule ovăz?”, am întrebat-o. ”Atunci ne vedem mâine la 17:30, în față la McDonald’s Obor. Să nu mă faci de rușine și să nu vii, că-mi pun obrazul pentru tine! Hai, pa, ne vedem mâine!” Și mi-a închis.

M-am dus. Iar de acolo a început povestea... O poveste de-a dreptul fantastică, una din acele povești în care intri și nu mai vrei să ieși niciodată, o poveste care te schimbă profund, care te transformă dintr-un simplu om într-o ființă umană. Am trecut prin mai multe companii și toate au fost minunate, au reprezentat locurile ideale pentru a-mi învăța lecțiile și a păși mai departe.

Ce m-a atras la MLM? Posibilitatea să fiu eu, să fiu scriitor, să fiu complet! (Dar mi-am dat seama de asta după ceva ani de ezitări și lupte cu minciunile din mine...)

3. Conduceți propria firmă din industria MLM. Cum v-a venit ideea? Ce v-a determinat să renunțați la statutul de distribuitor în favoarea celui de proprietar de companie MLM? V-a plăcut combinația MLM-cărți? Vă doreați mai mult? Care este misiunea SELF COACH și ce scopuri și-a propus pentru 2013? Intenționați să extindeți rețeaua SELF COACH și la nivel internațional, cu titluri în alte limbi?

Să le luăm pe rând... și să închegăm povestea (pe care n-am mai scris-o niciodată și, tocmai de aceea, mulțumesc MLM News pentru această oportunitate).

Ideea s-a concretizat după ce, prin intermediul companiei PAVCON eDucational, începând cu 2005, am distribuit, în șapte ani, mii de Programe pentru Succes, către o mulțime de oameni din diferite sisteme MLM, iar unii dintre ei mi-au spus direct: ”Dacă tot recomandăm oamenilor din rețele noastre să citească și să asculte CD-uri, n-am putea primi o bucățică din adaosul comercial, pentru munca pe care o prestăm?” La început a fost un simplu program de afiliere, după care, vreme de trei ani am studiat, analizat, calculat și proiectat un sistem de bonificație care să ofere cât mai multe beneficii celor care deveneau parteneri SELF COACH. Și, astfel, am fondat, la 1 martie 2012, SELF COACH SYSTEMS, cel dintâi sistem de marketing în rețea din România care distribuie produse și servicii educaționale din domeniul dezvoltării personale: cărți, CD-uri audio, DVD-uri, reviste, conferințe, cursuri, seminarii, workshop-uri, coaching personalizat ș.a.m.d.

La statutul de distribuitor în companiile unde activam am renunțat pentru că, pur și simplu, aș fi intrat în conflict de interes și, în plus, nu era etic pentru ceilalți distribuitori. Așa, îmi pot păstra echidistanța și oamenii au încredere în mine și în SELF COACH.

Distribuția cărților într-un sistem de tip rețea se potrivește ca o mănușă. Marile companii de network marketing au ele însele sau s-au aliat cu sisteme educaționale puternice, care oferă informații de calitate și leadership performant, fără de care, de la un anumit nivel în sus, nici o structură nu mai poate funcționa. Și când am constatat că există companii care încă nu au un astfel de sistem, mi-am luat inima în dinți și... iată, am fondat SELF COACH SYSTEMS, un sistem educațional complementar la care poate adera orice distribuitor, fiindcă ideea de bază este chiar aceea de... SELF COACH – fiecare se antrenează pe sine pentru succesul în compania unde activează, nu i se impune nimic din afară! Și pe lângă educația personală, mai construiește, între timp, încă un activ financiar solid...

Misiunea SELF COACH, așa cum e prezentată și în Codul de Conduită Etică al Companiei, este de a oferi tuturor semenilor noștri o educație non-liniară solidă, în baza căreia fiecare să își poată construi o viață fericită și împlinită. Credem în șansa fiecărui om de a-și căuta fericirea de sine și știm că educația de cea mai înaltă calitate este calea.

Dacă în 2012 am consolidat relațiile cu furnizorii de materiale educaționale, pentru ca distribuitorii SELF COACH să poată accesa o paletă cât mai largă de astfel de produse, anul 2013 este anul dezvoltării structurii de Parteneri și Clienți SELF COACH, atât la nivel național, cât și internațional, printre românii aflați în diaspora. Intenționăm să extindem distribuția de materiale educaționale online în limba română peste tot unde există români sau vorbitori de limba română dornici să se educe fără opreliști, urmând ca, de la jumătatea anului, să tatonăm și piața de limbă engleză, cu materiale ale autorilor români, astfel încât să exportăm produsul materiei cenușii românești, nu materia cenușie cu totul!...

4. Care credeți că este cauza percepției negative a MLM-ului în România, a neîncrederii în acest domeniu? De ce partenerii companiilor de network marketing aud atât de des "MLM, nu!" sau "Exclus MLM!", când își prezintă oportunitatea?

Lipsa de educație și de răbdare. Oamenii vor bani și îi vor repede. Numai că banii sunt un produs rezidual într-o rețea MLM. Banii sunt fumul și, din cauza fumului, oamenii – lipsiți de educație antreprenorială și de leadership – nu mai văd adevărata miză a afacerii: libertatea!

Negativismul resimțit în piață este doar rodul care a răsărit după ce au fost însămânțate valori greșite. Prea mult s-a crezut că MLM-ul, prin structura sa de tip rețea, poate oferi ”bani ușor câștigați” – easy money, cum spun americanii... – și tocmai de aceea a fost asemuit atât de repede cu sistemele piramidale ilegale.

În MLM nu se câștigă bani, ci se creează! Om cu om, lider cu lider, apar așa-numitele ”noduri de rețea”, care sunt, de fapt, active financiare, surse de bani. Dar pentru a înțelege și a putea aplica acest principiu, singurul care aduce abundența în afaceri, e nevoie de educație, de foarte multă educație! Și spun asta nu pentru că vând cărți și conferințe, ci pentru că am auzit-o cândva, cu mai bine de un deceniu în urmă, de la un milionar autentic, de pe scena Sălii Palatului din București, și am crezut-o!

Acum mi-e simplu, când cineva mă întreabă ”care e secretul succesului în MLM”, să spun: cel puțin un metru cub de cărți de dezvoltare personală, vreo 2000 de ore de ascultat CD-uri și minimum un curs pe lună. Și atunci, abia atunci, vei fi în stare să descoperi singur care-i ”marele secret”: educația!

5. Care e profilul persoanei care poate să se apuce de MLM?

Simplu: să aibă vise personale mari și dorința de a mai trece încă o dată, măcar trei ani, printr-un ”alt tip de școală”. În rest, e floare la ureche, trebuie doar ”să triezi oamenii pentru a descoperi ființele umane”...

6. Dvs. oferiți și consultanță în domeniul de network marketing. Care e principala provocare cu care se confruntă cei care pornesc o astfel de afacere? Unde se blochează partenerii companiilor MLM cel mai des? Își epuizează lista de cunoscuți fără rezultate spectaculoase și se blochează la prospectare? Care e provocarea care face diferența între succes și eșec?

Problema cea mai des întâlnită în MLM – și nu doar la noi în țară – este că la construirea unei rețele toți noii distribuitori sunt băgați cu lopata, fără discernământ, apoi sunt lăsați de izbeliște. Din experiență pot afirma că un om nou are nevoie de minimum 30 de zile de atentă îndrumare pentru a învăța bazele afacerii; și după aceea îi mai trebuie 3-5 ani ca să o construiască. Dorința de rezultate rapide, însă, conduce la tratarea oamenilor cu superficialitate și tocmai de aceea rata de renunțare este mare.

Un lider autentic triază foarte atent prospecții, îi împarte în cele 3 categorii de oameni dintr-o rețea – Clienți, Consumatori și Prosumatori – și apoi lucrează 90% din timp cu Prosumatorii. Celelalte două categorii – Clienții (cei care cumpără și nu se înscriu) și Consumatorii (cei care se înscriu și cumpără din când în când) – nu sunt în atenția liderului, căci el știe că nici Clienții și nici Consumatorii nu pot da predictibilitate afacerii sale, pe când Prosumatorii da.

Cei care își epuizeaza lista de nume și se blochează la prospectare sunt Consumatori puși să facă munca unui Prosumator. E ca și cum ai pune un handabalist să joace hochei; tot sportiv se cheamă că este, dar... parcă nu-i din același film. Consumatorul vrea bani și nu e dispus să învețe să îi facă; el vrea să îi câștige repede și, când vede că în MLM nu se câștigă bani, fuge și spune că afacerea a fost proastă, nu că el... scuze! Prosumatorul, în schimb, are vise, înțelege mecanismul afacerii – dacă îi este explicat de un lider autentic – și... înainte de a face prima invitație sau de a arăta primul plan de marketing, se educă în acest sens: adică citește măcar 5 cărți despre network marketing, ascultă măcar 20 de CD-uri și merge la vreo 3-4 seminarii. Fără toată informația pe care o va acumula din aceste surse, el știe că va fi doar carne de tun. Așa că pune burta pe carte și aplică în practică ce învață, pas cu pas, om după om, cu răbdare de fier și cu conștiința că recompensa va veni abia peste câțiva ani de zile.

Și atunci realizează ce face diferența dintre succes și eșec: SCOPUL!

Oamenii care eșuează au scopuri eronate, ei vor bani. Oamenii care au succes au scopuri autentice: ei vor să-și facă partenerii bogați. Și într-un caz și în altul sunt implicați banii, însă în primul sunt scopul, în cel de-al doilea sunt reziduul. Ca să parafrazez un autor mult mai mare decât mine: ”Aleargă după bani și nu-i vei avea niciodată; caută-le bârlogul și vor fi ai tăi pentru totdeauna!”

7. Dacă ar fi să recomandați o singură carte, doar una singură, din cele disponibile pe Self Coach, care ar fi aceea?

Toate! Fiindcă o carte sau un CD sau un curs, ele în sine, n-au o valoare prea mare. Împreună, însă, pot forma o ființă umană educată, un lider autentic.

Recurg la o comparație: închipuiți-vă că cineva vrea o casă și are în fața sa un morman de cărămizi. ”Care-i cea mai valoroasă cărămidă dintre toate?” Toate! Dar împreună!

Acordați-vă șansa de a accesa universul educațional SELF COACH SYSTEMS cel puțin un an și apoi mai vorbim!...

8. Un mesaj pentru vizitatorii MLM News?

Urmați liderii autentici și faceți ce vă spun ei!

Cum îi identificați? De obicei sunt ființe umane foarte bine educate, modeste, calme, a căror forță interioară o simțiți din plin când intră în camera în care vă aflați. N-o să-i auziți vorbind despre bani ca scop în sine, ci despre valori umane, despre bunătate, respect și IUBIRE!

Căci unde dragoste (de oameni) nu e, nimic nu e!

Într-o rețea unde e iubire, totul vine de la sine...

Vă mulțumesc și vă iubesc (chiar dacă acum nu credeți asta...)!

_________________________

Interviu publicat pe site-ul www.mlmnews.opv.ro/mlm-news/

Scrisoarea unui Român...

Raspunsul un cetatean roman la scrisoarea unui senator roman care se adresa romanilor plecati din tara.
 
''Dragă Domnule Senator Viorel Badea,


Sînt și eu unul dintre „românii de pretutindeni" care au primit scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu știam, „Zilei românilor de pretutindeni". Vă mulțumesc pentru caldele urări și îndemnuri, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce mă privește pe mine, unul din românii de pretutindeni cărora vă adresați. Nu am adus nici o „contribuție" comunității care a binevoit să mă primească (în afară de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile românești", nu practic sport de performanță sub drapelul țării, iar singurul domeniu în care „excelez" deocamdată este livrarea de mîncare indiană la domiciliu, pentru că lucrez ca delivery driver la un restaurant dintr-un orășel scoțian.


Alta ar fi fost însă situația dacă mi-ați fi scris, dvs. sau unul dintre numeroșii dvs. colegi din Parlament, acum șase luni, cînd încă nu eram un român „de pretutindeni", ci un român de la mine de-acasă, mai exact din Iași.
Aș fi putut să vă răspund că sînt cercetător științific la Universitatea Al. I. Cuza și că mă ocup de editarea Bibliei de la 1688, prima ediție critică a celei mai vechi Biblii românești (știați că sîntem ultimul neam din Europa care încă nu are prima sa Biblie într-o ediție critică?). M-aș fi mîndrit cu fetele mele, care practicau un sport de performanță sub drapelul țării, cum spuneți, și m-aș fi lăudat că am dus și eu puțin din „graiul țării" mele pe la Paris și Geneva, sau că mi-am petrecut șapte ani printre vechile manuscrise românești, primind pentru munca mea o summa cum laude. Dar nici dumneavostră nu mi-ați scris, nici eu nu v-am răspuns. Așa merg lucrurile, cum s-ar spune.


Dar de ce îmi scrieți tocmai acum, cînd mi-am luat lumea în cap, împreună cu ai mei, și ne-am alăturat și noi „românilor de pretutindeni" care își caută pe aiurea dreptatea pe care nu au găsit-o în țară?
Ca să îmi arătați că vă pasă?


Dacă vă pasă atît de mult de „valorile și tradițiile românești", de ce nu mi-ați scris, dvs. sau colegii dvs., pe cînd eram în țară? De ce nu m-ați întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu și colegele mele, tineri doctori în filologie și slujbași ai culturii române pentru care suspinați acum? V-aș fi rugat atunci, dacă știam că vă interesează atît de mult istoria neamului, să faceți ceva pentru profesorul meu de istorie, care se stinge de boală pentru că din pensia sa nu-i ajung banii de medicamente. V-aș fi chemat la Iași să vedeți cum trăiește de pe o zi pe alta un antrenor de performanță, pentru care s-a cîntat imnul României la Berlin, și cum niște copii devotați se antrenează să devină campioni pe podelele roase și pline de cuie ale unei săli de sport care n-a prins încă o campanie electorală. V-aș fi dus prin oraș și v-aș fi arătat Filarmonica ieșeană, care de zece ani stă să se prăbușească sub schele, și Teatrul Național, mutat într-un cub de carton. Și la urma urmei, dacă tot invocați acum cuvintele lui Sadoveanu și îndemnul „să devenim un popor vrednic", v-aș fi spus că de douăzeci de ani mă simt, în fiecare zi, mințit, furat și umilit în țara mea. Și că am obosit să devin „vrednic" printre șmecheri, canalii politice și „băieți deștepți".

Dar, repet, nici dvs. nu m-ați întrebat, nici eu nu v-am răspuns. Și atunci, de ce m-ați găsit tocmai acum?Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i heretisiți pe emigranții români cu ocazia unei așa-zise „zile a românilor de pretutindeni". Nu poate fi o sărbătoare o zi a românilor „de pretutindeni", există doar o singură zi a românilor și a României din care găștile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine și pe alte milioane de compatrioți, să ne luăm lumea în cap, să ne lăsăm în urmă limba, părinții și prietenii și să ne căutăm pe aiurea pîinea și dreptatea. Ce sărbătoare vedeți în asta? Nu e nici o sărbătoare pentru familiile despărțite, pentru frații și prietenii lăsați în urmă, sau pentru acei „români de pretutindeni" ai căror copii s-au spînzurat în țară de dorul lor. Și, în general, nu există sărbători adevărate cînd te afli „pretutindeni", ci doar acasă.


Iertați-mă, dar nu am nevoie să-mi amintiți dvs. de „valorile românești". Ocupați-vă de ele în țară, acolo unde „cultura și valorile românești" sînt lăsate în paragină. Și v-aș mai ruga ceva. Sînteți totuși un reprezentant al clasei politice românești. Aveți decența de a nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea „celor ce au luptat pentru libertatea poporului".


În Franța am cunoscut un om care și-a pierdut o mînă în masacrul de la Otopeni, în decembrie '89. Lucrează acum ca magazioner la un depozit, din mila unor străini generoși. Vă asigur că omul acesta ar scuipa astăzi pe orice discurs politicianist în care sînt amintiți eroii din decembrie '89. Altfel, o duce bine (în curînd, îl veți putea vedea și auzi într-un documentar tv despre Revoluție, apropo, nu-i așa, de cei care „fac cinste țării natale").
La sfîrșit, aș vrea să vă asigur că nu mi-e rușine că sînt român. Așa mi-am învățat și fetele, să nu le fie rușine să spună de unde vin. Singurele momente în care mi-e rușine că-s român sînt atunci cînd politicienii îmi vorbesc despre România. În gura lor, România pute ca o hazna infestată, din care mă bucur că mi-am salvat copiii. Ca o măsură de igienă, ar fi prea mult dacă v-aș cere să păstraţi măcar distanța tăcerii?''


Ioan-Florin Florescu

Indignati-va!

de Cristian Campeanu

Unde întorci capul zilele acestea vezi numai manifestări ale unui faliment moral profund al societăţii româneşti în care reperele sunt calcate în picioare iar valorile sunt răsturnate, în care susul este jos, albul, negru iar Binele, Rău. Judecătorii care nu iau şpagă sunt “tâmpiţi”, Năstase este martirizat, iar Macovei, demonizată, plagiatul a devenit titlu de glorie, la Salon de livre merge Marga cu suita în vreme ce Patapievici, Pleşu, Liiceanu şi Cărtărescu stau acasă, liberalii sunt mai naţionalişti şi mai anti-europeni decât colegii lor comunişti, parlmentul a devenit refugiul mafiei, iar doamna Udrea este un candidat serios la şefia PDL. România este atât de coruptă moral încât moare pe dinăuntru.

 Ceea ce face ca o naţiune să fie puternică nu este nici armata, nici politica, nici economia, ci spiritul ei. O naţiune al cărei spirit este frânt nu poate realiza nimic. Nu poţi avea o economie sănătoasă şi prosperă fără un număr mare de companii mici şi mijlocii dinamice. Dar nu poţi avea astfel de companii dacă nu există oameni dornici să îşi asume riscuri şi încrezători în şansa şi abilitatea lor de a deveni prosperi, de a crea ceva din nimic şi de a lăsa ceva în urma lor. Dincolo de calcule economice complicate, dincolo de scheme financiare şi acorduri internaţionale şi chiar dincolo de resursele unei ţări, orice economie de piaţă sănătoasă se sprijină pe aceşti oameni liberi,optimişti, responsabili şi dornici de risc. Or, în România nu există suficienţi oameni de acest fel. Spiritul întreprinzător al naţiunii a fost aproape sufocat şi oricât ar aştepta românii un miracol economic, el nu va veni fără ca acest spirit întreprinzător să fie trezit la viaţă.

Acest lucru este mai important decât pare pentru că, pentru ca acest miracol să se producă e nevoie de câteva condiţii care trebuie îndeplinite. Mai întâi, românii trebuie să se simtă bine în ţara lor. Nu poţi să-ţi faci planuri de viitor, nu poţi să îţi asumi riscuri şi să-ţi iei inima în dinţi dacă inima ta este grea şi dacă nu vezi niciun viitor pentru tine şi ai tăi în ţara ta. Ca să se simtă bine în ţara lui, orice om trebuie să vadă că poliţistul din colţ este acolo ca să îl apere, nu ca să îl jefuiască împreună cu hoţii, că legea îl protejează, nu îl oprimă, că drumurile sunt bune, nu desfundate că guvernul este grijuliu şi chibzuit cu taxele şi impozitele lui şi nu vede în cetăţean doar o sursă de bani pe care s-o exploateze pentru a-şi ascunde incompetenţa şi corupţia. Nu în ultimul rând trebuie să se bucure că are acces la o cultură vie şi de calitate. Aşa cum am mai avut ocazia să o spunem, ceea ce ţine spiritul unei naţiuni viu este speranţa şi, de aceea, orice lider care este capabil să trezească speranţa în cetate va fi invincibil. Or, românii se simt rău în ţara lor, pe care mulţi au părasit-o deja iar alţii, la fel de mulţi, se gândesc să o părăsească, şi mult mai grav, nu mai au nicio speranţă. Spiritul lor este frânt şi asta se vede în falimentul ei moral.

Numai într-o ţară mortificată moral poţi asista la spectacolul obscen al victimizării şi martizării lui Adrian Năstase, numai într-o ţară care şi-a pierdut simţul de orientare etică poţi să compari un produs pur al nomenclaturii comuniste ca Năstase cu Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu fără să te prăbuşeşti a doua zi sub oprobriul public. Vreţi să vă indignaţi? Indignaţi-vă că televiziunile propagă fără ruşine noul cult pagân al lui Adrian Năstase, pe care îl văd ba preşedinte, ba judecător la CEDO şi că îi ridică în slăvi “calităţile intelectuale”, când singura sa producţie intelectuală semnificativă este teoria “drepturilor omului ca submarine torpiloare ale socialismului” expusă în lucrarea de referinţă “Drepturile omului, un concept retrograd”! Indignaţi-vă că domnul Ponta îşi păstrează titlul de doctor în Drept când însăşi Universitatea Bucureşti, adică instituţia care a emis acel titlu spune că a fost “plagiat” dar culmea, nu are dreptul să i-l retragă! Indignaţi-vă că autorul unui furt intelectual este prim-ministrul ţării, favoritul televiziunilor şi favorit la prezidenţiale, în vreme ce omul care a avut curajul să-i ţină piept lui Ponta, rectorul Universităţii Bucureşti, profesorul Mircea Dumitru este în cel mai bun caz ignorat, iar în cel mai rău, atacat imund. Indignaţi-vă că sistemul de Justiţie din România este atât de putred încât ucide moral tot ce atinge, astfel încât oamenii care trebuie să împartă Dreptatea au ajuns să emită judecata conform căreia “magistraţii care nu iau bani sunt tâmpiţi”, aşa cum probabil că sunt convinse şi acum judecătoarele şpăgare! Indignaţi-vă că parlamentarii români se agaţă cu ghearele şi cu dinţii de privilegii şi că recurg la orice tertipuri oricât de murdare pentru a ucide Agenţia Naţională de Integritate, singura instituţie alături de DNA, care stă între mafia instituţionalizată şi societatea românească! Indignaţi-vă că Georgescu, Danileţ, Daniel Morar şi Monica Macovei (cei din urma, singurii doi demnitari romani pentru care băgăm mâna în foc că sunt incoruptibili) sunt demonizaţi, iar Năstase este ridicat la rang de martir şi Becali de apostol! Indignaţi-vă că un personaj extraplat din punct de vedere moral precum Crin Antonescu are şansele cele mai mari să devină preşedintele României, că Andrei Marga, într-un act de impostură incalificabil, a confiscat prezenţa românească la Salonul de Carte de la Paris pentru el şi clienţii săi, în vreme ce cei mai străluciţi şi mai reprezentativi autori români rămân acasă! Indignaţi-vă că un om responsabil în mare parte pentru distrugerea Dreptei, Elena Udrea, candidează sâmbăta aceasta la preşedinţia celui mai important partid de Dreapta, care ar trebui să fie exponentul moderaţiei, cumpătării, austerităţii şi inteligenţei sclipitoare, că adversarul său este Vasile Blaga adică o non-alegere şi că din poziţia sa înaltă, însuşi preşedintele României patronează acest eşec moral!

Indignaţi-vă faţă de toate aceste lucruri şi poate speranţa va începe să renască în România iar românii vor reînvăţa se simtă un pic mai bine în ţara lor.

__________
Articol preluat de aici: http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/indignati-va-296827.html

Scrisoare deschisă poporului român

de Arhimandritul Iustin Pârvu

Popor român,

Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti, şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi! Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu, dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale? Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.

Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi, totuşi, mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat?

Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit, chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească atâta timp cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT! De ce te laşi dezbinat?

Ai fost scut creştinătăţii când întreaga Europă tremura de teama islamului. Sângele tău a salvat Europa, iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europă de furia semilunii. Acum, tu, popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile?

Din tine au apărut Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări, pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta?

Astăzi, popor român, pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma?

Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale, tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. Tu taci;

Astăzi, ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile ţării, aceleaşi mine de aur, argint, sare, mierea acestui pământ, sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam. Tu taci;

Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro-ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. Tu taci;

Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară să muncească sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. Tu taci;

Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a-şi păstra privilegiile. Tu taci;

Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile“ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul, iar ţara rămâne pe butuci. Tu taci;

Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fiii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:

1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmizegetusa, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute, sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. Tu taci;

2. Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. Tu taci;

3. Arhivele ţării sunt cedate, printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională. Tu taci;

Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. Tu taci;

Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine, iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmplă românului azi nu i se datorează lui. Tu taci;

Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit. Tu taci;

Ţi se fură voturile, iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu nu dă nici un răspuns, deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată. Tu taci;

În divan se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc, unii fac "greva", alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor, şi nu li se întâmplă nimic. Tu taci;

Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. Tu taci;

Dacă te îmbolnăveşti, nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele, s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi, dacă eşti operat, cu feşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. Tu taci;

Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari pentru că e român, chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, hocheiştii Naţionalei României (de naţionalitate maghiară), la un meci cu selecţionata Ungariei, tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. Toţi tac. Tu taci;

Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat, în viziunea lor, sau nu meriţi ce ai câştigat, iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma. Tu taci;

Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a-ţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. Tu taci;

Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei şi fură acoperindu-se unul pe altul. Tu taci;

Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar Parlamentul, dar să mai te consulte şi pe tine. Tu taci;

Un român plecat de acasă descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul, pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri, fără să le pese de interesul naţiunii, trădând jurământul făcut la investire. Tu taci;

Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi... Tu taci;

Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu, popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi, odată cu tine, piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.

Cât o să mai taci?

Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ţi-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii! TREZEŞTE-TE!

Rugaciune

de Parintele Ilarion Argatu

(1913 - 1999)

Iarta-ma, Doamne:

- pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!

- pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!

- pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!

- pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!

- pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!

- pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!

- pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!

- pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!

- pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!

- pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!

- pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si, din teama, nu am

indraznit sa pasesc!

- pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!

- pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta,

Doamne, si a Imparatiei Tale Divine!

Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila

si Iubirea infinita, Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire

si Lumina!

Iti multumesc, Doamne, pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand

din Tine!

- pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!

- pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!

- pentru tot ce prin harul Tau am inteles!

- pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!

- pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!

- pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!

- pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!

- pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!

- pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!

- pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!

- pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!

- pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda

Imparatiei Tale divine!

Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbandu-se prin casa mea, imi va lua toate grijile

şi va vindeca toate bolile mele si ale familiei mele, în Numele lui Iisus, Amin!

Nu putem să muncim noi, cât puteţi să furaţi voi!

de Mihai Giurgea

(articol preluat de pe blogul capitalismpepaine.wordpress.com)

Iliescu si Ponta, arși la Timișoara!

La ora când scriu aceste rânduri, mitingul din Piaţa Universităţii a fost spulberat de jandarmi. PDL a făcut asta, deşi manifestanţii au lovit rău si in ambiţiile opoziţiei. În Bucureşti l-au bătut de două ori pe liberalul Ludovic Orban (care încercase să se dea “revoluţionar”), iar la Timişoara, oamenii au ars pozele lui Iliescu şi Ponta. Dar şi PDL-istul Ioan Botiş, fost ministru al Muncii, a fost înjurat si lovit de oameni la Bistriţa.

Aşa că Băsescu si-a dat seama ca se apropie explozia: aia mare! Si s-a speriat. Pentru ca explozia care vine nu va schimba de la putere doar un partid cu altul, cum a fost timp de 20 de ani, ci va distruge toate partidele. Tot statul. România sociala va fi ştearsa de pe harta.

Iar asta nici un politruc nu poate sa accepte. I-aţi auzit cum vorbesc disperaţi de haos si de anarhie, cum spun ca Parlamentul trebuie sa controleze in continuare tara? Pai e si normal: Parlamentul controlează tara, iar ei controlează Parlamentul. Casa Poporului e o gaura de tâlhari! Care tâlhari se plimba in văzul tuturor, in Mercedesuri ultimul tip, pe banii firmelor private. Pai cum sa nu le convină? Cum sa nu vrea… ”democraţie”?

Nici Băsescu, nici ceilalţi politruci n-au înţeles esenţialul: ca atâta vreme cat continua criza (iar Angela Merkel le-a spus germanilor ca la ei va continua cel puţin 10 ani), oamenii vor fi din ce in ce mai săraci. Manifestaţiile vor fi din ce in ce mai violente. Piaţa Universităţii se va umple din nou!

Acum a fost doar începutul: ce-o sa faceţi peste 4 luni, când n-or sa mai fie bani de pensii si salarii? Dar peste un an? Hahahaha….

Nu exista hoți buni si hoți rai!

Degeaba cer idioţii din USL alegeri anticipate! Alegeri anticipate ca sa schimbi nişte hoţi cu alţi hoţi? Degeaba negociază PDL cu opoziţia: românilor nu le pasa! De ce le-ar pasa de întâlnirea a doua bande care discuta cum sa-si împartă mai bine prada? Iar prada suntem noi.

In România nu exista decât partide comuniste!

Va amintiţi cum nenorociţii de politruci s-au supărat pe Nokia ca, cică, nu dădea destui bani la buget, ca sa aibă ei ce toca? Va amintiţi cum porcii de la Finanţe ziceau ca rolul firmelor private este… sa-si plătească taxele? Toate partidele gândesc la fel: ei bine, gândirea asta socialista o sa va iasă acum pe nas!

Noi muncim si ne zbatem ca sa avem bani noi – nu statul! Ca sa fim bogaţi noi – nu statul! Voi sunteţi slugile noastre, nu invers. Iar daca v-aţi luat nasul la purtare, nici o problema: o sa va treziţi cu el tăiat. Hai, nu mai trimiteţi acum inspectorii ANAF pe teren, sa mai strângă nişte spăgi? Hai cu para-ndărătul: curaj, abia aştept!

In 2010 i-am avertizat pe politruci (vezi Visați sa-si revină economia? Care economie?): Partidele româneşti sunt ca nişte sticle de vin, frumos colorate. Două sticle au etichete pe care scrie “partide de dreapta”. Altă sticlă are lipită eticheta de partid modern, social-democrat. Dar e o ţeapă! În sticle nu e nici un fel de vin. În toate e acelaşi pişat vechi, comunist şi rozaliu.

Politrucii au ras si au zis: ce ne tot baţi la cap cu criza ta? Las’ ca se termina in câteva luni… las’ ca ne ajuta UE si americanii…

Ei, uite ca UE e pe moarte, iar americanii v-au întors spatele, ca au problemele lor. Acum e fiecare pentru el.

Tăiați ajutoarele de stat, dar omorâți si firmele private: cum sa trăiască oamenii?

In New York, orice emigrant mort de foame poate sa închirieze o maşina si sa-si câştige o pâine ca taximetrist. In Bucureşti, ştiţi cat costa spaga ca sa fii taximetrist? 10.000 de euro!

Pai bai primare, bai Oprescule, bai hot nenorocit: tu nu vezi ce fac directorii tai in Primărie? Nu-i vezi cum fura? Te faci ca eşti chior, nemernicule?

Singura soluţie pentru ieşirea din criza este scăderea taxelor (si nu cu 2-3 procente: ci cu 90%!). Scăderea cheltuielilor statului. Oprirea corupţiei. Simplificarea birocraţiei si a activităţii firmelor private. Am tot făcut liste de masuri, atât eu, cat si mulţi alţii:

1. reducerea masiva a CAS, CASS, scutirea de impozite pentru IMM-uri cu cifra de afaceri sub 2000 de euro lunar;
   
2. posibilitatea de a face contracte de prestări servicii pe persoane fizice (pentru a evita complet plata contribuţiilor sociale daca dorim),
   
3. liberalizarea Codului Muncii si simplificarea concedierilor,
   
4. posibilitatea de a alege intre case de pensii si de sănătate private si de stat (cu ocolirea completa a statului),
   
5. reducerea cheltuielilor statului prin reducerea birocraţiei, externalizarea serviciilor bugetare si scăderea numărului bugetarilor cu cel puţin 1 milion;
   
6. lupta reala împotriva corupţiei, prin organizarea licitaţiilor transparent, pe internet. Interzicerea secretizării contractelor pe bani publici.
   

Aşa ca, sa fim serioşi: nu masurile lipsesc, ci voinţa de reforma! Politrucii se vaită ca e greu; ca e imposibil; ca cică ar fi un vis. In realitate, e greu doar daca nu vrei sa te apuci de treaba!

Tari ca Polonia si Marea Britanie n-au stat mult la discuţii; au pus in aplicare exact aceleaşi masuri si au terminat reforma in doi ani. România, după 20 de ani, încă mai face liste si planuri. Iar in ăştia 20 de ani, toate partidele politice au fost la putere de cel puţin doua ori. Deci poporul român le-a dat nu doar o şansa, ci doua. Iar ei le-au folosit sa-si umple buzunarele.

Uite, de aia trebuie lichidată toata clasa politică, fără milă! De aia au ajuns toţi politicienii, din toate partidele, sa fie bătuţi in plina strada, in toata tara!

Cel mai bun comunist, e comunistul mort

Conform IRES, aproape 90% dintre români vor distrugerea clasei politice. Aproape 90% dintre români o considera hoaţa si o învinuiesc de dezastrul economiei. Asta înseamnă ca toate partidele, toata gaşca PDL+PSD+PNL, nu strânge decât… 10% din populaţie! Adică maximum 2 milioane de oameni din 20 de milioane? Hahahaha… Pai voi mai speraţi sa mai conduceţi România?

Eu zic ca o sa aveţi mare noroc, care o sa scăpaţi nelinşaţi!

Eu zic că cadavrele voastre batjocorite or sa zacă in Piaţa Unirii acoperite de scuipat: si PDL-isti, si PSD-işti, si PNL-işti – la grămadă!

Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu

de Cristian Tudor Popescu

Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.

Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.

Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă.

Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.

Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.

Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.

Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.

Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.

Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.

Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.

Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine. Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.

În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!

Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!

Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.