de Constantin D. Pavel
Deşi astăzi am mai postat un material, pentru că povestea pe care am primit-o pe mail mi se pare extraordinară, mă grăbesc să o împărtăşesc cu tine. Bucură-te şi Inspiră-te din ea, invitând toţi prietenii tăi pe acest blog să o citească! Îţi mulţumesc anticipat pentru gestul tău şi îţi ofer în dar un audiobook inspiraţional, dacă intri AICI!
"Un om pios stătea de vorbă cu Dumnezeu şi i-a spus:
— Doamne, aş vrea să ştiu şi eu cum e Raiul şi cum e Iadul...
Dumnezeu l-a condus spre două uşi. A deschis una dintre ele şi omul a privit înăuntru. În mijlocul încăperii se găsea o masă mare, rotundă. Pe masă se afla un vas mare cu tocană, care mirosea atât de bine încât îl făcu pe om să-i lase gura apă.
Oamenii care stăteau la masă erau slabi şi bolnăvicioşi. Păreau foarte înfometaţi. De braţe aveau legate linguri cu mânere foarte lungi, cu care puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocană, dar din cauza mânerelor mai lungi decât mainile lor, nu puteau duce lingurile pline la gură.
Omul pios s-a înfiorat la vederea suferinţei lor.
Atunci Dumnezeu a spus:
— Acesta este Iadul.
Au mers apoi către cea de-a două uşă şi au deschis-o. Arăta la fel ca prima. Se afla acolo o masă mare şi rotundă, cu un vas mare cu tocană aburindă, care îţi lăsa gura apă.
Oamenii de la masă erau echipaţi cu aceleaşi linguri, dar păreau bine hrăniţi şi durdulii, râdeau şi vorbeau veseli între ei.
Omul pios s-a întors către Dumnezeu:
— Nu înţeleg!? a spus el mirat.
— Este foarte simplu, a răspuns Dumnezeu. Aceşti oameni sănătoşi au învăţat să se hrănească unul pe altul, în timp ce ceilalţi se gândesc numai la ei!"
Am postat această minunată poveste pentru a-ţi reaminti că egoismul va duce întotdeauna la înfometare, indiferent cât de mare va fi averea pe care o vei strânge...
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Idei, articole, eseuri, povestiri, nuvele, poezii, dialoguri reale sau imaginare, toate pentru tine, cel ce cauti fericirea... Ne gasesti pe http://www.pavcon.ro
joi, 30 aprilie 2009
Indrazneste!!!
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
sâmbătă, 11 aprilie 2009
Încearcă...
Am primit pe email de la bunii mei cititori un poem superb, pe care îl împărtăşesc cu voi. Nu îi cunosc autorul, însă, cu siguranţă, este o fiinţă plină de har... Îi mulţumesc din suflet!!!
Încearcă să iubeşti, în loc să urăşti,
Încearcă să bucuri, în loc să răneşti.
Încearcă să asculţi, în loc să acuzi,
Încearcă s-alinţi ochi de lacrimi uzi.
Încearcă să trăieşti, în loc să ucizi,
Încearcă să dai aripi copiilor timizi.
Încearcă să ajuţi şi să nu încurci,
Încearcă să ridici şi pe altul când urci.
Încearcă să dăruieşti din tot ce primeşti,
Încearcă, acum, să vezi... cine eşti?
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Încearcă să iubeşti, în loc să urăşti,
Încearcă să bucuri, în loc să răneşti.
Încearcă să asculţi, în loc să acuzi,
Încearcă s-alinţi ochi de lacrimi uzi.
Încearcă să trăieşti, în loc să ucizi,
Încearcă să dai aripi copiilor timizi.
Încearcă să ajuţi şi să nu încurci,
Încearcă să ridici şi pe altul când urci.
Încearcă să dăruieşti din tot ce primeşti,
Încearcă, acum, să vezi... cine eşti?
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
duminică, 5 aprilie 2009
Hurt
de Johnny Cash
M-am rănit azi,
Să văd dacă mai simt.
Mă concentrez asupra durerii,
Singurul lucru real.
Acul face o gaură.
Vechea înţepătură cunoscută.
Încerc să uit totul,
Însă îmi aduc aminte tot.
Ce am devenit,
Dulce prieten.
Toţi pe care îi ştiu
Se duc, în final...
Şi ai putea avea totul,
Imperiul meu de noroi.
O să te dezamăgesc,
O să te rănesc.
Port această coroană de spini,
Pe un scaun de minciuni,
Plin de gânduri rupte,
Pe care nu le pot repara.
Sub petele timpului,
Sentimentele dispar.
Tu eşti altcineva,
Eu sunt tot aici.
Ce am devenit,
Dulce prieten.
Toţi pe care îi ştiu,
Se duc în final...
Şi ai putea avea totul.
Imperiul meu de noroi.
O să te dezamăgesc,
O să te rănesc.
Dacă aş putea să încep din nou,
La un milion de mile depărtare,
M-aş păstra,
Aş găsi o cale.
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
M-am rănit azi,
Să văd dacă mai simt.
Mă concentrez asupra durerii,
Singurul lucru real.
Acul face o gaură.
Vechea înţepătură cunoscută.
Încerc să uit totul,
Însă îmi aduc aminte tot.
Ce am devenit,
Dulce prieten.
Toţi pe care îi ştiu
Se duc, în final...
Şi ai putea avea totul,
Imperiul meu de noroi.
O să te dezamăgesc,
O să te rănesc.
Port această coroană de spini,
Pe un scaun de minciuni,
Plin de gânduri rupte,
Pe care nu le pot repara.
Sub petele timpului,
Sentimentele dispar.
Tu eşti altcineva,
Eu sunt tot aici.
Ce am devenit,
Dulce prieten.
Toţi pe care îi ştiu,
Se duc în final...
Şi ai putea avea totul.
Imperiul meu de noroi.
O să te dezamăgesc,
O să te rănesc.
Dacă aş putea să încep din nou,
La un milion de mile depărtare,
M-aş păstra,
Aş găsi o cale.
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
sâmbătă, 4 aprilie 2009
Nu poţi fi profet în ţara ta...
de Constantin D. Pavel
Sunt mâhnit... Tare mâhnit să văd cum cei apropiaţi mie, cei la care ţin enorm datorită legăturilor de familie şi chiar de sânge, dau greş şi plătesc un preţ uriaş - uneori chiar preţul suprem! - fiindcă nu pun importanţă pe sfaturile mele. Sunt mâhnit să constat cum o viaţă tânără, care putea fi un izvor de fericire şi împlinire, se îndreaptă către eşec şi durere, transformându-se pe zi ce trece într-un izvor de suferinţe, atât pentru persoana în cauză, cât şi pentru cei care o iubesc - doar pentru că, acum, în al 12-lea ceas, nimeni din apropierea sa nu e suficient de puternic să ia frâiele în mâini şi să oprească bidiviii tinereţii, care se îndreaptă orbeşte spre prăpastia pierzaniei...
De prea multe ori am ajuns să spun "Ţi-am zis eu!" şi, în loc să produc o schimbare în bine cu această frază, am mărit şi mai mult distanţa afectivă şi emoţională, producând o schimbare în rău... Şi deşi, datorită anilor de studiu în domeniul dezvoltării personale şi life-coaching-ului, am ajuns să identific repede problemele reale şi, de asemenea, soluţiile la ele, cei apropiaţi mie (familia, rudele, prietenii, colegii) refuză să creadă că le vreau, pur şi simplu, binele.
Mă simt din ce în ce mai singur printre cei dragi mie, dar probabil că acesta este preţul pe care trebuie să-l plătesc în final...
Mă mângâie, totuşi, scrisorile şi vorbele bune încărcate de mulţumiri ale celor care beneficiază de învăţăturile mele, prin intermediul cursurilor, cărţilor, articolelor şi seminariilor audio pe care le ofer. Le mulţumesc tuturor! Ei îmi dau energia de a continua, fiindcă asta e menirea mea! Pentru ei - pentru VOI!!! - trăiesc şi muncesc!
Astăzi, cum spuneam, am venit încărcat de mâhnire acasă, dar totul a dispărut ca prin farmec după ce am deschis calculatorul şi am citit scrisoarea de mai jos...
"Bună seara,
Numele meu este Alina Popescu, am participat la Cursul "Învaţă Să Faci Bani!" din data de 21 februarie, (la Constanţa) şi vreau să vă mulţumesc.
În urmă cu aproape două săptămâni mi-am aflat Visul, tăind de pe listă, cu răbdare, pe celelalte 99. A fost o experienţă super, am avut multe surprize, am scris lucruri la care nu mă aşteptam. Vizualizând fiecare dintre cele 100 de vise, am trecut prin momente extraordinare!
Însuşi Visul a fost o mare surpriză pentru mine, iar din momentul în care m-am imaginat realizându-l, s-a întâmplat ceva magic, totul a început să se lege, tot ceea ce am făcut până acum a căpătat un sens minunat. Nu pot descrie în cuvinte senzaţiile trăite, într-o fracţiune de secundă totul a căpătat altă lumină, iar cea mai puternică lumină o aveau ochii mei. De atunci zâmbesc continuu şi retrăiesc aceeaşi senzaţie ori de câte ori îmi vizualizez Visul şi drumul către el. Am început, cu paşi mici, să merg pe acest drum.
Ştiu că la încheierea cursului ne-aţi rugat să vă asaltăm cu întrebări timp de 90 de zile, şi o clipă m-am îngrijorat, pentru că eu nu aveam niciuna. Lista de vise mi-a oferit răspunsurile pe care le căutam şi mi-a făcut cunoştinţă cu mine însămi, aşa cum până acum nu mă cunoşteam. Sunt, cu siguranţă, cel mai fericit om.
Am să ţin legătura şi abia aştept proxima întâlnire cu Dvs.!
Să aveţi un week-end extraordinar!
Cu drag,
Alina Popescu"
Îţi mulţumesc, Alina! Felicitări încă o dată!
Aşa cum ţi-am scris şi în răspunsul la e-mail, ai reuşit să fii una din 5000 de persoane care ştiu ce vor în viaţă şi care îşi va îndeplini, cu siguranţă, Visul cel Mare!
Mă bucur enorm pentru tine, mă bucur enorm pentru VOI TOŢI, chiar dacă nu faceţi parte din familia mea! Fiindcă, nu-i aşa?, nimeni nu poate fi profet în ţara lui...
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Sunt mâhnit... Tare mâhnit să văd cum cei apropiaţi mie, cei la care ţin enorm datorită legăturilor de familie şi chiar de sânge, dau greş şi plătesc un preţ uriaş - uneori chiar preţul suprem! - fiindcă nu pun importanţă pe sfaturile mele. Sunt mâhnit să constat cum o viaţă tânără, care putea fi un izvor de fericire şi împlinire, se îndreaptă către eşec şi durere, transformându-se pe zi ce trece într-un izvor de suferinţe, atât pentru persoana în cauză, cât şi pentru cei care o iubesc - doar pentru că, acum, în al 12-lea ceas, nimeni din apropierea sa nu e suficient de puternic să ia frâiele în mâini şi să oprească bidiviii tinereţii, care se îndreaptă orbeşte spre prăpastia pierzaniei...
De prea multe ori am ajuns să spun "Ţi-am zis eu!" şi, în loc să produc o schimbare în bine cu această frază, am mărit şi mai mult distanţa afectivă şi emoţională, producând o schimbare în rău... Şi deşi, datorită anilor de studiu în domeniul dezvoltării personale şi life-coaching-ului, am ajuns să identific repede problemele reale şi, de asemenea, soluţiile la ele, cei apropiaţi mie (familia, rudele, prietenii, colegii) refuză să creadă că le vreau, pur şi simplu, binele.
Mă simt din ce în ce mai singur printre cei dragi mie, dar probabil că acesta este preţul pe care trebuie să-l plătesc în final...
Mă mângâie, totuşi, scrisorile şi vorbele bune încărcate de mulţumiri ale celor care beneficiază de învăţăturile mele, prin intermediul cursurilor, cărţilor, articolelor şi seminariilor audio pe care le ofer. Le mulţumesc tuturor! Ei îmi dau energia de a continua, fiindcă asta e menirea mea! Pentru ei - pentru VOI!!! - trăiesc şi muncesc!
Astăzi, cum spuneam, am venit încărcat de mâhnire acasă, dar totul a dispărut ca prin farmec după ce am deschis calculatorul şi am citit scrisoarea de mai jos...
"Bună seara,
Numele meu este Alina Popescu, am participat la Cursul "Învaţă Să Faci Bani!" din data de 21 februarie, (la Constanţa) şi vreau să vă mulţumesc.
În urmă cu aproape două săptămâni mi-am aflat Visul, tăind de pe listă, cu răbdare, pe celelalte 99. A fost o experienţă super, am avut multe surprize, am scris lucruri la care nu mă aşteptam. Vizualizând fiecare dintre cele 100 de vise, am trecut prin momente extraordinare!
Însuşi Visul a fost o mare surpriză pentru mine, iar din momentul în care m-am imaginat realizându-l, s-a întâmplat ceva magic, totul a început să se lege, tot ceea ce am făcut până acum a căpătat un sens minunat. Nu pot descrie în cuvinte senzaţiile trăite, într-o fracţiune de secundă totul a căpătat altă lumină, iar cea mai puternică lumină o aveau ochii mei. De atunci zâmbesc continuu şi retrăiesc aceeaşi senzaţie ori de câte ori îmi vizualizez Visul şi drumul către el. Am început, cu paşi mici, să merg pe acest drum.
Ştiu că la încheierea cursului ne-aţi rugat să vă asaltăm cu întrebări timp de 90 de zile, şi o clipă m-am îngrijorat, pentru că eu nu aveam niciuna. Lista de vise mi-a oferit răspunsurile pe care le căutam şi mi-a făcut cunoştinţă cu mine însămi, aşa cum până acum nu mă cunoşteam. Sunt, cu siguranţă, cel mai fericit om.
Am să ţin legătura şi abia aştept proxima întâlnire cu Dvs.!
Să aveţi un week-end extraordinar!
Cu drag,
Alina Popescu"
Îţi mulţumesc, Alina! Felicitări încă o dată!
Aşa cum ţi-am scris şi în răspunsul la e-mail, ai reuşit să fii una din 5000 de persoane care ştiu ce vor în viaţă şi care îşi va îndeplini, cu siguranţă, Visul cel Mare!
Mă bucur enorm pentru tine, mă bucur enorm pentru VOI TOŢI, chiar dacă nu faceţi parte din familia mea! Fiindcă, nu-i aşa?, nimeni nu poate fi profet în ţara lui...
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
marți, 31 martie 2009
Moştenirea bătrânului...
de Constantin D. Pavel
Un bătrân aflat pe patul de moarte, după o viaţă încărcată de experienţe minunate şi de realizări deosebite, e întrebat ce doreşte să lase moştenire şi cui anume?
El cere să-i fie adus nepoţelul de numai şase anişori, cu care rămâne singur în cameră vreme de mai bine de un ceas.
Când nepotul iese de acolo şi e întrebat ce i-a spus bătrânul, răspunde:
— Mi-a cerut să îmi trăiesc viaţa, mereu, ajutându-i pe ceialalţi oameni să aibă ce vor.
— Şi tu ce crezi că înseamnă asta? a fost întrebat copilul.
— Păi... - a spus el cu jumătate de glas - să-i ajut pe toţi oamenii să-şi ia o bicicletă nouă!...
(Idee scrisă la 14 aprilie 2007, în Hotelul Park Inn din Stockholm, Suedia)
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Un bătrân aflat pe patul de moarte, după o viaţă încărcată de experienţe minunate şi de realizări deosebite, e întrebat ce doreşte să lase moştenire şi cui anume?
El cere să-i fie adus nepoţelul de numai şase anişori, cu care rămâne singur în cameră vreme de mai bine de un ceas.
Când nepotul iese de acolo şi e întrebat ce i-a spus bătrânul, răspunde:
— Mi-a cerut să îmi trăiesc viaţa, mereu, ajutându-i pe ceialalţi oameni să aibă ce vor.
— Şi tu ce crezi că înseamnă asta? a fost întrebat copilul.
— Păi... - a spus el cu jumătate de glas - să-i ajut pe toţi oamenii să-şi ia o bicicletă nouă!...
(Idee scrisă la 14 aprilie 2007, în Hotelul Park Inn din Stockholm, Suedia)
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
duminică, 29 martie 2009
S-a întâmplat azi-noapte!
de Constantin D. Pavel
S-a întâmplat azi-noapte!
Pur şi simplu, pe la ora 3 dimineaţa m-am trezit brusc din somn, cu o revelaţie în minte: am aflat DE CE a luat România bătaie de la Serbia!
Îmi plac meciurile de fotbal, mai ales cele ale echipei naţionale, dar de când am renunţat la televizor, nu mai sunt atât de "înfocat" cum eram înainte vreme. Partida de aseară, însă, am ţinut cu tot dinadinsul să o urmăresc, pentru că ştiam că este meciul crucial pentru calificarea la Campionatul Mondial din 2010, din Africa de Sud. Aşa că l-am urmărit, cu lumina stinsă (am participat cu plăcere la EarthHour)...
Mâhnit de înfrângerea alor noştri cu 3 la 2, m-am culcat, încercând să îmi dau seama DE CE, în pofida efortului impresionant depus de echipa României, meciul a părut a fi, de la început până la sfârşit, unul al neputinţei? Ce resorturi interioare n-au funcţionat cum trebuie, ce mecanisme s-au gripat la nivelul echipei, ce anume s-a întâmplat cu staff-ul tehnic şi cu tot ce a ţinut de acest meci, de am luat bătaie?
Cum spuneam, răspunsul m-a trezit, pur şi simplu, din somn! Şi m-a făcut să mă dau jos din pat şi să aştern totul pe hârtie, pentru a putea să vi-l împărtăşesc şi vouă - iar voi, cu responsabilitate, să îl daţi mai departe. De ce aţi face asta? Fiindcă acest răspuns conţine în el adevăruri profunde, care pot fi extinse la nivelul întregii societăţi româneşti. Este răspunsul la o întrebare cu un spectru mai larg:
DE CE, ÎN ULTIMII ANI, ROMÂNIA IA BĂTAIE CONSTANT, PE TOATE PLANURILE ŞI ÎN TOATE DOMENIILE: SOCIAL, ECONOMIC, POLITIC, CULTURAL, ŞTIINŢIFIC, EDUCAŢIONAL?
Răspunsul vă va şoca la fel de mult cum m-a şocat şi pe mine:
PENTRU CĂ ROMÂNIA NU MAI E A ROMÂNILOR, IAR NOI NU MAI SUNTEM AI ROMÂNIEI!
Argumente? Iată câteva... (însă dacă veţi sta să analizaţi cu atenţie, veţi putea să le identificaţi şi singuri, în viaţa fiecăruia dintre voi!)
În privinţa echipei de fotbal şi a staff-ului tehnic, pornind de pe teren şi terminând cu diriguitorii fotbalului românesc: majoritatea (99,99%) sunt, din punct de vedere financiar, independenţi. Majoritatea sunt "cetăţeni europeni" sau chiar "cetăţeni planetari", adică îşi pot permite să trăiască în orice colţ al planetei ăsteia, dacă lucrurile nu merg cum trebuie în ţara lor.
Mai mult decât atât, datorită manelizării (tot în proporţie de 99,99%) şi huliganizării suporterilor care merg pe stadioane, jucător de eşti, nu prea mai ai pentru cine să joci, fiindcă oricum frumuseţea reală a jocului, de dragul artei numită fotbal, nu poate fi percepută de un public lipsit de receptorii necesari.
Devotamentul fizic pe teren nu este de ajuns. Mai trebuie adăugat un ingredient, fără de care victoria refuză să vină: se cheamă dedicare sufletească. Aceasta a lipsit şi lipseşte de ani buni românilor, inclusiv a celor de pe terenurile de fotbal! Sârbii au avut-o (dintotdeauna, parcă!) şi de aceea au câştigat. Ei au intrat pe teren învigători deja! Pentru că ei încă mai sunt sârbi şi încă mai au o ţară în numele căreia joacă fotbal!...
În privinţa vieţii românilor, în general, iată încă un argument: stăteam zilele trecute în maşină, în parcare, pe unul din bulevardele mari şi circulate ale Capitalei, aşteptându-mi soţia. Ascultam muzică şi, deodată, am conştientizat ce mi se înfăţişa ochilor, din poziţia în care mă aflam: în faţa mea, o bancă; în oglinda retrovizoare, alte... trei! Iar pe întreg bulevardul, de la un capăt la altul, numărându-le mental, erau nu mai puţin de... 24 de sedii şi sucursale de bănci!
Şi atunci am conştientizat că românii (cel puţin 75% din ei!!!) au vieţile vândute băncilor! Şi eu şi toţi prietenii mei - dar absolut toţi! - avem împrumuturi la bănci! Şi majoritatea nu pentru investiţii, ci pentru cheltuieli!
În cadrul cursului "Învaţă Să Faci Bani!" pe care îl susţin am analizat, la un moment dat, câte zile dintr-o lună munceşte o familie pentru ea şi nevoile ei reale - şi oamenii au rămas înmărmuriţi când au aflat răspunsul: doar 3 zile! Restul munceşte pentru stat, pentru patron şi... pentru bănci/bancheri! Faceţi şi voi socoteala, vorbiţi cu un contabil pentru a vă lămuri în privinţa impozitelor şi... vă veţi da seama.
Citeam pe un forum despre "jocul" jucat de băncile din România cu creditele pentru locuinţe: piaţa imobiliară a fost umflată intenţionat la preţuri aberante, câţiva ani s-a dat "liber la credite imobiliare", oamenii au fost ademeniţi să încheie contracte pe câte 25-30 de ani (o viaţă de om, de altfel!) şi acum, când preţurile la locuinţe au scăzut (şi vor scădea în continuare, la doar 20% din preţurile vehiculate acum un an, pentru că, de fapt, aceasta este valoarea lor reală de piaţă!), oamenii se vor trezi că au de achitat o casă de 5-8 ori!!! Deja sunt familii date afară din casă, pentru că nu au plătit ratele la timp şi, deşi nu mai au casa, sunt obligaţi, prin contract, să achite în continuare ratele, fiindcă la noi nu există legea falimentului persoanei!
Astfel, românii sunt nevoiţi să muncească, zeci de ani de-aici înainte, pentru acţionarii băncilor majoritar străine, cărora nu le pasă nici cât negru sub unghie de români şi România! O listă a tuturor băncilor din România poate fi găsită la această adresă. Nu că v-ar fi de folos în vreun fel, însă, doar aşa, ca fapt informativ, e bine să vă daţi seama...
În privinţa sistemului politic... nici nu mai are rost să dezvolt subiectul. Anul ăsta vom avea alegeri prezidenţiale. Staţi să vedeţi circ şi mizerie umană!...
În privinţa sistemului social, Dumnezeu cu mila! Instituţiile existente sunt doar de formă. Ce funcţionează, funcţionează din inerţie sau atât cât să justifice lefurile aberante ale celor aflaţi în vârful ierarhiei. Scandaluri cu mafioţi aflaţi la conducerea poliţiei, scandaluri cu mafioţi aflaţi în sistemul sanitar, scandaluri cu mafioţi aflaţi în conducerea învăţământului de stat, peste tot numai scandaluri cu mafioţi! Iar aceştia au în continuare pâinea şi cuţitul în mâinile lor!...
În privinţa sistemului cultural, răspunsul e mai mult decât vizibil: manelizarea majorităţii televiziunilor, a tabloidelor şi a anumitor posturi de radio ridică incultura şi stilul de viaţă ţigănesc la rang de exemple socio-culturale. Transformarea românilor în rromi pare a fi ţelul tuturor posturile TV comerciale şi a ziarelor de scandal. Şi le reuşeşte al naibii de bine, din păcate!
În privinţa sistemului educaţional: copiii noştri nu mai învaţă aproape nimic folositor la şcoală! Tot patronatul se vaită că nu mai are pe cine să angajeze şi atrage atenţia că tinerii ies total nepregătiţi de pe băncile liceelor şi facultăţilor. Cel mai bun exemplu, pe care l-am mai dat într-un articol pe acest blog: o domnişoară de la un oficiul al Poştei Române, căreia, pentru că nu îi mergea calculatorul, nu a ştiut să facă, pe hârtie, o simplă scădere cu virgulă!!!
În privinţa sistemului ştiinţific, n-am mai auzit nimic de vreun institut de cercetări românesc de ani de zile! Revista "Ştiinţă şi Tehnică", la care cu mândrie am lucrat imediat după in-voluţie, a fost distrusă intenţionat şi nu mai ştie nimeni nimic de ea... Celelalte publicaţii de popularizare ştiinţifică sunt clone ale unor publicaţii occidentale, care nu au nimic de a face cu ceea ce se întâmplă, din punct de vedere al cercetărilor, pe plaiurile mioritice...
Poate că pare sumbră imaginea prezentată de mine aici, poate pare sumbru răspunsul la întrebarea: DE CE a luat România bătaie de la Serbia?, dar aşa am simţit eu că se prezintă realitatea zilelor noastre... Dacă vreţi să combateţi, aştept comentariile voastre. Dar parcă văd că nu prea veţi găsi argumente...
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
S-a întâmplat azi-noapte!
Pur şi simplu, pe la ora 3 dimineaţa m-am trezit brusc din somn, cu o revelaţie în minte: am aflat DE CE a luat România bătaie de la Serbia!
Îmi plac meciurile de fotbal, mai ales cele ale echipei naţionale, dar de când am renunţat la televizor, nu mai sunt atât de "înfocat" cum eram înainte vreme. Partida de aseară, însă, am ţinut cu tot dinadinsul să o urmăresc, pentru că ştiam că este meciul crucial pentru calificarea la Campionatul Mondial din 2010, din Africa de Sud. Aşa că l-am urmărit, cu lumina stinsă (am participat cu plăcere la EarthHour)...
Mâhnit de înfrângerea alor noştri cu 3 la 2, m-am culcat, încercând să îmi dau seama DE CE, în pofida efortului impresionant depus de echipa României, meciul a părut a fi, de la început până la sfârşit, unul al neputinţei? Ce resorturi interioare n-au funcţionat cum trebuie, ce mecanisme s-au gripat la nivelul echipei, ce anume s-a întâmplat cu staff-ul tehnic şi cu tot ce a ţinut de acest meci, de am luat bătaie?
Cum spuneam, răspunsul m-a trezit, pur şi simplu, din somn! Şi m-a făcut să mă dau jos din pat şi să aştern totul pe hârtie, pentru a putea să vi-l împărtăşesc şi vouă - iar voi, cu responsabilitate, să îl daţi mai departe. De ce aţi face asta? Fiindcă acest răspuns conţine în el adevăruri profunde, care pot fi extinse la nivelul întregii societăţi româneşti. Este răspunsul la o întrebare cu un spectru mai larg:
DE CE, ÎN ULTIMII ANI, ROMÂNIA IA BĂTAIE CONSTANT, PE TOATE PLANURILE ŞI ÎN TOATE DOMENIILE: SOCIAL, ECONOMIC, POLITIC, CULTURAL, ŞTIINŢIFIC, EDUCAŢIONAL?
Răspunsul vă va şoca la fel de mult cum m-a şocat şi pe mine:
PENTRU CĂ ROMÂNIA NU MAI E A ROMÂNILOR, IAR NOI NU MAI SUNTEM AI ROMÂNIEI!
Argumente? Iată câteva... (însă dacă veţi sta să analizaţi cu atenţie, veţi putea să le identificaţi şi singuri, în viaţa fiecăruia dintre voi!)
În privinţa echipei de fotbal şi a staff-ului tehnic, pornind de pe teren şi terminând cu diriguitorii fotbalului românesc: majoritatea (99,99%) sunt, din punct de vedere financiar, independenţi. Majoritatea sunt "cetăţeni europeni" sau chiar "cetăţeni planetari", adică îşi pot permite să trăiască în orice colţ al planetei ăsteia, dacă lucrurile nu merg cum trebuie în ţara lor.
Mai mult decât atât, datorită manelizării (tot în proporţie de 99,99%) şi huliganizării suporterilor care merg pe stadioane, jucător de eşti, nu prea mai ai pentru cine să joci, fiindcă oricum frumuseţea reală a jocului, de dragul artei numită fotbal, nu poate fi percepută de un public lipsit de receptorii necesari.
Devotamentul fizic pe teren nu este de ajuns. Mai trebuie adăugat un ingredient, fără de care victoria refuză să vină: se cheamă dedicare sufletească. Aceasta a lipsit şi lipseşte de ani buni românilor, inclusiv a celor de pe terenurile de fotbal! Sârbii au avut-o (dintotdeauna, parcă!) şi de aceea au câştigat. Ei au intrat pe teren învigători deja! Pentru că ei încă mai sunt sârbi şi încă mai au o ţară în numele căreia joacă fotbal!...
În privinţa vieţii românilor, în general, iată încă un argument: stăteam zilele trecute în maşină, în parcare, pe unul din bulevardele mari şi circulate ale Capitalei, aşteptându-mi soţia. Ascultam muzică şi, deodată, am conştientizat ce mi se înfăţişa ochilor, din poziţia în care mă aflam: în faţa mea, o bancă; în oglinda retrovizoare, alte... trei! Iar pe întreg bulevardul, de la un capăt la altul, numărându-le mental, erau nu mai puţin de... 24 de sedii şi sucursale de bănci!
Şi atunci am conştientizat că românii (cel puţin 75% din ei!!!) au vieţile vândute băncilor! Şi eu şi toţi prietenii mei - dar absolut toţi! - avem împrumuturi la bănci! Şi majoritatea nu pentru investiţii, ci pentru cheltuieli!
În cadrul cursului "Învaţă Să Faci Bani!" pe care îl susţin am analizat, la un moment dat, câte zile dintr-o lună munceşte o familie pentru ea şi nevoile ei reale - şi oamenii au rămas înmărmuriţi când au aflat răspunsul: doar 3 zile! Restul munceşte pentru stat, pentru patron şi... pentru bănci/bancheri! Faceţi şi voi socoteala, vorbiţi cu un contabil pentru a vă lămuri în privinţa impozitelor şi... vă veţi da seama.
Citeam pe un forum despre "jocul" jucat de băncile din România cu creditele pentru locuinţe: piaţa imobiliară a fost umflată intenţionat la preţuri aberante, câţiva ani s-a dat "liber la credite imobiliare", oamenii au fost ademeniţi să încheie contracte pe câte 25-30 de ani (o viaţă de om, de altfel!) şi acum, când preţurile la locuinţe au scăzut (şi vor scădea în continuare, la doar 20% din preţurile vehiculate acum un an, pentru că, de fapt, aceasta este valoarea lor reală de piaţă!), oamenii se vor trezi că au de achitat o casă de 5-8 ori!!! Deja sunt familii date afară din casă, pentru că nu au plătit ratele la timp şi, deşi nu mai au casa, sunt obligaţi, prin contract, să achite în continuare ratele, fiindcă la noi nu există legea falimentului persoanei!
Astfel, românii sunt nevoiţi să muncească, zeci de ani de-aici înainte, pentru acţionarii băncilor majoritar străine, cărora nu le pasă nici cât negru sub unghie de români şi România! O listă a tuturor băncilor din România poate fi găsită la această adresă. Nu că v-ar fi de folos în vreun fel, însă, doar aşa, ca fapt informativ, e bine să vă daţi seama...
În privinţa sistemului politic... nici nu mai are rost să dezvolt subiectul. Anul ăsta vom avea alegeri prezidenţiale. Staţi să vedeţi circ şi mizerie umană!...
În privinţa sistemului social, Dumnezeu cu mila! Instituţiile existente sunt doar de formă. Ce funcţionează, funcţionează din inerţie sau atât cât să justifice lefurile aberante ale celor aflaţi în vârful ierarhiei. Scandaluri cu mafioţi aflaţi la conducerea poliţiei, scandaluri cu mafioţi aflaţi în sistemul sanitar, scandaluri cu mafioţi aflaţi în conducerea învăţământului de stat, peste tot numai scandaluri cu mafioţi! Iar aceştia au în continuare pâinea şi cuţitul în mâinile lor!...
În privinţa sistemului cultural, răspunsul e mai mult decât vizibil: manelizarea majorităţii televiziunilor, a tabloidelor şi a anumitor posturi de radio ridică incultura şi stilul de viaţă ţigănesc la rang de exemple socio-culturale. Transformarea românilor în rromi pare a fi ţelul tuturor posturile TV comerciale şi a ziarelor de scandal. Şi le reuşeşte al naibii de bine, din păcate!
În privinţa sistemului educaţional: copiii noştri nu mai învaţă aproape nimic folositor la şcoală! Tot patronatul se vaită că nu mai are pe cine să angajeze şi atrage atenţia că tinerii ies total nepregătiţi de pe băncile liceelor şi facultăţilor. Cel mai bun exemplu, pe care l-am mai dat într-un articol pe acest blog: o domnişoară de la un oficiul al Poştei Române, căreia, pentru că nu îi mergea calculatorul, nu a ştiut să facă, pe hârtie, o simplă scădere cu virgulă!!!
În privinţa sistemului ştiinţific, n-am mai auzit nimic de vreun institut de cercetări românesc de ani de zile! Revista "Ştiinţă şi Tehnică", la care cu mândrie am lucrat imediat după in-voluţie, a fost distrusă intenţionat şi nu mai ştie nimeni nimic de ea... Celelalte publicaţii de popularizare ştiinţifică sunt clone ale unor publicaţii occidentale, care nu au nimic de a face cu ceea ce se întâmplă, din punct de vedere al cercetărilor, pe plaiurile mioritice...
Poate că pare sumbră imaginea prezentată de mine aici, poate pare sumbru răspunsul la întrebarea: DE CE a luat România bătaie de la Serbia?, dar aşa am simţit eu că se prezintă realitatea zilelor noastre... Dacă vreţi să combateţi, aştept comentariile voastre. Dar parcă văd că nu prea veţi găsi argumente...
Trei lucruri pe care le poţi face chiar acum pentru ca acest mesaj să aibă un impact pozitiv:
1. Lasă un comentariu şi participă la discuţii!
2. Înscrie-te la Newsletter (e Gratuit!!!), pentru a primi mai multe ponturi fierbinţi şi idei folositoare!
3. Pune un link către acest articol în fiecare mail, mesaj, site sau blog al tău, pentru ca toţi prietenii tăi să poată beneficia de aceste informaţii! Transformă-te într-o sursă de informaţie benefică pentru lume!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)