Campanie Anti Vaccinare HPV !!!

Romania, tara de vis: vaccinarea anti-HPV a copiilor fara acordul parintilor

Posted: 30 Oct 2009 12:15 AM PDT

Dupa o activitate de 15 ani ca medic, am crezut ca in acest domeniu nu ma mai surprinde nimic. Tocmai mi s-a demonstrat ca nu e asa. Culmea, acest lucru vine din partea unui alt medic…

Pentru simplitate, voi reproduce pasaje relevante din stirile care au fost sursa de inspiratie a acestui articol.

Elevele de 13 ani vor fi vaccinate impotriva HPV fara aviz din partea parintilor, a anuntat Adrian Streinu-Cercel, secretar de stat in Ministerul Sanatatii, la videochat-ul REALITATEA.NET LIVE.

Nu se mai cere aviz pentru vaccinare. Se va proceda ca la orice campanie de vaccinare scolara. Se anunta cu o zi inainte, iar cine este bolnav anunta ca nu se prezinta la scoala. (sursa)

In momentul in care am citit aceasta stire mi se parea ca am glisat, pe nesimtite, intr-o lume paralela, un melanj intre “1984″ si experimentele medicale naziste din lagarele de concentrare. In primul rand am verificat din nou sursa: este vorba de realitatea.net, site-ul trustului de presa Realitatea-Catavencu. Nicidecum un blog in care se promoveaza isteric fragmente din teoria conspiratiei.

Instantaneu mi-am amintit de un drept fundamental al omului, un drept fundamental al pacientului: acela de a refuza un tratament propus de medicul care il trateaza:

Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.

— Art. 13 din Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului, completata de Norma de aplicare din 7 aprilie 2004, elaborata de Ministerul Sanatatii.

M-am informat cu privire la dreptul de decizie asupra efectuarii unei interventii medicale la copii:

In ceea ce priveste minorul, caruia ii lipseste capacitatea de a consimti, trebuie tinut seama de faptul ca o interventie nu se poate efectua decat spre beneficiul sau direct si numai cu autorizatia reprezentantului legal, sau a unei alte autoritati, persoane ori instante desemnate prin lege. (sursa)

Academia Americana de Pediatrie (The American Academy of Pediatrics, AAP) a argumentat ca “intreaga doctrina” a consimtamantului informat prezinta o aplicabilitate particulara in pediatrie. In consecinta, conform AAP, consimtamantul poate fi acordat numai de catre pacientul “cu capacitate adecvata de decizie si cu imputernicire legala.

Parintii (sau alti apartinatori legali) pot acorda consimtamantul informat, iar copilului i se solicita sa-si dea acordul informat ori de cate ori este nevoie. AAP noteaza ca acordul solicitat are relevanta mai mare cand “interventia propusa nu este esentiala pentru viata copilului si/sau poate fi practicata fara un risc substantial”. (sursa)

Mi s-au confirmat informatiile pe care le stiam deja:

1. orice pacient are dreptul de a refuza un tratament sau procedura medicala;
2. orice tratament sau procedura medicala care se acorda unui copil se poate realiza numai dupa ce s-a obtinut consimtamantul parintelui.

Si totusi, in Romania de vis in care traim, aceste drepturi exprimate clar in lege sunt considerate nerelevante de catre un secretar de stat in Ministerul Sanatatii.

Sincer sa fiu, chiar nu ma intereseaza ce intentioneaza respectivul functionar de stat sa-mi impuna, eu voi refuza activ orice atingere a drepturilor mele si ale copilului meu. Pentru ca am o fetita de 13 ani care se incadreaza in segmentul vizat de campania de vaccinare a Ministerului Sanatatii.

Apropo de campanie:

DECIZIE. Parintii fetitelor de clasa a VI-a si a VII-a vor participa la un sondaj privind vaccinarea contra HPV, comandat de Ministerul Sanatatii.

Daca jumatate dintre cei o mie de parinti chestionati vor fi de acord sa isi vaccineze fetitele si inteleg in ce consta imunizarea, MS va incepe campania de vaccinare. (sursa)

Aparent, aceasta stire arata o stupizenie de nedescris a factorilor de decizie din Ministerul Sanatatii. A declansa o campanie de vaccinare in functie de un sondaj (de opinie!) efectuat in randul populatiei este ca si cum ai decide ce tip de aripi sa montezi unui avion cu reactie facand un sondaj de opinie in randul florarilor. Sper sa nu se supere florarii pe mine, dar cred ca informatiile pe care le detin despre aerodinamica si design in aviatie nu sunt suficiente pentru a construi un avion care sa zboare cu succes.

Din pacate nu e vorba de stupizenie, ci de o politica focusata de a forta populatia sa accepte un anumit tip de vaccinare.

E suficient sa faceti un surf lejer pe net si veti vedea o multime de bannere care promoveaza vaccinarea contra HPV, este suficient sa va plimbati in oras si sa vedeti bannere publicitare care duc o campanie agresiva de sustinere a acestui vaccin. Aici e vorba de interese financiare majore, care sunt instrumentate abil, pe diferite canale, inclusiv pe cele oficiale.

Sunt medic si va spun cu sinceritate: recunosc eficienta unor anumite tipuri de vaccinuri. Fata mea a facut setul de vaccinuri obligatorii (DTP-difterie, tetanos, pertusis; poliomielitic, hepatita B etc.).

In schimb am refuzat categoric vaccinarea contra HPV din motive clare:

• este un vaccin nou, aparut de cativa ani, la care nu se cunosc efectele secundare ce pot aparea pe termen lung;
• Gardasil (vaccinul contra HPV) produce pe patru ori mai multe decese decat celelalte tipuri de vaccinuri (sursa);
• campania americana de vaccinare cu Gardasil-Silgrad a produs 19 decese in 2007 si 28 de decese in 2008 (sursa);
• FDA (Food and Drug Administration), institutia care se ocupa cu avizarea medicamentelor in SUA, a documentat 6723 de cazuri adverse la injectarea cu Gardasil din care 1061 au fost considerate serioase iar 142 au fost considerate a fi amenintat viata persoanei vaccinate (sursa);
• sunt o multime de inregistrari video pe internet cu declaratii ale victimelor efectelor adverse ale acestui vaccin, adolescente si preadolescente la care s-a administrat Gardasil (vezi lista de resurse de la sfarsitul articolului).

Ia mai gandeste-te...

Privind lista de mai sus, ca parinte in primul rand si ca medic in al doilea rand, ma ingrozesc. Nu sunt dispus sa expun fata mea unor asemenea riscuri. Sunt constient de riscurile unei infectii cu HPV si de complicatiile acesteia, dar riscul poate fi redus pana la disparitie prin metode de bun simt, printre care o viata sexuala de cuplu, normala, in opozitie cu o viata sexuala libertina, cu mai multi parteneri. Acesta este mesajul pe care il transmit fetei mele.

Va intrebati, probabil, de ce a aparut un asemenea articol intr-un site de dezvoltare personala cum este Empower.ro. Motivele sunt mai multe, pentru ca rezultatul unei preocupari constante pentru dezvoltarea personala inseamna:

• curajul sa-ti aperi drepturile;
• capacitatea de a te lupta pentru tine si pentru cei dragi;
• inclinatia de a condamna public o nedreptate, o constrangere care ti se impune, din partea statului sau a oricarei structuri organizationale;
• dorinta de a informa oamenii despre pericolele care ii ameninta (pe ei sau pe copii lor).

Sunt sigur ca voi, cei care cititi aceste randuri, simtiti ca si mine. Sunt sigur ca, indiferent daca aveti sau nu copii, sunteti revoltati de modul in care se incearca sa ni se nege drepturile legale. Sunt sigur ca simtiti nevoia sa faceti ceva.

Ce putem face? Sa ne opunem pasnic!

1. Transmiteti mai departe acest mesaj!

• Recomandati acest articol (copiati adresa URL din browser) prietenilor si cunoscutilor vostri. Luati lista de adrese de email pe care o aveti si trimiteti tuturor link-ul spre acest articol sau copiati articolul in corpul mesajului.
• Rugati prietenii vostri sa faca acelasi lucru, pentru a transforma acest mesaj intr-unul viral.
• Daca aveti un blog, scrieti un articol in care puneti link-ul spre articolul de fata.
• Daca aveti un cont de Facebook sau de Twitter, puneti un scurt mesaj cu link spre acest articol.
• In orice discutie legata de subiectul de fata, nu stati pasivi, incercati sa dati informatia mai departe!

2. Daca sunteti parinti, organizati o miscare de rezistenta la scoala copilului vostru.

• Informati copilul sa refuze orice vaccin pana nu va dati acordul scris.
• Vorbiti cu parintii din clasa pentru a organiza o sedinta in care sa dezbateti problema vaccinarii si a necesitatii acordului scris din partea parintelui.
• Organizati o intalnire la nivel de scoala cu toti parintii pentru a discuta aceasta problema.
• Initiati semnarea unei declaratii comune a parintilor si a comitetului de conducere al scolii in care aratati ca refuzati orice vaccinare a copiilor inainte de a fi informati si de a semna o declaratie de acceptare din partea parintilor.

Sunt drepturi stabilite prin lege, dar inainte de aceasta sunt drepturi naturale!

Fiecare parinte are dreptul de a lua decizii referitoare la sanatatea si viata propriului copil. Nimeni nu va poate lua acest drept decat daca veti renunta la el, din comoditate sau din necunoastere.

Puterea a fost dintotdeauna in numarul oamenilor solidari unei idei. Dati mai departe acest mesaj, impotriviti-va vaccinarii copiilor fara acordul parintilor. Iar daca altii nu vor fi de acord, faceti singuri ce considerati a fi mai bine pentru viitorul copiilor vostri.

Multumiri

• Ii multumesc lui Valentin Bora pentru ca mi-a trimis prin email link-urile cu articolele dedicate problemei vaccinarii copiilor fara acordul parintilor.
• Ii multumesc lui Ionut Ciurea pentru ca a fost de acord sa publice acest articol in Empower.ro.

Resurse

Lista cu inregistrarile video ale victimelor efectelor secundare sau ale parintilor persoanelor decedate in urma administrarii vaccinului HPV (Gardasil-Silgrad):

• Gabrielle Swank
• Christina Richelle Tarsell (decedata)
• Megan (decedata)
• Tanara Kenzie
• Ashley Ryburn
• Mikaela
• Becca Hougas
• Brittney
• cazuri in mass media

- articol scris de Luca Dezmir-

Stii care e valoarea ta?

Vrem respect!!!!!!!!!!!!!!!!!!

de Parazitii



Noi vrem respect, respect
Noi vrem respect, respect
Noi vrem respect, respect
Noi vrem respect, vrem respect

Ai dracu ruşi au fost românii, dar trece
A venit apa caldă? A venit, da-i rece
Rupem tăcerea
Aşa stă treaba
Au trecut 20 de ani şi-or să mai treacă degeaba
Din nou pentru putere se bat
Când şcolile cad peste copii
E un iad
Acum, că eşti bătrân, totul se transformă în scrum
Spitalele sunt ultima haltă pe ultimul drum
Ne târâm pe drumuri, prin gropi ca prin nisipuri
Ei nu simt nimic că-şi pun la căldură (...) în jeepuri
Banii sunt scopul
Ei vor totul cu justiţia
Îţi fură libertatea când nu au ce să-ţi mai ia
Mergem la muncă, plătim taxe, taxe
Ei ne zâmbesc
Indiferenţa lor o simţim până-n oase
Nu vrem funcţii, nici putere
Sistemul e defect
Noi ducem ţara-n spate
Vrem respect!
Sugeţi un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!

Sugeţi un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!

Rupem tăcerea, poate v-am rupe gâtul
Calculăm în prostia noastră că ni s-a urât cu urâtul
Copiii se dau pe gheaţă, în săli de clasă
Sărăcia apasă
Bătrânii îşi caută demnitatea rămasă
Plătim autostrăzi care nu se mai fac
Şi ne oprim să ne tragem sufletul în primul copac
Legaţi în pat, în salvare, cu borşul pe-afară
Ne tremură mâna că trebuie să dăm şpagă la drum de seară
Ies lipsă 30 de miliarde, de argint
Să trăiţi bine, fraierilor! Iuda, ne ameninţi?
O ducem bine, nu-ţi face griji, e totul perfect
Ne mai ajunge să cerem acum. Cerem respect!
23 de milioane de nesimţiţi, de coate goale
Îşi permit să încurce coloanele oficiale
Uite ţuică, uite femei şi sarmale, pentru cei aleşi
Cauţi dreptatea frate? Caută uşa şi ieşi!

Sugeti un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!

Sugeti un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!

Cu toate că va fi greu să nu minţi în campania electorală
Promitem să ne vedem din 3 în 3 luni în Piaţa Universităţii
Promit că voi face autostradă suspendată peste Bucureşti
Promit că vom da 20.000 de euro tinerilor care se întorc acasă
Ca să ne vadă autostrada, bineînţeles
Totodată, am vorbit cu NASA să trimitem un pilot român în spaţiu
Probabil un mecanic beat, de locomotivă, care mai trage pe nas
Dacă nici el nu ne rezolvă problemele
Promit că îmi voi da demisia în 5 minute de la votul din Parlament!

Noi vrem respect, respect!
Noi vrem respect, respect !
Noi vrem respect, respect!

Asaltul buruienilor...

de Constantin D. Pavel

Ca întreprinzător mă confrunt adesea cu probleme care de care mai neobişnuite, ceea ce îmi antrenează muşchii gândirii, fiindcă sunt nevoit să caut şi să descopăr soluţii, unele dintre ele de neînchipuit într-un mediu şi o societate normale.

Anul acesta, pe fond de "criză", am învăţat o mulţime de lucruri, redescoperindu-mă şi recreându-mă ca "rezolvator de probleme"; pe de o parte m-am bucurat, căci experienţa rămâne şi este de nepreţuit în timp; pe de altă parte, însă, analizând situaţia, m-am întristat, căci mi-am dat seama că eu am căutat şi am rezolvat problemele ca să am bani să plătesc statul!... Şi în situaţia mea se găsesc mii şi mii de întreprinzători români...

Mi-am făcut socotelile privind impozitul forfetar pe care trebuie să îl dau luna asta... Şi a reieşit că statul român îmi fură peste şapte milioane de lei vechi! (În mod normal, pentru activitatea pe care am depus-o în lunile de vară, când economia nu numai că a stagnat, ci a alunecat atât de rapid în jos că nici ea nu mai ştie unde a ajuns, ar fi trebuit să plătesc cu şapte milioane mai puţin!!) De ce spun că mi-i fură? Pentru că banii nu sunt orientaţi în crearea de condiţii mai bune, ci în menţinerea unui sistem grav bolnav, care este pe cale să sucombe...

Personal, aş fi dispus să iau de la gura copilului meu şi să contribui la refacerea societăţii româneşti, ştiind că el ar trăi mai bine în viitor dacă eu aş face asta acum. Însă debandada morală şi educaţională în care se zbate România în momentul de faţă mă îndepărtează de orice ideal.

Cu tot pozitivismul meu, mi-e imposibil să nu remarc către ce ne îndreptăm... Criza economică nu înseamnă nimic pe lângă ce-o să vină în următorul deceniu!

Să mă explic printr-o poveste, cum ii stă bine unuia care se crede scriitor...

Bunicul meu lucra pământul. Aşa l-am cunoscut când am venit pe lume şi aşa l-am păstrat în memorie... El ştia şi aplica legile universale ale vieţii: arat, semănat, îngrijit şi recoltat. Făcea aceste lucruri an de an şi tot mereu avea hambarele şi cămările pline cu toate cele trebuincioase unei vieţi trăită în plinătate. Îmi aduc aminte, când mă făcusem mai toitănel, cum mă lua cu el în grădina de legume să plivim plantele... Atunci am învăţat diferenţa dintre o plantă bună şi una rea. Ardeii, vinetele, roşiile, ceapa, usturioul, gogoşarii erau plante benefice, care dădeau roade ce puteau fi mâncate; pălămida, costreiul, volbura, troscotul, pirul nu produceau roade şi era interzis să le mâncăm, unele fiind chiar otrăvitoare pentru om şi animale. Şi din primăvară până-n toamnă bunicul ducea o luptă dură cu buruienile, pentru a le oferi legumelor şansa de a supravieţui şi a se dezvolta, astfel încât la venirea iernii să avem ce lua din cămară... Într-un an, bunicul a fost bolnav şi nu s-a putut ocupa prea bine de grădină... Buruienile au crescut mai mari decât legumele, iar roadele celor din urmă au fost mici şi puţine cantitativ... Tristeţea bunicului meu a fost mare atunci, căci el se gândea la viitor... Şi, într-adevăr, anul care a venit n-a fost uşor...

Analizând situaţia cu mintea de acum şi făcând o paralelă între grădina bunicului şi societatea românească în care am ajuns să trăim, realizez că de aproape două decenii, pământul din sufletele şi minţile oamenilor care formează această naţie n-a mai fost arat, cultivat şi îngrijit cum se cuvine. În ultimii ani aproape deloc! Doar s-a cules... Şi chiar dacă grădina a fost mult prea bogată şi încărcată de rod, de unde iei şi nu mai pui la loc, nu mai creşte decât buruiana...

De ce spun, deci, că în următorii zece ani vine sfârşitul României, aşa cum o ştim şi ne-o dorim în visele noastre? Pentru că buruienile au ajuns acum la maturitate, iar legumele autohtone - chiar dacă au ele sămânţă de mare soi, fiind foarte apreciate la export! - au fost sufocate de păienjenişul otrăvitor al plantelor malefice, care s-au întins în toată grădina aceasta numită România.

Timp de 20 de ani nimeni nu a mai însămânţat nimic, nimeni nu a mai lucrat loturile de pământ fertil din minţile tinerilor români, nimeni nu a mai îngrijit plăpândele valori purtătoare de rod bogat. Grădina a fost lăsată în paragină, buruienile au fost lăsate să se înmulţească şi să-şi răspândească seminţele otrăvitoare şi acum, ajunse la maturitate, se vor înmulţi cu o ferocitate demnă doar de tagma buruienilor cele mai rele.

În deceniul care vine vor părăsi România şi ultimele plante benefice care au mai rămas. Îşi vor înfige rădăcinile, de nevoie, în solul îngrijit al altor ţări şi vor rodi acolo rod bogat. Vor da tot ce pot pentru alte naţii, căci acolo vor fi îngrijite şi încurajate să rodească, pământul din jurul lor va fi plivit de buruieni şi li se vor oferi condiţii propice să înflorească şi să se înmulţească, spre beneficiul întregii ţări străine.

De ce nu mai pot rodi aceste plante în România? Pentru că solul e viciat de buruieni, pentru că mediul e otrăvit de seva acestora, pentru că aerul are iz înţepător de acru şi pentru că într-un astfel de pământ doar buruienile mai pot da rod sănătos. Plantează o legumă într-un lot plin de buruieni şi vezi cum vor arăta roadele ei... Pipernicite, contorsionate, slabe, bolnave, vizibil afectate şi de o calitate greu de acceptat. Tocmai de aceea plantele benefice din această ţară vor pleca în următorii ani; din iubire respect şi pentru roadele lor.

În cele din urmă, la finalul acestor 10 ani, când solul mental şi sufletesc al ţării ăsteia va fi împânzit de cele mai feroce şi mai perverse buruieni, România va muri. Nu ca ţară, în sine, ci ca naţiune! Da, va fi locuită în continuare, dar cetăţenii ei nu vor mai fi români, cu suflet românesc şi simţire românească, ci un soi de buruieni adaptate supravieţuirii într-un mediu de grădină părăginită, în care legile sfinte ale vieţii nu mai sunt de mult respectate şi aplicate...

Deşi e un scenariu apocaliptic, este cât se poate de real. O ţară în care se trăieşte fără principii, în care valorile au fost pervertite şi mânjite cu noroi, în care proştii şi curvele sunt vedete, o ţară reprezentată în Parlamentul European de politicienii-etalon ai societăţii de acum, este o naţiune sortită pieirii...

Ce se (mai) poate face? Aproape nimic...

Singura, unica, cea din urmă soluţie este revenirea la valorile moralei creştine, reîntoarcerea la cele 10 Porunci şi respectarea lor!

Şi aşa cum bunicul meu scotea din rădăcini buruienile din grădina lui şi le călca cu înverşunare sub talpă, tot aşa ar trebui să facem şi noi, cei care răbdăm asaltul buruienilor de aproape 20 de ani! Să le smulgem cu rădăcini cu tot de peste tot unde le vedem! Să le ierbicidăm cu inteligenţa noastră nativă şi cu simţirea noastră românească, fiindcă acestea sunt pentru buruieni otrăvurile cele mai puternice! Să ne aliniem de-a lungul acestei grădini numită România şi, cu sapele în mâini, să dăm în stânga şi-n dreapta, până nu mai rămâne nimic din această plagă ordinară care a adus ţara în situaţia de cea mai bogată grădină nelucrată din lume!

Şi dacă nici acest din urmă asalt nu ne mai izbuteşte, smulgeţi-vă singuri rădăcinile din pământul-mamă, chiar dacă doare enorm, şi plecaţi unde vedeţi cu ochii...

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Miracolul Iubirii

de Constantin D. Pavel

O veste bună este o ştire cu o puternică încărcătură pozitivă, care, atunci când o primim, ne transformă benefic felul de a privi Viaţa, ne încarcă de energie şi ne dă o poftă nebună de a trăi şi de a ne bucura de faptul că existăm pe acest pământ.

Vă dau o veste bună! Una din acele veşti care să vă facă să simţiţi că trăiţi din plin şi că e minunat că vi se întâmplă asta!

A apărut în lumea noastră un nou suflet încărcat de iubire, nepoţica mea Alexandra-Gabriela!

Îi urez bun-venit în această lume miraculoasă şi, ca să-mi iau încă de la început în serios rolul de "moş" (soţia mea fiind "moaşă", eu sunt... logic, "moşul"!), îi promit că îi voi sta alături cât de mult voi putea, cu sfaturi şi exemple personale, până când aripile sufletului ei se vor deschide şi ea va învăţa să zboare singură către Lumină şi Iubire de Oameni!

Un suflet nou venit pe acest pământ e crud şi pierdut în neştiinţă, deşi poartă cu sine înţelepciunea nealterată a Vieţii Divine, acel sâmbure de Dumnezeire care pare că se ascunde tot mai adânc în fiinţă, pe măsură ce omul avansează în vârstă. Tocmai de aceea, atitudinea noastră, atunci când un prunc alege să vină aici, la noi, ar trebui să fie încărcată de responsabilitate şi respect, astfel încât el să izbutească să-şi menţină la vedere sâmburele de Dumnezeire cât mai mult posibil, chiar pentru tot restul zilelor sale!

Singura cale descoperită în această lume până acum, prin care acest lucru poate fi realizat, este Iubirea! Înconjoară un suflet cu Iubire şi vei avea alături de tine o Fiinţă Umană completă, capabilă să simtă zi de zi miracolele pe care Viaţa i le oferă, să se bucure de ele şi să le dăruiască, la rândul ei, cu inima largă, plină de căldură şi compasiune, celorlalte Fiinţe Umane şi Oamenilor contemporani cu ea.

Îţi urez, draga noastră Alexandra-Gabriela, să ai parte doar de Iubire în această superbă călătorie care te aşteaptă pe acest tărâm al miracolelor! Îţi multumesc că ai apărut în viaţa mea şi mi-ai permis, încă o dată, să văd şi să simt săvârşindu-se un Miracol! Căci pentru noi, acum, eşti un Miracol! Miracolul Iubirii!...

Scrisoarea lui Mihai Bendeac (de la Mondenii) catre...

ANTE-SCRIPTUM

Vineri seara am oprit la o benzinarie ca sa alimentez scuterul (folosesc rar in perioada asta "decaportabila" caci cu motoreta e mai simpla viata in oras). Pun eu 3 litri fara plumb si intru sa platesc. In fata mea, o doamna. Achita. Scot si eu banii din buzunar si n-apuc sa-i intind ca in incinta patrunde val-vartej un cocalar la vreo 40 de ani. Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, sapca Adidas, creier Adidas.
"- Cine p**a mea si-a lasat motoreta aia la pompa ca a incurcat tot acolo?!"
"- Eu. Dar de ce am incurcat?!" (Ma recunoaste, dar dupa 3 secunde de pauza se decide sa nu lase garda)..
"- Pai de ce-ai lasat-o acolo?!"
"- Pai, unde s-o las? Daca eram cu masina, unde o lasam pana achitam benzina?!"
Benzinarul, intervine si el:
"- Cu ce a incurcat domnule?! Plateste si pleaca."
"- Pai ce p**a mea baaaaa!!! Am ajuns sa stau ca prostu' dupa o motoreta?!"
Eu zic:
"Pai, cine va pune? Stati ca desteptu'..."
"- Ma iei la misto?! Ce p**a mea!!!"
Ies. Masina ghertoiului, un BMW X6, era parcata la 3 milimetri de scuter.
Zice : "Poate mi-o zgarii".
Nu i-am zgariat-o. Am plecat si m-am oprit dupa 200 de metri.. Am tras pe dreapta si am plans protejat de casca.
Da! Recunosc! Am plans! Am plans pentru ca mi-am imaginat ce s-ar fi intamplat daca as fi fost un roman obisnuit si nu "vedeta" de la televizor.. M-ar fi omorat? Am plans pentru ca astia vor ajunge atat de multi incat ne vor ingropa.. Am plans pentru ca pe ala nu-l va intreba nimeni din ce bani si-a luat BMW-ul. Am plans de ciuda ca ne vor strivi visele.
Am plans pentru frate-meu care are nesansa de a creste langa ei. Am plans pentru ca am ajuns la decizia de a nu avea copii vreodata caci nu vreau sa traiasca in lumea astora. Caci lumea va fi a lor! Nu va mintiti! Nu va amagiti! Va fi lumea lui Salam si a lui Guta! Lumea camatarilor, smenarilor, manelistilor, cocalarilor, burtosilor, nesimtitilor.
Pentru ca nevestele si gagicile astora sunt mereu gravide! Pentru ca fiecare au cate 4-5 copii.
Cat despre faptul ca astia fac copii, cu regret va spun ca usor-usor devin extremist in cel mai dur sens al termenului...


Dragi cocalari, marlani, mitocani, manelisti

Ati castigat !!! Voi si ai vostri v-ati fu***t nevestele, amantele sau prietenele prost (caci numai prost puteti, conform aceluiasi coeficient de "inteligenta") si iata ca samanta voastra mizerabila da rod. Ne acaparati. Ati reusit sa va "educati" progeniturile hidoase in spiritul kitch-ului, mitocaniei, nesimtirii, manelismului infect... Felicitari! Romania e pe cale sa devina a voastra. Dar, atata timp cat inca mai putem si noi respira, vorbi, privi, dati-ne voie sa radem de voi. Dati-ne voie sa va ironizam. Nu va fie teama. Sunteti pe drumul cel bun si-n curand veti ajunge atat de puternici incat sa-i luati pe astia ca mine si sa-i dati la lei. Pana atunci insa....
1. Cojile de la semintele scuipate pe asfalt sau beton nu dau rod. Nu incoltesc! Va jur! Stiu ca voi n-ati prea mers pe la scoala, dar credeti-ma pe cuvant ca am facut biologie in liceu. N-o sa creasca niciodata floare sau bostan din ciment. Asa ca folositi un cornet.
2.. Daca folositi cornet (putin probabil) va imploram sa rupeti foi din Manele "almanahe" magazin, ca Marin Preda si Eminescu n-au nicio vina.
3. Tricoul mulat se poarta pe un corp perfect. Stiu ca in lumea voastra perfect inseamna atat mers la sala si inghitit steroizi cu pumnu' ca ghiolbanu', cat si burta de bere si ceafa plina de slana. Noi insa ne facem datoria...
4. Nu ne deranjeaza ca ascultati manele (unde carte nu e, nici cultura muzicala nu e) atata timp cat "ascultati" nu se transforma in "ascultam". Orice aparat de redat muzica are un buton pe care scrie volum....
5. Stiu ca banii sunt singurul vostru Dumnezeu si daca ai bani esti "de valoare", dar exista niste "chestii" de noi le platim si ele se numesc impozite la stat. Stiu ca un manelist de-al vostru i-a facut "printesei lui" inmormantare de 50 de mii de euro fara sa-l intrebe cineva despre provenienta banilor, dar daca reprezentantii vostri conduc finantele, politia si justitia din Rromania, puneti-ne si noua o vorba buna... Multumim anticipat.
6. Va rugam mult sa nu mai filmati videoclipuri la opera. V-am dat televiziunile si presa, lasati-ne la schimb opera si teatrele!
7. "De puta madre" inseamna "pi*da ma-tii".. Ne bucuram ca majoritatea purtati tricouri cu aceasta sintagma. Inseamna ca mesajul nostru a razbatut pana la voi.
8. Ne aratam realmente ingrijorati de aceasta cumplita molima care a cuprins intreaga comunitate cocalareasca si anume foto fobia. Stim ca medicii nu sunt de-ai vostri ca, nah, au facut scoala multa ai dracu' tocilari, dar puteti apela cu incredere. Probabil e ingrozitor sa fii nevoit sa porti ochelarii de soare si-n baie...
9. Suntem incantati ca ati invatat sa folositi programe gen "Photo shop". Nimic nu e mai frumos decat sa vezi o minune carliontata, in rochie de leopard si 5 kile de aur pe prima pagine din "The sun". Si suntem incantati ca in pozele de Hi5 va inconjurati de stelute, brizbrizuri...
10. Faptul ca reusiti sa manevrati cate 3 telefoane mobile in acelasi timp este o calitate demna mai degraba de un homo decit de un homo sapiens. Deci, iata ca teoria lui Darwin se sustine...
11. Pantofii cu botul ridicat semnifica ceva religios? Sau e chestie de potenta, temporara si ea ca si tineretea?
12. Tunning-ul cu evacuare zgomotoasa si parasolar cu mesaj nu e foarte indicat. Stim ca trebuie si cocalarul sarac sa aiba o ocupatie, dar...
13. Apreciem faptul ca mergeti toti pe scutere fara casca! Ne dati sperante.... Dar, va atragem atentia ca atunci cand pe un motor, o motoreta, o bicicleta sau pe un scuter se afla un el si o ea, "dintre care" el are casca si ea nu, asta se traduce prin: "Mori, fa, in mortii ma-tii!" Ma rog... Asta nu le deranjeaza pe femeile din Romania intrucat atitudinea reprezinta o normalitate in relatia dintre sexe in tara noastra.
Ar mai fi multe de spus, dar daca ai parcurs aceasta "scrisoare" inseamna ca deja ai citit de doua ori mai mult decat toata familia ta in intreaga ei existenta. Nu vreau sa te obosesc.

Ne vedem la mall,
Cu drag, Mihai Bendeac.

Despre o necesitate...

de Cotler Attila

Ma numesc Cotler Attila, am 37 de ani si m-am nascut cu o boala, Tetrapareza spastica, care afecteaza sistemul nervos generind miscari necontrolate. In cele ce urmeaza va voi introduce in lumea mea, o lume destul de cenusie, pe care in proportie de 95% din timp mi-o petrec in casa. De ce scriu aceste rinduri? Pentru a va face sa intelegeti cit mai corect si coerent problemele mele si sa descoperiti zbaterile mele interioare si motivul pentru care va cer ajutorul dumneavoastra, al cititorilor acestor rinduri.
M-am nascut in Romania, in localitatea Rodna, o localitate cu vechi traditii in domeniu mineritului, o traditie pastrata pina in anul 1989 si putin dupa aceea, cind a venit declinul economic si social. Acum localitatea noastra se bazeaza pe exploatarea nechibziuta a lemnului.
Parintii mei sint acum ambii pensionari, dupa ce au muncit la Exploatarea Miniera mai mult de vreo 30 de ani fiecare. Sint niste oameni minunati, care au facut multe sacrifici si au incercat tot felul de metode de a veni in ajutorul meu, asa cum au crezut ei ca fac mai bine, adica fiind cu mine la multe spitale de recuperare din tara si la un spital din Ungaria.
Timpul trecea si rezultatele erau foarte greu perceptibile... Atunci s-a abandonat lupta, parinti mei preferind sa treaca la strategia gresita de a avea grija ei de mine, urmind ca eu sa nu mai fac nimic pentru mine de unul singur, nici macar in proportia cit era posibil. Comoditatea si iluzia de a avea totul pe tava a luat locul luptei si vointei.
Timpul a trecut, eu am devenit adult, un adult inconstient de faptul ca viata unei persoane cu dizabilitati locomotorii nu consta doar in a sta tot timpul inchis in casa si in sufletul sau. In anul de gratie 2001, de Craciun, dupa multe insistente la parinti, fratele meu, atunci student, a cumparat un calculator de care ne foloseam amindoi. Ei bine, acel eveniment a fost unul de cotitura majora in toata mentalitatea mea de pina atunci. A creat un mare boom in mintea si sufletul meu, care in sfirsit a gasit o unealta prin care se putea desfasura in voie prin intermediul scrisului, boala afectindu-mi foarte tare si vorbirea.
Peste alti patru ani in localitatea noastra a venit si o firma de distributie a internetului prin cablu... Atunci am inceput sa iau contactul cu lumea exterioara, in toate sensurile cuvintului, am intrat in legatura cu diferiti oameni minunati, cu care am legat prietenii care si acum sint aproape de mine si fara de care mi-ar fi foarte greu.
Intre timp, in familia mea a ramas aceasi mentalitate hiper protectiva in ce ma priveste, desigur si din pacate cu aprobarea tacita a mea. In anul 1996 ne-am mutat la noua casa, construita in decursul a cinci ani de munca asidua si sacrificii materiale si financiare insemnate din partea familiei. Lipsa mea de implicare in problemele familiare care ma priveau direct si pe mine, combinata cu necunoasterea parintilor in ajutarea activa prin implicarea directa in viata de zi cu zi a unei persoane depedente de fotoliul rulant, a dus la construirea unei case total nepractice, fara niciun fel de facilitate de a iesi intr-un mod usor si convenabil din ea sau de deplasare prin interiorul ei de unul singur.
Tata si mama in sinea lor, sint oameni care ma iubesc si ma ajuta cu tot ce pot, insa tocmai aceasta iubire si protectie exagerata a lor s-a transformat in neincredere, neincredere ca as putea avea putina independenta fata de ei. Astfel, traind in iluzia faptului ca am totul foarte usor si prin munca altora pentru mine, am ajuns sa constat ca de fapt nu am nimic si trebuie sa o iau de la temelie, sa recuperez anii pierduti sau ce se mai poate salva din ei si sa ma apuc sa TRAIESC eu pentru mine.
Aceasta trezire la realitate a fost declansata de ce am vazut pe internet si de oamenii cu aceleasi probleme fizice ca si mine si impartisind cu ei ideile si visele noastre. Insa factorul hotaritor in desteptarea acestor sentimente de incredere in proprile mele forte, a fost in aceasta vara, cind m-a vizitat o Prietena. Folosirea cuvintul Prietena cind ma refer la ea e unul general si foarte bine ales de mine, care cred in Prietenia adevarata ca in ceva sacru. In particular aceasta femeie minunata reprezinta tot ce si-ar putea dori un om de la un semen de-al sau... Fiind la rindul ei o persoana cu dizabilitati fizice mai putin severe, ea putindu-se deplasa singura cu ajutorul cirjelor si avind o viata absolut normala si independenta total, a putut sa ma viziteze... In timpul vizitei ei, vorbind cu ea, am aflat ce frumoasa poate sa fie viata si de la nivelul de vedere al unui fotoliu rulant si poate fi traita si dincolo de patru pereti, daca vrei cu adevarat.
Am reinceput sa cred in fortele proprii si am readus la viata lupta si vointa. Intr-un cuvint, simt ca am inceput sa TRAIESC!
Insa ca in orice revenire, intimpini o multime de obstacole variate si greu de trecut, dar odata scinteia vietii aprinsa e greu sa o mai stinga cineva, mai ales dupa un proces indelungat de vegetatie. Am inceput urcarea acestui munte cu un lucru foarte important: Schimbarea mentalitatii parintilor, prin demonstrarea in orice mod posibil ca sint capabil sa fac lucruri importante pentru mine si de unul singur. Incerc de un timp incoace sa-i cistig lui tata increderea ca m-as putea descurca singur cu un fotoliu rulant electric, mina dreapta fiind functionala cam in proportie de 35-45%. Dealtfel e singurul membru superior de care ma pot ajuta in tot ce pot sa fac, efectiv. Ok, hai treaca de la mine, ma ajuta si singurul neuron ramas in cap... In copilaria mea Tata mi-a adus un fotoliu rulant electric, dar atunci modelele respective necesitau folosirea ambelor brate si, asa cum spuneam, doar mina dreapta e functionala cit de cit si sigur ca nu puteam face nimic cu el. Acum modelele noi sint mult mai usor de manevrat si cu antrenament si practica m-as putea descurca cu el cu Mina Mea Dreapta, ca sa parafrazez titlul unui film plin de invataminte pentru oricine il priveste, My Left Foot: The Story of Christy Brown. Film pe care la recomandarea Iubitei mele, l-am vazut chiar aseara.
Revin la neincrederea lui tata, care a ramas intacta inca de la acel experiment nereusit cu fotoliul rulant electric, desi i-am explicat si vede si el ca acum e total diferita situatia, el o tine in continuare pe a lui... Sa fie sanatos, am trecut la faza a doua, aceea de a cauta solutii in afara familiei.
Asa a aparut ideea scrierii acestei scrisori, pentru a cere ajutorul celor care ar putea sa-mi indeplineasca un vis major, acela de a putea iesii pe strada singur. Sigur ca as vrea un fotoliu rulant electric perfomant si pe masura mea, care sint un tip destul de inalt, si bine dezvoltat, am in jur de 1,65-1,70 inaltime si greutatea de 70-80 de kg. Insa as fi mai mult decit multumit daca as putea primii unul folosit si in stare functionala.
Aceste fiind spuse, multumesc ochiilor care vor citi aceste rinduri si sufletelor care vor simtii ce am vrut sa transmit mai departe lumii despre mine.