Out of presure...

de Constantin D. Pavel

Incredibil!!! Funcţionează! Poţi face 1000 de euro în câteva ore! Eu am reuşit astăzi!
Şi, aşa cum v-am promis aseară, vă voi dezvălui cum am făcut acest lucru, ca bonus gratuit la Cursul "Învaţă să faci bani!" (http://pavconeducational.tripod.com/invatasafacibani), pe care îl voi susţine în această primăvară în Bucureşti.
Atenţie! Aici vorbim despre metode legale de a face bani, nu ilegale! De aceea este nevoie să cunoaşteţi un pic de legislaţie şi să aveţi şi căile legale de a transforma ideile în bani (adică o persoană juridică, o firmă).
Pricipalul indiciu este cel de mai sus, pe care sunt convins că l-aţi remarcat: banii sunt, aşa cum spune Robert T. Kiyosaki în cărţile sale, doar o idee! Şi cel mai important lucru este să vă concentraţi pentru a descoperi ideea care vi se potriveşte cel mai bine în acel moment al vieţii voastre.
Apoi să o analizaţi cu mare atenţie, pentru a constata dacă voi, personal, sunteţi în stare să îi daţi viaţă şi să o transformaţi în realitate - adică dacă aveţi toate pârghiile necesare pentru a acţiona legal.
După aceea trebuie să vă planificaţi acţiunile specifice. Ce anume şi când trebuie făcut pentru a da viaţă ideii?
Acţiunea care urmează ar trebui să fie doar simplă muncă, potrivit unui program stabilit dinainte, cu rezultate prognozate dinainte şi, evident, realizate potrivit prognozei. De aceea este atât de importantă planificarea într-o afacere!
Ideea mea (aleasă dintre multe altele pe care le-am aşternut pe hârtie, pentru a le putea judeca mai bine): să vând 10 produse de 100 euro fiecare, la 10 persoane. Iar produsele să le iau cu cel mult 50% din valoarea de vânzare, pentru a avea profit.
Am analizat o mulţime de produse şi m-am oprit, în cele din urmă, la... la... tablouri! Aşa că am mers la câteva firme de desing interior şi am analizat oferta lor. Acolo am descoperit că pot lua un anumit tip de tablou cu doar 10 euro, pe care l-aş putea revinde, îngroşând un pic obrazul (doar mă aflam sub presiune!) cu 50 de euro. Ceea ce însemna că planificarea mi se modifica un pic: în loc de 10 clienţi, trebuia să găsesc 20.
Am negociat cu patroana firmei de desing şi am obţinut un deal avantajos de ambele părţi: să dau un avans de 30%, iar restul de bani în maxim 10 zile. Practic, am achitat astăzi 20 de tablouri cu 60 de euro, urmând ca până pe 9 martie să achit diferenţa de 140 de euro.
Apoi a început munca: am contactat telefonic, din "Pagini Aurii", cateva cabinete medicale particulare, cabinete de stomatologie şi de oftalmologie, toate situate cam în aceeaşi arie geografică, pentru a nu pierde foarte mult timp cu transportul (se ştie cum se circulă în Bucureşti...) - şi am stabilit o întâlnire cu... factorii de decizie, cu patronii şi/sau directorii!
Mai departe e vorba doar de o simplă aplicare a tehnicilor de vânzări învăţate la Cursul de vânzări al lui Brian Tracy, la care am participat anul trecut, la Bucureşti (apropos, că veni vorba, vine Brian Tracy iar în România, în aprilie; dacă doriţi bilete, contactaţi-mă!). Şi, evident, încă o confirmare a Legii Paretto, legea numerelor mari.
Ca să n-o mai lungesc, am vândut 20 de tablouri cu 1.080 euro, 8 cu 60 euro/bucata, 12 cu 50 euro/bucata! Ce anume am vândut eu de fapt astăzi? Mărţişoare!!!
Şi mai am de achitat doar... 60 de euro din buzunarul meu. Pe care îi voi face săptămâna viitoare... din buzunarul altora, repetând exerciţiul cu tablourile!
Am muncit mai puţin de 6 ore! Şi, practic, am realizat un profit brut de 146,66 euro pe oră!
În felul acesta am ieşit de sub presiune şi, doar folosind mintea ca să caute idei, un pic de curaj şi puţină alergătură - plus ceva mai multă educaţie şi pregătire, realizate în timp, prin intermediul cărţilor, CD-urilor, casetelor, seminariilor şi cursurilor (vezi iar http://pavconeducational.tripod.com/programuleducationallunar) -, am creat un nou business, pe care îl voi dezvolta atâta vreme cât va aduce profit!
Te aştept la Cursul "Învaţă să faci bani!", în aprilie sau mai... Sunt sigur că ţi-am captat un pic atenţia!...
Şi nu uita, dacă vrei cu adevărat, poţi!!!

Sub presiune...

de Constantin D. Pavel

Cum apar ideile când te afli sub presiune?
Cum poţi descoperi soluţiile la o problemă când simţi sabia deasupra capului?
Cum poţi să faci 1000 de euro peste noapte?...
Vă scriu acest articol în acest moment pentru că, chiar acum, mă aflu sub presiune: până mâine după-amiază trebuie să fac aproximativ 1000 de euro pentru a plăti un furnizor care are, la rândul lui, o problemă urgentă cu nişte plăţi. Eu, la rândul meu, am de încasat anumite sume, însă nu sunt în situaţia de a cere banii în avans, pentru că aş afecta relaţia viitoare cu clienţii mei. Iar toţi banii de care dispun acum pentru a-l plăti pe furnizor sunt... 8 euro.
Calculând exact, ar trebui să îi dau 917 euro, iar eu am 8. Mai îmi trebuie, deci, 909 euro. Pe care să-i fac în... 18 ore, din care 8 sunt de somn şi activităţi "domestice"... Deci, îmi rămân 10 ore să fac 909 euro! Mă aflu sub presiune. Cum rezolv problema?!
Aştept cât mai urgent sugestii de la voi... Iar între timp voi căuta şi eu solţii, căci alternativă la această situaţie nu există: mâine după-amiază trebuie să plătesc 909 euro!
Indiferent care ar fi rezolvarea problemei, vă promit că mâine seară o să v-o dezvălui, cu lux de amănunte!... Şi-o voi denumi "Cum se fac 1000 de euro de pe o zi pe alta", ea fiind bonusul pe care vi-l ofer GRATUIT la cursul de inteligenţă financiară "Învaţă să faci bani!", pe care îl susţin pentru cei interesaţi (detalii pe http://pavconeducational.tripod.com/invatasafacibani).
Deci, seară bună... Să ne vedem cu bine mâine după-amiază, când veţi afla... "Cum se fac 1000 de euro de pe o zi pe alta"!
Şi nu uitaţi să vă luaţi doza lunară de educaţie non-liniară de pe http://pavconeducational.tripod.com/programuleducationallunar!

Minuni în Budapesta...

de Constantin D. Pavel

Ştii ce este cel mai important la o călătorie? Până mai acu' câţiva ani credeam că punctul de destinaţie ar fi cel mai important, dar acum, în urma procesului de dezvoltare personală continuă pe care îl urmez... continuu de ceva vreme (vezi http://pavconeducational.tripod.com/programuleducationallunar), am ajuns să înţeleg şi să mă bucur de înţelegerea acestui adevăr minunat: cel mai important lucru într-o călătorie este... pasul! Fiecare pas este important, fiecare pas îşi are valoarea sa unică, pentru că într-o călătorie ţi se relevă minuni la fiecare pas!
Ultima mea călătorie a fost făcută la Budapesta, în Ungaria, cu prilejul Raliului European al Forever Living Products, compania multinaţională cu care eu colaborez cu atâta bucurie. Am mai fost în trecut la Budapesta, însă pe atunci nu ştiam să mă bucur de fiecare pas al călătoriei, aşa că de data aceasta călătoria a fost un adevărat izvor de minuni. Ştiu că ai vrea să-ţi povestesc fiecare pas pe care l-am făcut, însă nu o pot face aici, în acest articol. O voi face într-o viitoare carte, pe care sper din tot sufletul să o cumperi, pentru a-mi da şansa să-ţi scriu alte şi alte povestioare şi articole povăţuitoare.
Aici mă voi apleca doar asupra a trei minuni întâlnite în această călătorie. Prima ar fi prietenia! Am plecat la drum împreună cu soţia mea şi cu o bună prietenă de-a ei, cu care se cunoaşte încă din clasa a V-a. Ne-am simţit atât de bine împreună şi am râs atât de mult încât am considerat acest dar al călătoriei ca fiind o minune! E minunat să ai prieteni, e minunat să simţi că însemni ceva pentru un alt om şi că el înseamnă ceva pentru tine! E minunat să guşti bucuria unei asemenea relaţii, plină de curăţenie şi puritate sufletească! E minunat să ai prieteni! Aşa că tot ce pot spune acum este să-ţi preţuieşti prietenii, cât încă îi mai ai!
Cea de-a doua minune am văzut-o în Budapesta, în timpul unei minunate croaziere pe Dunăre, pe care am făcut-o la bordul unui vas fluvial, împreună cu peste 30 de persoane din echipa doamnei Iulia Beldiman. Cea de-a doua minune este mâncarea bună şi vinul de Tokay! Aceste ingrediente, alături de o ambianţă superbă creată de gazdele noastre din Ungaria, au dat naştere unei atmosfere încărcată de bună-dispoziţie şi veselie (nu bahică...!), pe care o purtăm cu toţii în suflete, făcându-ne să ne amintim pentru totdeauna, cu mare plăcere, de croaziera pe Dunăre.
Iar cea de-a treia minune pe care am remarcat-o în această călătorie a fost... soţia mea! Sunt atât de mulţumit că am reuşit să îi ofer minuni după minuni, pas cu pas, zi după zi, încât tot ce pot spune este un imens MULŢUMESC adresat tuturor oamenilor care mi-au schimbat viaţa şi mi-au dat puterea să fiu liber!
Crede, deci, dragă cititorule, în puterea ta de a-ţi schimba viaţa şi de a atinge libertatea! Intră pe site-ul acesta http://pavconeducational.tripod.com/programuleducationallunar şi treci la acţiune! Găseşte-ţi un mentor, un Profesor de... fericire - şi treci la acţiune! Fă pas după pas către minunile din viaţa ta! Ele te aşteaptă acolo chiar pe tine! Transformă-te şi le vei avea!

Pastilă

de Constantin D. Pavel

Fugise prea mult. Toată viaţa fugise. Când îl întreba cineva: „Ce faci? Ce mai faci?“, răspundea invariabil: „Alerg...“. Întreaga lui existenţă stătuse sub semnul fugii, de parcă s-ar fi luat la întrecere cu timpul şi-ar fi vrut să-l învingă.

Evident, nu reuşise. Timpul ieşise învingător.

Acum, la sfârşit, îşi dăduse seama că luptase în zadar.

— Ce te faci când în clepsidra vieţii tale mai ai doar câteva firicele de nisip? se întrebă cu glas tare.

Privi discul imens al soarelui iţindu-şi capul pleşuv din valurile orizontului. Tremura uşor în aerul dimineţii. Era frumos.

— Nimic, îşi răspunse, tot cu glas tare. Căci nu mai poţi întoarce clepsidra. Nu ţi-a fost dată puterea asta...

Când soarele se eliberă din valuri, fericindu-l cum din copilărie nu-l mai fericise, trase adânc aer în pieptu-i gârbov. Şi muri.

Jos, la baza falezei abrupte, valurile se repezeau iar şi iar asupra stâncilor de granit. Zadarnic...

Lasaţi-mă să plâng...

de Constantin D. Pavel

Lăsaţi-mă să plâng...
În tăcere, curat, în adâncul sufletului...
Să plâng şi să îmi curăţ cugetul răvăşit de voi toţi...
V-am primit în viaţa mea şi mi-am îndreptat atenţia asupra voastră, pentru că aşa am simţit că e bine...
Iar voi v-aţi comportat firesc, la fel cum m-aş fi comportat şi eu dacă aş fi fost în locul vostru...
Aţi crezut că viaţa pe care v-o dăruiesc este a voastră şi aţi început să o trataţi ca atare...
Am crezut că e drept să vă las să faceţi asta, că e drept să vă permit totul, pentru că, nu-i aşa, doar pentru voi şi prin voi trăiesc...
Dar voi nu, nu aţi înţeles, nu m-aţi tratat ca şi când aş fi fost cu adevărat "voi", ci ca pe un străin de la care puteţi lua tot ce are de oferit, fără să îi daţi nimic în schimb....
Şi nici n-am cerut ceva în schimb...
Tot ce rămâne în urma relaţiei noastre sunt doar lacrimi...
Aşa că lăsaţi-mă să plâng până-mi trece...
Îmi va trece sigur şi după aceea putem redeveni prieteni...
Lăsaţi-mă să plâng...
În tăcere, curat, în adâncul sufletului...

Oameni-peruşi

de Constantin D. Pavel

Când aud oameni care îmi spun că se mulţumesc cu puţin, că ei sunt fericiţi cu un salariu de mizerie, cu un apartament de mizerie, cu un serviciu de mizerie, cu nişte prieteni de mizerie şi cu un mediu social mizerabil, simt că se rupe ceva în mine. Mi se face milă de ei şi încerc să le deschid ochii măcar un milimetru, să poată vedea şi ei lumina!
Oamenii aflaţi într-o astfel de situaţie sunt aidoma peruşului meu, Goguţă, căruia, deşi i s-a oferit permanent ieşirea liberă din colivie, a preferat să rămână acolo luni întregi, refuzându-şi astfel menirea: aceea de a zbura! A preferat siguranţa coliviei, unde credea că are tot ce îi trebuie, dar nu avea ce e mai important: libertatea de a zbura! Iar Dumnezeu i-a dat aripi tocmai pentru ca să zboare!
A durat câteva luni până când Goguţă a prins curaj (mânat de la spate, evident!) să-şi deschidă aripile şi să le încerce. I-a luat ceva vreme până să priceapă că viaţa nu-i doar o simplă colivie!
Fie-ţi milă, dragă cititorule, de astfel de oameni-peruşi. Dacă ai decis să faci această afacere, vei întâlni o mulţime. Iar atunci când te vei afla faţă-n faţă cu ei, nu îi privi ca pe nişte ciudaţi, că nu sunt. Numai că, până în acel moment, nu le-a arătat nimeni ce e zborul şi, mai ales, nu le-a spus nimeni că au aripi şi că pot zbura. Îţi vei da seama, în timp, că afacerea ta de network marketing îţi va dărui tot ce ceri, dar îţi va cere tot ce poţi să dăruieşti! Şi cel mai important dar pe care îl poţi face este să-i înveţi pe oamenii din colivii să-şi deschidă aripile şi să zboare spre libertate. Şi ţine minte: nu doar îngerii au aripi, ci şi oamenii au!...

====================================================
Fragment din cartea "3 Paşi spre Extraordinar!", de Constantin D. Pavel, disponibilă la Editura PAVCON. Comenzi se pot face la comenzipavcon@yahoo.com

Luare-aminte...

Pentru luare-aminte...
http://www.youtube.com/watch?v=1uh75Eda4-M