Idei, articole, eseuri, povestiri, nuvele, poezii, dialoguri reale sau imaginare, toate pentru tine, cel ce cauti fericirea... Ne gasesti pe http://www.pavcon.ro
vineri, 22 mai 2009
I say YES to SUCCESS!!!
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
luni, 11 mai 2009
Criză sau Schimbare?
de Constantin D. Pavel
Au trecut, iată, şase luni de criză... Şase luni în care parcă lumea întreagă a înnebunit, în care frica a cuprins milioane de familii de pe întreg cuprinsul globului pământesc, în care mii şi mii de tragedii, mai mici sau mai mari, s-au stins în tăcere în sufletele bieţilor oameni. Pe buzele tuturor stă cuvântul „criză“, cu toate conotaţiile sale malefice, distrugătoare şi întunecate. Totuşi, cuvântul „criză“ semnifică, la origini, cu totul altceva; el reprezintă un „moment de trecere“, practic un moment de „cumpănă“ de la o situaţie de fapt, la o altă situaţie de fapt. Şi sunt doar două direcţii pe care o cumpănă se poate îndrepta: în jos sau în sus, în funcţie de talerul pe care te afli!
Vestea rea este că din ce în ce mai multă lume se aşează pe talerul care duce în jos, făcându-l şi mai greu, cu fiecare zi care se scurge. De ce fac oamenii asta? De frică. De ce le e frică? Din ignoranţă. De ce sunt ignoranţi? Pentru că au încetat să mai gândească cu propriul creier şi lasă televizorul să gândească în locul lor. Lasă ziarul să gândească în locul lor. Lasă politicianul să gândească în locul lor. Îl lasă pe şef să gândească în locul lor...
Da, e adevărat, în momentul de faţă s-au schimbat regulile, inclusiv cele legate de bani, însă aceasta este mai curând o oportunitate, nu o criză. O şansă pentru o schimbare necesară de mentalitate.
Un prieten îmi povestea că s-a dus la dealerul lui auto pentru nişte acte şi cei de acolo se văietau că au scăzut vânzările, fiindcă nu mai sunt bani pe piaţă, fiindcă băncile nu mai acordă împrumuturi cu aceeaşi largheţe cu care o făceau acum jumătate de an.
„Şi unde sunt de fapt banii?“ a întrebat dealerul. „Unde au dispărut banii?“
„Care bani?“ a întrebat prietenul meu. „Aţi văzut dumneavoastră bani?“
Dealerul a rămas surprins. Iar prietenul meu a continuat:
„Tot ce am făcut eu a fost să merg la bancă, să obţin o promisiune, să vin cu acea promisiune, în scris, la dumneavoastră, să semnez nişte hârtii... şi am plecat cu maşina! Unde sunt, deci, banii, în relaţia asta?“
Dealerul a rămas căzut pe gânduri mult timp după ce prietenul meu a plecat de lângă el...
Criza de acum este rezultatul tranzacţiilor făcute cu prea multe „promisiuni“. Banii au devenit mai mult decât o simplă idee, ceea ce sunt ei de fapt. Valoarea nu mai poate fi astfel măsurată în bani, ci în „promisiuni“, iar cum oamenii nu mai pot spune adevărul, cea mai mare parte din aceste „promisiuni“ sunt umflate şi deşarte...
Lumea banilor, aşa cum o ştiam noi odată, a murit definitiv în toamna lui 2008. Şi pentru că întreaga noastră lume modernă e clădită pe temelia şubredă a banului, odată distrusă această temelie, lumea întreagă se prăbuşeşte. Şi va continua să se prăbuşească, din ce în ce mai repede, chiar sub ochii noştri. Doar dacă nu cumva... – fiindcă există un „dacă“! – din ce în ce mai mulţi oameni vor începe să înţeleagă ce se întâmplă şi se vor apuca să-şi re-construiască vieţile pe o altă temelie, cea mai solidă temelie cunoscută vreodată: adevărul!
Citeam undeva despre un trib descoperit acum câţiva ani în jungla amazoniană, care îşi păstrase nealterată fiinţa grupului timp de mii de ani. Erau numai câteva zeci de bărbaţi, femei şi copii, care nu cunoscuseră lipsurile, bolile stresului, ale malnutriţiei sau ale abundenţei, nu cunoscuseră competiţia între membrii tribului, dar cunoscuseră, în schimb, din plin, fericirea de a trăi. Aceşti oameni nu aveau habar de bani, de vile somptuoase, de automobile luxoase sau de vacanţe de 5 stele. Cu toate acestea, cercetătorii au realizat cu surprindere că nivelul educaţional şi moral al acelor oameni era extraordinar de ridicat, deşi fuseseră izolaţi de... „civilizaţie“ mii şi mii de ani! Întreaga lor existenţă funcţiona la parametri optimi, gradul lor de satisfacţie fiind maxim. Aveau Natura, care le oferea tot ce le trebuia, atunci când le trebuia, şi se aveau pe ei, un grup omogen de mii de ani, care nicicând nu cunoscuse conflictul intern, pentru că nu ştiau ce e... minciuna.
De ce am dat acest exemplu? Pentru că „satul planetar“ la care am evoluat ca societate umană poate fi transformat, acum, în al doisprezecelea ceas, în Tribul Pământenilor! Iar acest lucru este posibil doar dacă reuşim să învingem „foamea de bani“ din interiorul nostru. Fiindcă nu de bani duc lipsă oamenii în aceste momente, ci de minte şi de suflet!
Dacă am fi sinceri cu noi înşine, am recunoaşte că banii nu mai există de dinainte de a se declanşa criza, din clipa în care am început, cei mai mulţi dintre noi, să funcţionăm condiţionaţi de ziua „avansului“ şi a „lichidării“. Din momentul în care am acceptat să muncim pentru bani, devenind astfel sclavii lor. Iar ceea ce se întâmplă acum nu-i nimic altceva decât rezultatul firesc al unei vieţi închinate, chiar şi în tăcere, chiar şi pe ascuns, dragostei de bani.
Nu de bani au oamenii nevoie, ci de minte! Şi cel mai mare câştig al acestei crize va fi Schimbarea pe care o va aduce: o reîntoarcere la valorile autentice, singurele care pot crea cu adevărat prosperitate: adevărul, cinstea, dragostea de celălalt şi de umanitate în general. Căci criza aceasta este, de fapt, începutul Schimbării! Al unei Mari Schimbări, care va spăla, la început, minţile oamenilor, apoi sufletele lor... Şi cei care nu vor rezista valurilor Schimbării, vor dispărea, pur şi simplu, în neant. Iar banul, cel după care încă mai aleargă miliarde de oameni, îşi va reocupa locul său modest, de simplu concept de schimb în cadrul societăţii. O societate nouă, curăţită de frica paralizantă a lipsei permanente de bani...
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Au trecut, iată, şase luni de criză... Şase luni în care parcă lumea întreagă a înnebunit, în care frica a cuprins milioane de familii de pe întreg cuprinsul globului pământesc, în care mii şi mii de tragedii, mai mici sau mai mari, s-au stins în tăcere în sufletele bieţilor oameni. Pe buzele tuturor stă cuvântul „criză“, cu toate conotaţiile sale malefice, distrugătoare şi întunecate. Totuşi, cuvântul „criză“ semnifică, la origini, cu totul altceva; el reprezintă un „moment de trecere“, practic un moment de „cumpănă“ de la o situaţie de fapt, la o altă situaţie de fapt. Şi sunt doar două direcţii pe care o cumpănă se poate îndrepta: în jos sau în sus, în funcţie de talerul pe care te afli!
Vestea rea este că din ce în ce mai multă lume se aşează pe talerul care duce în jos, făcându-l şi mai greu, cu fiecare zi care se scurge. De ce fac oamenii asta? De frică. De ce le e frică? Din ignoranţă. De ce sunt ignoranţi? Pentru că au încetat să mai gândească cu propriul creier şi lasă televizorul să gândească în locul lor. Lasă ziarul să gândească în locul lor. Lasă politicianul să gândească în locul lor. Îl lasă pe şef să gândească în locul lor...
Da, e adevărat, în momentul de faţă s-au schimbat regulile, inclusiv cele legate de bani, însă aceasta este mai curând o oportunitate, nu o criză. O şansă pentru o schimbare necesară de mentalitate.
Un prieten îmi povestea că s-a dus la dealerul lui auto pentru nişte acte şi cei de acolo se văietau că au scăzut vânzările, fiindcă nu mai sunt bani pe piaţă, fiindcă băncile nu mai acordă împrumuturi cu aceeaşi largheţe cu care o făceau acum jumătate de an.
„Şi unde sunt de fapt banii?“ a întrebat dealerul. „Unde au dispărut banii?“
„Care bani?“ a întrebat prietenul meu. „Aţi văzut dumneavoastră bani?“
Dealerul a rămas surprins. Iar prietenul meu a continuat:
„Tot ce am făcut eu a fost să merg la bancă, să obţin o promisiune, să vin cu acea promisiune, în scris, la dumneavoastră, să semnez nişte hârtii... şi am plecat cu maşina! Unde sunt, deci, banii, în relaţia asta?“
Dealerul a rămas căzut pe gânduri mult timp după ce prietenul meu a plecat de lângă el...
Criza de acum este rezultatul tranzacţiilor făcute cu prea multe „promisiuni“. Banii au devenit mai mult decât o simplă idee, ceea ce sunt ei de fapt. Valoarea nu mai poate fi astfel măsurată în bani, ci în „promisiuni“, iar cum oamenii nu mai pot spune adevărul, cea mai mare parte din aceste „promisiuni“ sunt umflate şi deşarte...
Lumea banilor, aşa cum o ştiam noi odată, a murit definitiv în toamna lui 2008. Şi pentru că întreaga noastră lume modernă e clădită pe temelia şubredă a banului, odată distrusă această temelie, lumea întreagă se prăbuşeşte. Şi va continua să se prăbuşească, din ce în ce mai repede, chiar sub ochii noştri. Doar dacă nu cumva... – fiindcă există un „dacă“! – din ce în ce mai mulţi oameni vor începe să înţeleagă ce se întâmplă şi se vor apuca să-şi re-construiască vieţile pe o altă temelie, cea mai solidă temelie cunoscută vreodată: adevărul!
Citeam undeva despre un trib descoperit acum câţiva ani în jungla amazoniană, care îşi păstrase nealterată fiinţa grupului timp de mii de ani. Erau numai câteva zeci de bărbaţi, femei şi copii, care nu cunoscuseră lipsurile, bolile stresului, ale malnutriţiei sau ale abundenţei, nu cunoscuseră competiţia între membrii tribului, dar cunoscuseră, în schimb, din plin, fericirea de a trăi. Aceşti oameni nu aveau habar de bani, de vile somptuoase, de automobile luxoase sau de vacanţe de 5 stele. Cu toate acestea, cercetătorii au realizat cu surprindere că nivelul educaţional şi moral al acelor oameni era extraordinar de ridicat, deşi fuseseră izolaţi de... „civilizaţie“ mii şi mii de ani! Întreaga lor existenţă funcţiona la parametri optimi, gradul lor de satisfacţie fiind maxim. Aveau Natura, care le oferea tot ce le trebuia, atunci când le trebuia, şi se aveau pe ei, un grup omogen de mii de ani, care nicicând nu cunoscuse conflictul intern, pentru că nu ştiau ce e... minciuna.
De ce am dat acest exemplu? Pentru că „satul planetar“ la care am evoluat ca societate umană poate fi transformat, acum, în al doisprezecelea ceas, în Tribul Pământenilor! Iar acest lucru este posibil doar dacă reuşim să învingem „foamea de bani“ din interiorul nostru. Fiindcă nu de bani duc lipsă oamenii în aceste momente, ci de minte şi de suflet!
Dacă am fi sinceri cu noi înşine, am recunoaşte că banii nu mai există de dinainte de a se declanşa criza, din clipa în care am început, cei mai mulţi dintre noi, să funcţionăm condiţionaţi de ziua „avansului“ şi a „lichidării“. Din momentul în care am acceptat să muncim pentru bani, devenind astfel sclavii lor. Iar ceea ce se întâmplă acum nu-i nimic altceva decât rezultatul firesc al unei vieţi închinate, chiar şi în tăcere, chiar şi pe ascuns, dragostei de bani.
Nu de bani au oamenii nevoie, ci de minte! Şi cel mai mare câştig al acestei crize va fi Schimbarea pe care o va aduce: o reîntoarcere la valorile autentice, singurele care pot crea cu adevărat prosperitate: adevărul, cinstea, dragostea de celălalt şi de umanitate în general. Căci criza aceasta este, de fapt, începutul Schimbării! Al unei Mari Schimbări, care va spăla, la început, minţile oamenilor, apoi sufletele lor... Şi cei care nu vor rezista valurilor Schimbării, vor dispărea, pur şi simplu, în neant. Iar banul, cel după care încă mai aleargă miliarde de oameni, îşi va reocupa locul său modest, de simplu concept de schimb în cadrul societăţii. O societate nouă, curăţită de frica paralizantă a lipsei permanente de bani...
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
joi, 30 aprilie 2009
Lingura cu mâncare...
de Constantin D. Pavel
Deşi astăzi am mai postat un material, pentru că povestea pe care am primit-o pe mail mi se pare extraordinară, mă grăbesc să o împărtăşesc cu tine. Bucură-te şi Inspiră-te din ea, invitând toţi prietenii tăi pe acest blog să o citească! Îţi mulţumesc anticipat pentru gestul tău şi îţi ofer în dar un audiobook inspiraţional, dacă intri AICI!
"Un om pios stătea de vorbă cu Dumnezeu şi i-a spus:
— Doamne, aş vrea să ştiu şi eu cum e Raiul şi cum e Iadul...
Dumnezeu l-a condus spre două uşi. A deschis una dintre ele şi omul a privit înăuntru. În mijlocul încăperii se găsea o masă mare, rotundă. Pe masă se afla un vas mare cu tocană, care mirosea atât de bine încât îl făcu pe om să-i lase gura apă.
Oamenii care stăteau la masă erau slabi şi bolnăvicioşi. Păreau foarte înfometaţi. De braţe aveau legate linguri cu mânere foarte lungi, cu care puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocană, dar din cauza mânerelor mai lungi decât mainile lor, nu puteau duce lingurile pline la gură.
Omul pios s-a înfiorat la vederea suferinţei lor.
Atunci Dumnezeu a spus:
— Acesta este Iadul.
Au mers apoi către cea de-a două uşă şi au deschis-o. Arăta la fel ca prima. Se afla acolo o masă mare şi rotundă, cu un vas mare cu tocană aburindă, care îţi lăsa gura apă.
Oamenii de la masă erau echipaţi cu aceleaşi linguri, dar păreau bine hrăniţi şi durdulii, râdeau şi vorbeau veseli între ei.
Omul pios s-a întors către Dumnezeu:
— Nu înţeleg!? a spus el mirat.
— Este foarte simplu, a răspuns Dumnezeu. Aceşti oameni sănătoşi au învăţat să se hrănească unul pe altul, în timp ce ceilalţi se gândesc numai la ei!"
Am postat această minunată poveste pentru a-ţi reaminti că egoismul va duce întotdeauna la înfometare, indiferent cât de mare va fi averea pe care o vei strânge...
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Deşi astăzi am mai postat un material, pentru că povestea pe care am primit-o pe mail mi se pare extraordinară, mă grăbesc să o împărtăşesc cu tine. Bucură-te şi Inspiră-te din ea, invitând toţi prietenii tăi pe acest blog să o citească! Îţi mulţumesc anticipat pentru gestul tău şi îţi ofer în dar un audiobook inspiraţional, dacă intri AICI!
"Un om pios stătea de vorbă cu Dumnezeu şi i-a spus:
— Doamne, aş vrea să ştiu şi eu cum e Raiul şi cum e Iadul...
Dumnezeu l-a condus spre două uşi. A deschis una dintre ele şi omul a privit înăuntru. În mijlocul încăperii se găsea o masă mare, rotundă. Pe masă se afla un vas mare cu tocană, care mirosea atât de bine încât îl făcu pe om să-i lase gura apă.
Oamenii care stăteau la masă erau slabi şi bolnăvicioşi. Păreau foarte înfometaţi. De braţe aveau legate linguri cu mânere foarte lungi, cu care puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocană, dar din cauza mânerelor mai lungi decât mainile lor, nu puteau duce lingurile pline la gură.
Omul pios s-a înfiorat la vederea suferinţei lor.
Atunci Dumnezeu a spus:
— Acesta este Iadul.
Au mers apoi către cea de-a două uşă şi au deschis-o. Arăta la fel ca prima. Se afla acolo o masă mare şi rotundă, cu un vas mare cu tocană aburindă, care îţi lăsa gura apă.
Oamenii de la masă erau echipaţi cu aceleaşi linguri, dar păreau bine hrăniţi şi durdulii, râdeau şi vorbeau veseli între ei.
Omul pios s-a întors către Dumnezeu:
— Nu înţeleg!? a spus el mirat.
— Este foarte simplu, a răspuns Dumnezeu. Aceşti oameni sănătoşi au învăţat să se hrănească unul pe altul, în timp ce ceilalţi se gândesc numai la ei!"
Am postat această minunată poveste pentru a-ţi reaminti că egoismul va duce întotdeauna la înfometare, indiferent cât de mare va fi averea pe care o vei strânge...
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Indrazneste!!!
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
sâmbătă, 11 aprilie 2009
Încearcă...
Am primit pe email de la bunii mei cititori un poem superb, pe care îl împărtăşesc cu voi. Nu îi cunosc autorul, însă, cu siguranţă, este o fiinţă plină de har... Îi mulţumesc din suflet!!!
Încearcă să iubeşti, în loc să urăşti,
Încearcă să bucuri, în loc să răneşti.
Încearcă să asculţi, în loc să acuzi,
Încearcă s-alinţi ochi de lacrimi uzi.
Încearcă să trăieşti, în loc să ucizi,
Încearcă să dai aripi copiilor timizi.
Încearcă să ajuţi şi să nu încurci,
Încearcă să ridici şi pe altul când urci.
Încearcă să dăruieşti din tot ce primeşti,
Încearcă, acum, să vezi... cine eşti?
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Încearcă să iubeşti, în loc să urăşti,
Încearcă să bucuri, în loc să răneşti.
Încearcă să asculţi, în loc să acuzi,
Încearcă s-alinţi ochi de lacrimi uzi.
Încearcă să trăieşti, în loc să ucizi,
Încearcă să dai aripi copiilor timizi.
Încearcă să ajuţi şi să nu încurci,
Încearcă să ridici şi pe altul când urci.
Încearcă să dăruieşti din tot ce primeşti,
Încearcă, acum, să vezi... cine eşti?
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
duminică, 5 aprilie 2009
Hurt
de Johnny Cash
M-am rănit azi,
Să văd dacă mai simt.
Mă concentrez asupra durerii,
Singurul lucru real.
Acul face o gaură.
Vechea înţepătură cunoscută.
Încerc să uit totul,
Însă îmi aduc aminte tot.
Ce am devenit,
Dulce prieten.
Toţi pe care îi ştiu
Se duc, în final...
Şi ai putea avea totul,
Imperiul meu de noroi.
O să te dezamăgesc,
O să te rănesc.
Port această coroană de spini,
Pe un scaun de minciuni,
Plin de gânduri rupte,
Pe care nu le pot repara.
Sub petele timpului,
Sentimentele dispar.
Tu eşti altcineva,
Eu sunt tot aici.
Ce am devenit,
Dulce prieten.
Toţi pe care îi ştiu,
Se duc în final...
Şi ai putea avea totul.
Imperiul meu de noroi.
O să te dezamăgesc,
O să te rănesc.
Dacă aş putea să încep din nou,
La un milion de mile depărtare,
M-aş păstra,
Aş găsi o cale.
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
M-am rănit azi,
Să văd dacă mai simt.
Mă concentrez asupra durerii,
Singurul lucru real.
Acul face o gaură.
Vechea înţepătură cunoscută.
Încerc să uit totul,
Însă îmi aduc aminte tot.
Ce am devenit,
Dulce prieten.
Toţi pe care îi ştiu
Se duc, în final...
Şi ai putea avea totul,
Imperiul meu de noroi.
O să te dezamăgesc,
O să te rănesc.
Port această coroană de spini,
Pe un scaun de minciuni,
Plin de gânduri rupte,
Pe care nu le pot repara.
Sub petele timpului,
Sentimentele dispar.
Tu eşti altcineva,
Eu sunt tot aici.
Ce am devenit,
Dulce prieten.
Toţi pe care îi ştiu,
Se duc în final...
Şi ai putea avea totul.
Imperiul meu de noroi.
O să te dezamăgesc,
O să te rănesc.
Dacă aş putea să încep din nou,
La un milion de mile depărtare,
M-aş păstra,
Aş găsi o cale.
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
sâmbătă, 4 aprilie 2009
Nu poţi fi profet în ţara ta...
de Constantin D. Pavel
Sunt mâhnit... Tare mâhnit să văd cum cei apropiaţi mie, cei la care ţin enorm datorită legăturilor de familie şi chiar de sânge, dau greş şi plătesc un preţ uriaş - uneori chiar preţul suprem! - fiindcă nu pun importanţă pe sfaturile mele. Sunt mâhnit să constat cum o viaţă tânără, care putea fi un izvor de fericire şi împlinire, se îndreaptă către eşec şi durere, transformându-se pe zi ce trece într-un izvor de suferinţe, atât pentru persoana în cauză, cât şi pentru cei care o iubesc - doar pentru că, acum, în al 12-lea ceas, nimeni din apropierea sa nu e suficient de puternic să ia frâiele în mâini şi să oprească bidiviii tinereţii, care se îndreaptă orbeşte spre prăpastia pierzaniei...
De prea multe ori am ajuns să spun "Ţi-am zis eu!" şi, în loc să produc o schimbare în bine cu această frază, am mărit şi mai mult distanţa afectivă şi emoţională, producând o schimbare în rău... Şi deşi, datorită anilor de studiu în domeniul dezvoltării personale şi life-coaching-ului, am ajuns să identific repede problemele reale şi, de asemenea, soluţiile la ele, cei apropiaţi mie (familia, rudele, prietenii, colegii) refuză să creadă că le vreau, pur şi simplu, binele.
Mă simt din ce în ce mai singur printre cei dragi mie, dar probabil că acesta este preţul pe care trebuie să-l plătesc în final...
Mă mângâie, totuşi, scrisorile şi vorbele bune încărcate de mulţumiri ale celor care beneficiază de învăţăturile mele, prin intermediul cursurilor, cărţilor, articolelor şi seminariilor audio pe care le ofer. Le mulţumesc tuturor! Ei îmi dau energia de a continua, fiindcă asta e menirea mea! Pentru ei - pentru VOI!!! - trăiesc şi muncesc!
Astăzi, cum spuneam, am venit încărcat de mâhnire acasă, dar totul a dispărut ca prin farmec după ce am deschis calculatorul şi am citit scrisoarea de mai jos...
"Bună seara,
Numele meu este Alina Popescu, am participat la Cursul "Învaţă Să Faci Bani!" din data de 21 februarie, (la Constanţa) şi vreau să vă mulţumesc.
În urmă cu aproape două săptămâni mi-am aflat Visul, tăind de pe listă, cu răbdare, pe celelalte 99. A fost o experienţă super, am avut multe surprize, am scris lucruri la care nu mă aşteptam. Vizualizând fiecare dintre cele 100 de vise, am trecut prin momente extraordinare!
Însuşi Visul a fost o mare surpriză pentru mine, iar din momentul în care m-am imaginat realizându-l, s-a întâmplat ceva magic, totul a început să se lege, tot ceea ce am făcut până acum a căpătat un sens minunat. Nu pot descrie în cuvinte senzaţiile trăite, într-o fracţiune de secundă totul a căpătat altă lumină, iar cea mai puternică lumină o aveau ochii mei. De atunci zâmbesc continuu şi retrăiesc aceeaşi senzaţie ori de câte ori îmi vizualizez Visul şi drumul către el. Am început, cu paşi mici, să merg pe acest drum.
Ştiu că la încheierea cursului ne-aţi rugat să vă asaltăm cu întrebări timp de 90 de zile, şi o clipă m-am îngrijorat, pentru că eu nu aveam niciuna. Lista de vise mi-a oferit răspunsurile pe care le căutam şi mi-a făcut cunoştinţă cu mine însămi, aşa cum până acum nu mă cunoşteam. Sunt, cu siguranţă, cel mai fericit om.
Am să ţin legătura şi abia aştept proxima întâlnire cu Dvs.!
Să aveţi un week-end extraordinar!
Cu drag,
Alina Popescu"
Îţi mulţumesc, Alina! Felicitări încă o dată!
Aşa cum ţi-am scris şi în răspunsul la e-mail, ai reuşit să fii una din 5000 de persoane care ştiu ce vor în viaţă şi care îşi va îndeplini, cu siguranţă, Visul cel Mare!
Mă bucur enorm pentru tine, mă bucur enorm pentru VOI TOŢI, chiar dacă nu faceţi parte din familia mea! Fiindcă, nu-i aşa?, nimeni nu poate fi profet în ţara lui...
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Sunt mâhnit... Tare mâhnit să văd cum cei apropiaţi mie, cei la care ţin enorm datorită legăturilor de familie şi chiar de sânge, dau greş şi plătesc un preţ uriaş - uneori chiar preţul suprem! - fiindcă nu pun importanţă pe sfaturile mele. Sunt mâhnit să constat cum o viaţă tânără, care putea fi un izvor de fericire şi împlinire, se îndreaptă către eşec şi durere, transformându-se pe zi ce trece într-un izvor de suferinţe, atât pentru persoana în cauză, cât şi pentru cei care o iubesc - doar pentru că, acum, în al 12-lea ceas, nimeni din apropierea sa nu e suficient de puternic să ia frâiele în mâini şi să oprească bidiviii tinereţii, care se îndreaptă orbeşte spre prăpastia pierzaniei...
De prea multe ori am ajuns să spun "Ţi-am zis eu!" şi, în loc să produc o schimbare în bine cu această frază, am mărit şi mai mult distanţa afectivă şi emoţională, producând o schimbare în rău... Şi deşi, datorită anilor de studiu în domeniul dezvoltării personale şi life-coaching-ului, am ajuns să identific repede problemele reale şi, de asemenea, soluţiile la ele, cei apropiaţi mie (familia, rudele, prietenii, colegii) refuză să creadă că le vreau, pur şi simplu, binele.
Mă simt din ce în ce mai singur printre cei dragi mie, dar probabil că acesta este preţul pe care trebuie să-l plătesc în final...
Mă mângâie, totuşi, scrisorile şi vorbele bune încărcate de mulţumiri ale celor care beneficiază de învăţăturile mele, prin intermediul cursurilor, cărţilor, articolelor şi seminariilor audio pe care le ofer. Le mulţumesc tuturor! Ei îmi dau energia de a continua, fiindcă asta e menirea mea! Pentru ei - pentru VOI!!! - trăiesc şi muncesc!
Astăzi, cum spuneam, am venit încărcat de mâhnire acasă, dar totul a dispărut ca prin farmec după ce am deschis calculatorul şi am citit scrisoarea de mai jos...
"Bună seara,
Numele meu este Alina Popescu, am participat la Cursul "Învaţă Să Faci Bani!" din data de 21 februarie, (la Constanţa) şi vreau să vă mulţumesc.
În urmă cu aproape două săptămâni mi-am aflat Visul, tăind de pe listă, cu răbdare, pe celelalte 99. A fost o experienţă super, am avut multe surprize, am scris lucruri la care nu mă aşteptam. Vizualizând fiecare dintre cele 100 de vise, am trecut prin momente extraordinare!
Însuşi Visul a fost o mare surpriză pentru mine, iar din momentul în care m-am imaginat realizându-l, s-a întâmplat ceva magic, totul a început să se lege, tot ceea ce am făcut până acum a căpătat un sens minunat. Nu pot descrie în cuvinte senzaţiile trăite, într-o fracţiune de secundă totul a căpătat altă lumină, iar cea mai puternică lumină o aveau ochii mei. De atunci zâmbesc continuu şi retrăiesc aceeaşi senzaţie ori de câte ori îmi vizualizez Visul şi drumul către el. Am început, cu paşi mici, să merg pe acest drum.
Ştiu că la încheierea cursului ne-aţi rugat să vă asaltăm cu întrebări timp de 90 de zile, şi o clipă m-am îngrijorat, pentru că eu nu aveam niciuna. Lista de vise mi-a oferit răspunsurile pe care le căutam şi mi-a făcut cunoştinţă cu mine însămi, aşa cum până acum nu mă cunoşteam. Sunt, cu siguranţă, cel mai fericit om.
Am să ţin legătura şi abia aştept proxima întâlnire cu Dvs.!
Să aveţi un week-end extraordinar!
Cu drag,
Alina Popescu"
Îţi mulţumesc, Alina! Felicitări încă o dată!
Aşa cum ţi-am scris şi în răspunsul la e-mail, ai reuşit să fii una din 5000 de persoane care ştiu ce vor în viaţă şi care îşi va îndeplini, cu siguranţă, Visul cel Mare!
Mă bucur enorm pentru tine, mă bucur enorm pentru VOI TOŢI, chiar dacă nu faceţi parte din familia mea! Fiindcă, nu-i aşa?, nimeni nu poate fi profet în ţara lui...
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)